Moartea lui Navalnîi și „Rusia alternativă”: „Societatea rusă va supraviețui șocului, dar Putin a rămas un rege singuratic, PRIZONIER în Olimpul său”

Moartea subită, la vârsta de 47 de ani, a lui Alexei Navalnîi – liderului întemnițat al opoziției ruse – este o poveste care ne preocupă pe toți, spune politologul Andrei Kolesnikov. Este o poveste despre o societate indiferentă, despre cruzimea nechibzuită, despre pierderea speranței și despre durerea familiei sale. 

Totodată, moartea lui Alexei Navalnîi este și o poveste despre guvernul rus: despre structura sa și despre reputația sa.

„Societatea rusă – sau mai precis, partea ei majoritară – va supraviețui acestui șoc, la fel cum a supraviețuit și dus în rutină, fie voluntar, fie cu forța, celor două șocuri anterioare: începerea „operațiunii speciale militare” împotriva Ucrainei și mobilizarea parțială, mai târziu, în același an.

EXTERNE Ministrul german al Apărării, despre AMENINȚĂRILE hibride ale Rusiei: „Putin știe cum să ne deranjeze”

12:40

SURSE Rectorul Daniel David, propus ca ministru al Educației din partea PNL de către Ilie Blojan

12:38

«Am fost atacați și, în vremuri de nevoie, trebuie să-ți aperi patria». Se pot găsi scuze pentru orice; cel mai important este să-ți păstrezi și pari absolvit de orice responsabilitate. Conformiștii pasivi ai Rusiei – adevărata coloană vertebrală a regimului semi-totalitar – vor reuși să o facă și de această dată”, consideră politologul.

„Cu rivalul său mort, comandantul suprem al Rusiei este dincolo de concurență”

Andrei Kolesnikov spune că este emoționată dispariția lui Alexei Navalnîi chiar în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din Rusia, care vor 7avea loc între 15 și 17 martie 2024.

Vladimir Putin nu mai are un rival, dar este un „rege singuratic”.

„Este deosebit de emoționant faptul că Navalnîi a murit în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale (n.red. – din Rusia). S-ar părea că Putin nu are rivali, dar are, nu atât în ​​sens electoral, cât, cum le place celor de la putere să spună, în sens existenţial. Numele rivalului său era bine cunoscut.

• Mai întâi (în decembrie 2023, chiar la începutul acestui joc cvasi-electoral) Navalnîi a fost trimis la Cercul Arctic, pentru a-și continua pedepsei cu închisoarea (n.red. – 19 ani) considerată, pe scară largă, o răzbunare pentru activitatea sa politică.
• Cu rivalul său mort, comandantul suprem al Rusiei este dincolo de concurență.
• Putin este de acum înainte un solus rex, un rege singuratic.

Navalnîi nu avea nimic în comun cu mercenarul Evgheni Prigojin, dar dispariția lor nu face decât să-l lase pe autocrat și mai singur pe Olimpul său.

• Toate obiectivele stabilite de referendumul din vara lui 2020 privind modificarea Constituției pentru a permite lui Putin să guverneze practic la nesfârșit au fost atinse.
• Puterea nu numai că a fost păstrată, ci este absolută.

Moartea lui Navalnîi a fost doar amânată: se presupunea că el trebuia să moară după votul  din anul 2020, când a fost otrăvit cu agentul Novichok. Acel referendum a fost în esență o alegere: fie ungeți un autocrat la tron, fie lăsați loc posibilității – chiar și teoretice – de rotație a puterii. Majoritatea indiferentă, conformiştii pasivi, au decis treaba pentru toată lumea”, concluzionează Andrei Kolesnikov.

„Alexei Navalny nu va fi uitat, a fost un exemplu unic de politician neînfricat”

Autoritățile din Rusia, explică politologul în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace, nu se simt amenințate în niciun fel după moartea lui Alexei Navalnîi. Cei care nu tac și își exprimă părerile anti-Putin și anti-război nu fac altceva decât să își confirme ”reputația de dușmani”, iar pentru ei există o „vastă mașinărie de oprimare” și un set, la fel de expansiv, de legislație represivă.

„Alexei Navalnîi nu va fi uitat. El a fost un exemplu unic de politician neînfricat într-o țară în care politica, în sensul tradițional al cuvântului, este direct interzisă, sub amenințarea represaliilor. Într-o situație normală de competiție politică, ar fi avut șanse să devină șef al statului.

În plus, spre deosebire de regimul care nu se schimbă niciodată, care se află în chinurile unei crize prelungite de stabilire a obiectivelor, el avea o imagine clar definită a viitorului Rusiei. Chiar și în condiții de concurență sever limitată, la un moment dat, toată politica rusă s-ar putea condensa la blocajul dintre Putin și Navalnîi.

Navalny nu va fi uitat nici la Kremlin, nici la sediul FSB sau la alte adrese oficiale. El a fost o alternativă pentru ei și a prezentat o alternativă pentru o națiune enormă. Cel puțin în ultima jumătate de secol, doar Mihail Gorbaciov și Boris Elțin au jucat acest rol: fiecare în felul său și cu popularitate diferită în rândul maselor care au vrut să vadă schimbări în țara lor.

Spre deosebire de cei care s-au poticnit în istorie, Alexei Navalnîi a intrat în ea cu capul sus. Istoria are propria ei cronologie și  propriile criterii pentru a evalua importanța oricărei persoane anume. Și dacă ea a servit sau nu ca șef al statului nu are nimic de-a face cu asta. Navalnîi a fost un lider rar în istoria Rusiei care și-a dorit binele nu pentru el însuși, ci pentru întreaga națiune. S-a ridicat pentru a fi numărat și i se va da în continuare cuvenitul. Eforturile lui nu au trecut neobservate și cu siguranță nu vor fi uitate”, încheie politologul Andrei Kolesnikov.

Foto – Sursa foto: Shutterstock

Citește și:

ANALIZĂ | Tatiana Stanovaya și o ÎNTREBARE cu mai multe răspunsuri: ”De ce a trebuit să moară Prigojin?”

Alexei Navalnîi, despre ”maimuța cu grenadă” de la Kremlin: ”Putin a creat o bandă, a înarmat gașca, a desființat gașca, a ucis liderii”

Erdogan se pregătește să-l viziteze pe Putin, la reședința de vară a ”Țarului”. Marea Neagră, miza negocierilor din fostul palat al lui Stalin

Liderul cecen Ramzan Kadîrov, mesaj după moartea lui Prigojin: ”Ori nu vedea, ori nu voia să vadă imaginea de ansamblu”

Dmitri Muratov, co-laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2021, plasat pe lista ”agenților străini” de Moscova: ”Atitudine negativă față de Rusia”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele