O româncă din Covasna a plecat în Italia ca să muncească în agricultură. Ce a pățit când a ajuns acolo: „Vai ce ne-au CHINUIT!”
O femeie în vârstă de 59 de ani, din județul Covasna, are o poveste de viață… parcă desprinsă dintr-un film. A fost abandonată la naștere și crescută într-un cămin de copii, apoi s-a luptat să aibă o familie și să ducă o viață normală, dar viața i-a rezervat mai mult necazuri, decât bucurii.
Ea locuiește acum într-un cămin social din Iași, dar totul a început în Covasna, când a fost abandonată de părinți și a ajuns într-un cămin de copii.
A reușit să-și întemeieze o familie, chiar din adolescență, dar iubitul său a dispărut fără urmă chiar înainte ca ea să aducă pe lume copilul lor. Astfel, a lăsat-o să se descurce singură cu un nou-născut, la doar 18 ani.
„Îmi aduc aminte că am născut sub cerul liber, la 7 luni. Nu știu cine m-a luat și m-a dus la spital, la maternitatea Cuza Vodă. Acolo m-au ținut din milă, m-au văzut că muncesc, că ajut. Eu, când vedeam copii care erau abandonați, îi alăptam. Când am auzit cuvântul «mamă» nu mi-a venit să cred. Nu știam, eram mică. Mă învățau mamele de acolo ce trebuie să fac”, a declarat femeia, potrivit BZI.
Ulterior, în căutarea unui trai mai bun, ea a plecat în Italia, la cules de legume. Dar acolo, cu promisiunea unui salariu decent și cazare, realitatea a fost alta. Femeia și alți colegi au fost supuși mai multor abuzuri.
Muncitorii erau hrăniți cu mâncare în cantități mici, erau obligați să lucreze de dimineață până seara, zilnic, iar condițiile de trai erau inumane.
Mai mult, femeile erau supuse violenței fizice și obligate la raporturi intime, ea mărturisind că abuzurile erau o parte din viața lor de zi cu zi.
„Zic, măi, se câștigă bine în agricultură, e convenabil. Vai, dar nu a fost așa! Ce ne-au chinuit! Ne dădeau mâncare cu porția, ne puneau să muncim de dimineață până se făcea seară. Ne aducea o găleată de aia de apă, cine apuca să bea apă, bine, cine nu, nu. Ne-au băgat într-o cabană unde nu aveam nici lumină, nici nimic. Nu eram plătiți deloc, ne băteau, ne chinuiau, femeile erau violate”, a povestia femeia, plângând.
Însă, cu ajutorul unei cunoștințe din România, femeia a reușit să fugă din această situație de coșmar și să se întoarcă în țară.
Acum, ea lucrează ca zilieră, pentru poate, pentru a se întreține. Singurele suflete care o înțeleg sunt cei doi câini ai săi, o cățelușă numită Baba, primită de la fiul ei, și un bichon de 7 luni.
De asemenea, ea scrie și un jurnal, intitulat „Viață pentru viață”, în care împărtășește nu doar propria experiență, ci și poveștile altor persoane din căminele de copii și ale celor care au avut parte de abuzuri în străinătate.
FOTO – Caracter ilustrativ: Profimedia