A doua zi după ce Anton Ischenko și-a sărbătorit cea de-a 23-a aniversare, el a fost luat de trupele ruse și dus, sub amenințarea armei, din casa sa din satul Andriivka, undeva la vest de Kiev. Familia sa i-a găsit cadavrul abia o lună mai târziu, odată ce invadatorii au fost alungați. Trupul lui era atât de mutilat încât au fost nevoiți să-l identifice după haine.
Pe măsură ce forțele ruse se retrag în estul Ucrainei, în satele pe care le-au părăsit au fost descoperite orori. Aproximativ 1.000 de oameni locuiau în Andriivka, la aproximativ 60 kilometri distanță de capitală. Cel puțin 40 dintre ei au fost uciși, notează BBC.
„Era un băiat foarte drăguț, foarte deștept – recita poezie”, își amintește bunica lui Anton, Tetiana, stând în fața casei familiei. Deodată, fața ei epuizată se întristează.
„Poate că dacă s-ar fi dus să lupte în altă parte, s-ar fi întors aici întreg”, spune ea, străduindu-se să vorbească printre lacrimi.
„Când soțul meu le-a spus rușilor: „Luați-mă în schimb”, au îndreptat spre el o mitralieră și i-au spus: „Du-te acasă – sau vă luăm pe amândoi”.
La marginea cimitirului Andriivka, rămășițele nepotului Tetianei, Anton, zac într-un mormânt abia săpat. Familia lui a reușit abia acum să-l îngroape. Tânărul de 23 de ani visa să devină electrician.
„Am vrut să-l înmormântăm separat și cu un preot, nu într-o groapă comună”, spune ea. „Am avut două fete, așa că era băiatul nostru. Aveam doar un băiat”, încheie bătrână.
Andriivka, localitate aflată pe drumul până la granița cu Belarus, a fost distrusă în urma luptelor puternice. Clădirile s-au transformat în dărâmături și moloz.
Tancuri incendiate se află la fiecare capăt al satului. Sunt scene devastatoare.
Grigoriy Klymenko, unul dintre oamenii care avea casa în zonă, a rămas în Andriivka alături de mama lui în vârstă de 90 de ani, și a povestit momentul în care au privit îngroziți cum tancurile înconjurau localitatea.
„Sunt animale”, spune el despre forțele ruse. „Oamenii nu se comportă așa. Părinții mei mi-au spus despre război și fasciștii nici măcar nu au făcut astfel de lucruri”.
Alături, Leonid Koval și fiul său încep să-și repare casa distrusă, refacând acoperișul și fixând folii de plastic în ferestrele distruse de explozii. Soldații ruși au stat în casa lui și au jefuit-o. Au spart dulapurile, au rupt pernele și canapelele și au răscolit toate lucrurile, de la fotografii, la haine.
Când armata ucraineană a început să se apropie spre Andriivka, rușii care stăteau acolo s-au mutat din casa principală în pivniță pentru a se ascunde.
În timp ce verifică daunele aduse casei sale, Leonid spune: „Nu știu ce căutau. Pur și simplu au distrus totul. Nu am cuvinte să descriu ce au făcut”.