Nicu Ceaușescu era SPAIMA șoselelor. Un fost șef din Securitate îl descrie drept un coșmar pentru toți cei puși să-l păzească, când se urca la volan

Nicu Ceaușescu, mezinul soților Ceaușescu, supranumit „Prințișorul”, a avut un stil de viață tumultos, presărat cu alcool, tutun, aventuri amoroase și multă viteză. Un fost șef din Securitate, care asigura paza familia Ceaușescu, îl descrie drept un coșmar pentru toți cei puși să-l păzească, în special atunci când se urca la volan.

Astfel, potrivit colonelului (r) Eugen Adrian Cristea, citat de Realitatea Plus, Nicu era spaima șoselelor, în țară sau în Capitală.

„Profilul său comportamental a avut schimbări, dar nu esențiale, tipic pentru copii cu un trai îmbelșugat și care cresc fără să simtă. (…) Pe măsură ce a trecut de prima tinerețe, aventurile cu femei frumoase au devenit o rutină, atât pentru că și le permitea, dar și pentru că Elena Ceaușescu îi distrugea orice relație pe care ea o considera nepotrivită”, relatează fostul șef al pazei lui Ceaușescu, în cartea sa „Familia Ceaușescu și Direcția a 5-a”.

Aventurile sale amoroase erau, cât de cât, mai ușor de gestionat de către securiști, inclusiv prin a-l acoperi în fața mamei sale, dar când se urca la volan… situația se schimba radical, deși er aun bun conducător auto.

Până în 1978, el a avut o mașină străină, pe care a folosit-o așa de mult încât nu mai era deloc sigură. În acel an și-a luat un Renault 16TS, pe care l-a condus până în 1989. Și această mașină a fost foarte solicitată, accidentată și reparată, încât securiștilor le era teamă de un accident din cauze tehnice.

Stresul era amplificat și de faptul că, după cum relatează colonelul Cristea, „și un accident produs din alte cauze, cum ar fi viteza mare, nerespectarea indicatoarelor sau starea de ebrietate s-ar fi „spart” tot în capul Securității.

Nicu știa bine două trasee: București-Neptun și București-Brașov. Iar spre ambele destinații conducea cu 130-140 de kilometri la oră, ceea ce în vremurile noastre ar echivala cu o viteză de cel puțin 200 de kilometri/oră. Deși lăsa impresia unui om ocupat până peste cap cu sarcinile de partid, colonelul care coordona supravegherea sa crede că era mai degrabă „teribilismul unui om de peste 30 de ani, care știa că n-are cine să-l controleze și că pe toți ceilalți îi are la dispoziție”.

Chiar și Calea Victoriei, artera principală din inima Bucureștiului, era o pistă de raliu pentru șeful Uniunii Tineretului Comunist (UTC): conducea cu toată viteză, fără să respecte nicio regulă de circulație, nici măcar asigurarea la intersecții.

Un șofer care, din fericire, n-a pățit nimic, a rămas în stare de șoc după ce mașina lui Nicu Ceaușescu i-a tăiat calea cu toată viteza, fără ca cel de la volan să schițeze vreun gest de a-l evita. Tot ce putea face Securitate si Miliția este să plaseze pe traseu echipaje de control, care la nevoie să restricționeze traficul, pentru a-i face cale liberă „Prințișorului”.

Pe drumurile naționale, mașinile Miliției porneau cu ceva timp înainte ca mezinul familiei Ceaușescu să ajungă în punctul respectiv, pentru că Daciile din dotare făceau greu față la viteze de 130-140 km/h.

Când o mașină era depășită, se dădea semnal prin stație către următoarea echipă aflată pe traseu și, deși toți vedeau că se încalcă grosolan legile circulației, nimeni nu avea curaj să-l oprească.

„Singurul care nu ținea seama și probabil nici nu dorea să înțeleagă cât personal și tehnică acționau pentru protecția lui era însuși Nicu. Fugea cât îi permitea mașina, sfidând moartea, dar și pe cei care ar fi fost judecați că nu luaseră toate măsurile ca să înlăture un eventual accident”, a mai fostul ofițer de Securitate.

În timpul Revoluției din 1989, Nicu Ceaușescu a fost arestat și acuzat inițial pentru genocid, omor deosebit de grav și subminarea economiei naționale.

Ulterior, încadrarea a fost schimbată în nerespectarea regimului munițiilor și armelor de foc și a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare. A murit de ciroză, în septembrie 1996, la vârsta de 45 de ani. În acel moment, era internat într-un spital din Viena, Austria.

FOTO – Arhivă