O tânără a lansat pe Reddit un topic interesant care a stârnit zeci de comentarii. Ea a pus problema abordării „succesului în carieră” total diferit în raport cu modul în care este acesta văzut din perspectiva discursurilor de dezvoltare personală: „Ce faci în țara asta dacă ești prea prost să fii IT-ist, inginer sau medic? Eu, de exemplu, sunt proastă. Am făcut o facultate inutilă. Am făcut un curs inutil. Acum lucrez în IT dar nu am evoluat aproape deloc”, spune tânăra.
„Toată lumea văd că împinge ideea asta că trebuie să avansezi în carieră, să strângi bani, să investești în crypto, să tragi de tine să fii promovat la muncă pe un post mai bun, etc. Dar ce faci dacă ești prost? Nu toată lumea are creier de IT-ist. Nu toată lumea e inteligentă. In fact, cred că majoritatea oamenilor sunt proști. Știu că o să ziceți că „trebuie să te descurci, să găsești metode diferite de a avea succes”, dar cum faci asta dacă ești prost? Cum poți să ai o viață împlinită dacă ești prost? Și întrebarea finală, chiar meriți să suferi pentru că ești prost? Și asta zic în condițiile în care AI ÎNCERCAT să evoluezi dar nu ai reușit și ai rămas tot prost… e vina ta sau e vina societății?
Ce faci în țara asta dacă ești prea prost să fii IT-ist, inginer sau medic? Eu, de exemplu, sunt proastă. Am făcut o facultate inutilă. Am făcut un curs inutil. Acum lucrez în IT dar nu am evoluat aproape deloc într-un an și sunt plătită prost, așa că mă gândesc să mă apuc de food delivery…și de acolo nu știu ce va fi. Probabil job hopping până ies la pensie sau mai degrabă până mă sinucid. Ce fac dacă sunt proastă? Ce se presupune că trebuie să facă proștii ca să supraviețuiască? Aveți cumva vreun ghid de survival pro-prost în România?”, a întrebat aceasta pe Reddit.
Postarea a adunat sute de comentarii în care tânăra a primit sfaturi și asigurarea că nu e proastă, așa cum a afirmat.
„Lucrez în IT și sunt prost de bubui. Am o grămadă de persoane care pot să confirme. Continui să te educi (educația nu e pentru deștepți, e în primul rând pentru proști). Un prost educat o să-l întreacă pe deșteptul needucat. Continui să muncești (hărnicia e în primul rând pentru proști, se știe). Dar un prost harnic e mai bun decât un deștept leneș. Continui să te adaptezi (nu e nimeni deștept în toate domeniile, ci fiecare e prost în majoritatea lor). Dar un prost care și-a găsit locul (elementul lui) e mai util decât un deștept în nesfârșită căutare. Continui să arăți respect. Un prost cu bun simț poate fi mai bun coleg de muncă, decât un deștept care se poartă prost.” , scrie un alt internaut.
Un alt comentator susține și el afirmațiile primului: „Confirm. Lucrez in IT si sunt prost de bubui.”
„Faci un doctorat pe securitate naționala și ajungi in parlament iar de acolo cerul îți este limita”, scrie un internaut care se autorecomandă ca fiind expat.
„Eu sunt prost, am terminat liceul într-o clasă de elita unde m-am simțit prost cu adevărat. Parca restul luaseră steroizi și își terminau propozițiile unul altuia incluzând și profesorii aici.
Am dat la facultate, dar a trebuit să lucrez sa pot sa bag păpică la stomacel. Un profesor universitar a zis că ar trebui să-mi stabilesc prioritățile in viața fie facultate fie munca așa că m-a motivat sa nu-mi termin facultatea ( nu că mi-ar fi plăcut oricum). El era sătul comparativ cu mine care eram flămând cam tot timpul, dar asta e viața.
Prin urmare ca studii recunoscute am doar Liceul, sunt un om ratat așa cum îl vede societatea, nu?
Lucrând de tânăr am văzut totuși că alții au dificultăți în a face lucruri care pentru mine erau usoare. Am observat că alții vor doar să tragă de timp la munca pe când eu mă plictiseam daca nu aveam nimic de făcut.
Am incercat sa identific lucrurile la care mă pricepeam mai bine. Am încercat să-mi găsesc loc de muncă in domeniul și pentru munca la care mi se părea că mă pricep mai bine.
După câțiva ani un patron mi-a zis probabil în glumă ” Director” dar am luat-o că atare.
Ce vroiam sa spun e că trebuie să-ți descoperi vocația iar vorba lumii și modalitatea în care societatea te vede sunt doar prostii”, o încurajează un alt comentator.