Noua justiție socială a lui Putin. „Țarul”, mobilizarea politică și demobilizarea emoțională: „PRADA trebuie împărțită cu regimul”
Politologul Andrei Kolesnikov consideră că președintele rus Vladimir Putin încearcă să își creeze propriul model de „societate justă” și „economie eficientă”. Metaforic, Putin se „căsătorește” cu mobilizarea politică și demobilizarea emoțională, alternează între discuțiile despre război și despre pace, oferind asistență masivă celor care lucrează doar „pentru victorie”.
Dar, în același timp, Putin construiește și un ”stat al războiului”, în paralel cu ceea ce s-ar dori a fi un „stat al bunăstării”.
Jocul lui Putin este explicat de politologul Kolesnikov pornind de la promisiunea „Țarului” că, în următorii 6 ani, „beneficiarii generozității regimului său vor fi acele părți ale societății direct legate de războiul din Ucraina”.
„Pentru a împrumuta termenii inventați de filozoful germano-american Herbert Marcuse, Putin este angajat în același timp în construirea unui stat de război și a unui stat al bunăstării.
Promisiunea lui față de ruși este că, în următorii șase ani, beneficiarii generozității regimului său vor fi acele părți ale societății direct legate de războiul din Ucraina. Cei care se opun războiului urmează să fie excluși din contractul social, la fel și contribuabilii de top, care urmează să plătească și mai mult conform noului model.
Acest nou concept de corectitudine este extrem de neuniform. Mișcarea de a înlocui actuala taxă unică a Rusiei cu o rată progresivă, așa cum a anunțat Putin într-un discurs recent, distruge stabilitatea și predictibilitatea sistemului fiscal al Rusiei. Cu toate acestea, clarifică prioritățile președintelui, iar acestea nu sunt cele economice”, scrie Andrei Kolesnikov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Problema lui Putin: „A cumpăra loialitatea a milioane de oameni nu este ieftin”
Din punct de vedere politic, punctează Andrei Kolesnikov, Vladimir Putin este preocupat de loialitatea unor segmente specifice ale populației, respectiv cei dependenți de stat, cei care luptă în război, cei implicați în fabricarea a ceea ce sunt denumite eufemistic „produse metalice finite” și cei pregătiți să beneficieze de avantajul stimulentelor de stat pentru a avea mai mulți copii, de fapt pentru a crea mai mulți soldați și cetățeni dependenți de stat.
Totuși, „Țarul” nu are o misiune facilă, din acest punct de vedere, pentru că a cumpăra loialitatea a milioane de oameni nu este ieftin. Toată această acțiune va fi plătită de muncitorii productivi și de contribuabilii de top – rămășițele clasei de mijloc – în timp ce cei care „lucrează” pentru a „înfrânge” Occidentul și a zdrobi societatea civilă vor culege roadele.
„Primii ar putea căuta modalități de a evita plata taxelor pe care le consideră inechitabile, ceea ce va reduce doar colectarea impozitelor. Între timp, aceștia din urmă pot descoperi că alocațiile lor sunt compensate de creșterea inflației cauzată de cheltuielile militare și sociale masive. Echilibrarea bugetului ar putea deveni dificilă, cu consecințe asupra bunăstării bazei de sprijin a lui Putin.
În mod similar, sunt în pericol veniturile din petrol și gaze pe care se bazează Rusia, precum și exporturile țării. Nici frontul importurilor nu este tocmai roz, dar Kremlinul dorește să reducă importurile, astfel încât cât mai mult posibil să fie fabricat pe plan intern.
Drept urmare, Rusia este condamnată să devină din ce în ce mai dependentă de China. Există, de asemenea, câteva verificări ale realității pentru elita managerială, care a uitat că înlocuirea importurilor nu este posibilă fără importul de piese, componente, semințe și furaje și că conversia la producția civilă nu este o sarcină ușoară.
Faptul că Putin a început să formeze această nouă «echitate» vorbește despre cât de mult se așteaptă să dureze războiul. «Operațiunea militară specială» este de fapt un mod de viață și o structură economică adaptată autarhiei, fabricării de «bunuri metalice» și redistribuirii proprietății.
Ar putea fi chiar descrisă ca o idee națională. Planul pentru cel de-al cincilea mandat prezidențial al lui Putin reflectă involuntar problemele actuale ale regimului, de la nevoia de a cumpăra loialitatea oamenilor până la un deficit bugetar iminent”, precizează politologul.
„Kremlinul poate conta pe indiferența unei mari părți a societății și pe faptul că depinde de guvern”
Vladimir Putin s a acordat, în ultima perioadă, o atenție redusă comunității de afaceri din țară, mai explică Andrei Kolesnikoc în analiza sa. În timpul campaniei prezidențiale, Putin le-a făcut i-a lăudat pe antreprenori pentru a crea aparența de normalitate și a sugerat oportunitățile de dezvoltare pașnică a Rusiei.
„De la realegere, singura concesie a lui Putin în acest sens a fost o întâlnire cu Alexander Șohin, șeful Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Rusia, principalul grup de lobby al afacerilor.
Cu toate acestea, Putin se așteaptă să plătească o proporție considerabilă din fondurile pentru cumpărarea loialității oamenilor. Pretenția Kremlinului față de antreprenori este că aceștia pot câștiga bani fără teama de a merge la închisoare – cu condiția să împartă prada cu regimul.
Acest model bazat pe stat funcționează într-o economie de închiriere. Dar chiriile de petrol și gaze scad (deși treptat), iar singura alternativă ar fi trecerea la o economie de piață deschisă: chiar modelul de care se îndepărtează statul rus. Sunt necesari bani pentru a îndeplini numeroasele promisiuni ale regimului și, de asemenea, pentru a susține războiul pe termen nelimitat. Și astfel devine necesară creșterea impozitelor și deturnarea finanțării de la dezvoltarea capitalului uman”, mai scrie Kolesnikov.
Acest model nu este pe termen lung, dar ar putea servi regimului pe termen scurt și mediu. Deocamdată, Kremlinul poate conta pe indiferența unei mari părți a societății și pe faptul că depinde de guvern.
„Un astfel de model nu poate dura”
Politologul amintește și cel mai recent sondaj realizat de Centrul de Cercetare a Opiniei Publice din Rusia. Rezultatele arată că mai mult de jumătate dintre ruși (53%) cred că taxele mari sunt acceptabile, atâta timp cât cei săraci primesc asistență mai mare sub formă de servicii gratuite (educație, asistență medicală și securitate).
„În special, o treime dintre respondenți nu au fost în favoarea majorării taxelor din cauza calității și accesibilității uneori dubioase a serviciilor publice.
Contribuabilii responsabili ar putea simți că merită să știe cum le sunt utilizate impozitele de către guvern. Dar este imposibil pentru ei să influențeze procesul de luare a deciziilor politice în absența instituțiilor democratice funcționale, a responsabilității și a cifrei de afaceri la vârf.
Majoritatea contribuabililor, așadar, nu au de ales decât să permită guvernului să-și cheltuiască impozitele pe război și pe acele părți ale societății implicate în conflict. Deși un astfel de model nu poate dura, Putin poate fi sigur că, pe măsură ce își începe al cincilea mandat de președinte, se va confrunta cu o nemulțumire minimă”, încheie Andrei Kolesnikov.
Citește și: