Nicolae CIUCĂ, romanticul din carte: Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere, dar la a doua precis. „Duminică, i-am șoptit, în față la Minerva
„În slujba țării” reunește 246 de pagini în care copilul, elevul la școala militară, îndrăgostitul și apoi militarul Nicolae Ciucă și-a așternut gândurile. Oricine parcurge rândurile acestui volum constată că nimic nu-l aruncă pe candidatul la președinție în frenezia scriitoricească așa cum o face gastronomia. Și când vorbește de dragoste, tot la bucătărie ajunge.
Nicolae Ciucă poate să descrie în pasaje întregi, datorită sinesteziei proustiene, cum un simplu miros l-a readus la vârsta de trei ani, în via bunicii de la Plenița, unde:
Imaginea boabelor, când soarele începea să se ridice, mai ales când se culegeau strugurii târzii, cu lumina multiplicându-se pe picăturile de rouă, o păstrez în memorie cu atâta acuitate, încât la revederea ei în gând simt mirosul aerului dulce care parcă mi se lipește de degete.
Din carte, nu lipsesc nici cugetările filosofice ale unui om care realizează că este o componentă mică a unui mare întreg.
Sufletul este un mic univers care își are regulile lui, dintre care unele seamănă cu cele ale marelui Univers.
Uneori, își lasă inocența sufletului dezgolită și redată simplu, asemeni unui școlar care scrie o compunere, care trebuie să conțină cât mai multe figuri de stil.
„De câte ori adulmec izul de pâine proaspătă, îmi vine în minte bucătăria de vară ce răspândea aroma aluatului copt. Bunica făcea pâine la țest. Parcă o și văd în fața ochilor.”
„Lângă cais era ruda lui săracă, un zarzăr.”
„Amintirile cele mai precise sunt cele legate de pomi. I-am simțit aproape, buni și protectori.”
Însă, ca orice om practic, nu se abate de la scopul său; acela de a scrie o carte despre sine cu rigoarea și precizia unui veritabil militar.
Despre podgorie am vorbit. Aș mai adăuga doar zilele culesului.
De la fotbal la prăjituri
Nicolae Ciucă amintește în paginile volumului „În slujba țării” că este și microbist.
În afară de fotbal, la Craiova erau numeroase tentații pe care la Plenița nu le puteai găsi. De pildă cofetării și cinematografe. Cofetăria de la Minerva, cu arcadele ei în stil maur, la care mergeam destul de rar, și cofetăria Femina, unde mâncam o prăjitură cu patru mici turnulețe din cremă de ciocolată, care se chema „Cupa victoriei“.
Dragostea este un capitol căruia generalul Nicolae Ciucă îi atribuie o atenție deosebită, mai ales că primii fiori s-au petrecut pe când era elev la Liceul militar din Craiova. Acolo, avea s-o cunoască pe aceea care i-a devenit și soție.
În după-amiaza acelei zile, la finalul orelor de curs, am mers împreună cu compania de elevi de anul întâi la Sala Polivalentă, la un spectacol de muzică ușoară (…) Dar pentru priviri nu există hotare (…) privirile mi-au căzut asupra unui grup de fete (… ) Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere, dar la a doua vedere precis. „Duminică, i-am șoptit, în față la Minerva“. A dat din cap a încuviințare și a zbughit-o. Eram fericit. Nici măcar nu-mi dădusem seama că nu i-am spus ora (…) Acest tip inedit de prietenie duminicală nu s-a terminat odată cu bacalaureatul și absolvirea Liceului Militar, povestește romanticul Nicolae Ciucă.
De la pagina 77, generalul Ciucă relatează despre celebra Bătălie de la Nassiriya, cât și despre conflictele armate la care a mai luat parte, împreună cu militarii aflați sub comanda sa. Cartea poate fi citită integral AICI.
CITEȘTE ȘI: