Datorită rezistenței acerbe a ucrainenilor, armata lui Vladimir Putin este blocată în estul Ucrainei, ceea ce permite conducerii pro-europene a Moldovei să-și recalibreze strategia. Urmează alegeri prezidențiale în țara-soră de peste Prut, iar moldovenii vor vota și în cadrul unui referendum pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană.
În loc să încerce să liniștească Rusia și să obțină un moment de respiro pentru a construi legături cu Uniunea Europeană – așa cum a făcut în 2020-2021 – Chișinăul a trecut, din 2022, la măsuri decisive de a tăia toate vechile legături cu Moscova.
Supărarea a fost și este mare la Moscova, în astfel de condiții, iar Kremlinul a criticat din ce în ce mai des conducerea actuală pro-europeană a Moldovei, vorbind despre marionete occidentale ale căror politici perfide riscă să transforme țara – așa cum a spus chiar Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe – în „următoarea Ucraina”.
„Rusia lui Putin încearcă să submineze reformele pro-europene ale Moldovei printr-o amplă strategie, inclusiv un eventual scenariu pentru a perturba alegerile prezidențiale din 2024, presiunea economică, dezinformarea și escaladarea tensiunilor interetnice.
Kremlinul nu a dus, încă, până la capăt, amenințarea lansată de Serghei Lavrov, pentru că rămâne preocupat de războiul din Ucraina, dar nici nu a redus presiunea asupra Moldovei.
Moscova consideră că vulnerabilitățile persistente ale Moldovei, dacă sunt manipulate corespunzător, vor constitui un obstacol suficient în calea integrării euro-atlantice a țării.
Speranța este că, în timp, combinația dintre statul moldovenesc lipsit de putere, societatea polarizată și disputa transnistreană vor trage Moldova înapoi pe orbita Moscovei, odată cu progresele Rusiei în Ucraina”, notează Maksim Samorukov, cercetător a cărui activitate se concentrează pe relațiile Rusiei cu statele din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, pentru Carnegie Endowment for International Peace.
Rusia disprețuiește politica pro-europeană a Maiei Sandu, iar lui Putin îi place să adauge, condescendent, că Rusia nu are de fapt nevoie să coopereze cu o țară atât de mică și săracă.
Prin urmare, în narațiunea lui Putin, Moscova este pregătită să respecte orice alegere geopolitică a Chișinăului – chiar dacă este „autodistructivă”.
„Realitatea, însă, este foarte diferită. În timp ce invadarea Ucrainei a umbrit în mare măsură evoluțiile recente din Republica Moldova, acestea nu lasă nicio îndoială că Rusia rămâne hotărâtă să ancoreze Moldova în sfera sa de influență, în timp ce armata rusă continuă să lupte în Ucraina.
Acel plan nu s-a materializat niciodată. În toamna lui 2022, armata ucraineană a preluat Hersonul și i-a împins pe ruși dincolo de râul Nipru.
Dar nici măcar eșecurile majore pe câmpul de luptă nu au fost suficiente pentru a face Moscova să uite de Moldova. Kremlinul a recurs, ulterior, la tacticile testate în timp – șantajul energetic și presiunea politică”, mai scrie Maksim Samorukov.
În luna octombrie a anului 2022, Gazprom – proprietarul majoritar al operatorului de gaze Moldovagaz și furnizorul monopolist de gaze din Moldova, de la obținerea independenței – a redus brusc livrările zilnice cu o treime, invocând întârzieri la plată.
Odată cu venirea iernii, Chișinăul a trebuit să organizeze importurile de gaze din Europa și să redirecționeze livrările rămase din Rusia către Transnistria.
„Acesta din urmă a fost un pas important nu numai pentru a preveni prăbușirea economiei regiunii separatiste, dar și pentru a susține lucrările centralei pe gaz Cuciurgan din Transnistria, care este principala sursă de energie electrică pentru restul țării.
În februarie 2023, Sandu a spus că Rusia complotează să-i răstoarne guvernul. Impactul politic al mitingurilor s-a dovedit, însă, dezamăgitor, chiar dacă mulți protestatari au fost plătiți și au fost organizate acțiuni provocatoare”, amintește cercetătorul.
Rezultatele activităților frenetice ale Rusiei în Moldova par modeste, mai scrie Maksim Samorukov.
Conducerea transnistreană este susținută de oligarhi din conglomeratul de afaceri Sheriff, care exploatează statutul de „zonă gri” al Transnistriei și beneficiile comerciale ale UE acordate Moldovei, dar aceștia sunt interesați, în primul rând, de propria lor supraviețuire.
„Aceștia au ignorat provocările Moscovei și au luat o poziție neutră față de război. Deși Transnistria nu ar putea supraviețui fără sprijinul Rusiei, Sheriff este în primul rând o «întreprindere locală», iar proprietarii săi sunt mai interesați de profit decât de obiectivele ideologice ale Kremlinului.
Ei preferă, acum, să stea în banca lor pentru a evita provocarea unei intervenții militare a Ucrainei.
Încercarea de șantaj energetic a Moscovei a determinat Moldova să-și pună capăt dependenței de gazul rusesc și să o înlocuiască cu livrări din Europa.
Amestecul Moscovei în politica internă a Republicii Moldova a adus puține victorii electorale, dar a mobilizat autoritățile pentru a lupta împotriva interferenței Rusiei, cu asistență substanțială din partea Occidentului.
Numeroase instituții de presă pro-ruse au fost suspendate, împuterniciților lui Ilan Shor li se interzice în mod regulat să participe la alegeri, din motive legale.
O serie de politicieni respectabili, cum ar fi popularul primar al Chișinăului, Ion Ceban, încearcă să se distanțeze de trecutul lor cu simpatii pro-ruse”, mai notează cercetătorul.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a trasat o nouă linie de demarcație în Europa de Est. Din februarie 2022, Finlanda și Suedia au aderat oficial la NATO, un rezultat de neconceput anterior și o adevărată vânătaie la ochi pentru regimul Putin.
Președintele Putin nu a fost niciodată atât de pasionat de Moldova precum este de Ucraina, dar asta nu înseamnă că este gata să renunțe la prezența Rusiei acolo.
„Episoade precum mașinațiunile fără scrupule ale lui Șor, fostul președinte Dodon acceptând bani ruși pentru a face declarații anti-occidentale sau cazul fostului șef al Statului Major al Republicii Moldova – care s-a dovedit a fi un activ al informațiilor militare rusești – au convins Kremlinul că un control al Moldovei nu necesită vreun efort deosebit.
Speranța Moscovei este că, de îndată ce armata rusă se va apropia de granițele moldovenești în înaintarea sa spre Odesa, țara va cădea în brațele ei de la sine. Kremlinul crede că acei politicieni pro-occidentali cu pașapoarte românești vor fugi la București, în timp ce aceia din stânga vor fi gata să aleagă un președinte pro-rus pentru a găzdui Rusiei renașterea. O reunificare forțată cu Transnistria va pecetlui statutul Moldovei de satelit loial pe flancul de sud-vest al Rusiei.
Cu siguranță, Kremlinul realizează că, în ritmul actual, este puțin probabil ca trupele ruse să se apropie de Odesa în viitorul apropiat. Așa că joacă din timp în Moldova, alimentează diviziunile interne, blochează reformele și, în același timp, alimentează dezamăgirea față de cursul pro-european”, încheie Maksim Samorukov.
CITEȘTE ȘI: