VIDEO | Parcul „Regele Mihai I al României” (fost Herăstrău), unicat în Europa (DOCUMENTAR)
This browser does not support the video element.
Parcul „Regele Mihai I al României”, în trecut Parcul Herăstrău, este cel mai mare din București, dar și cel mai mare parc din Europa, situat în interiorul unui oraș. Este atracția numărul unu a bucureștenilor fără îndoială atunci când vine vorba despre activități în aer liber: numeroase zone de promenadă cu vegetație bogată, activități nautice, sport și evenimente, teatru de vară, pavilioane de expoziții, cafenele, cluburi și restaurante.
Acesta este situat în zona de nord, delimitat de B-dul Constantin Prezan, B-dul Aviatorilor, Șos.Nordului, Str. Elena Văcărescu, Șos. București-Ploiești și Șoseaua Regele Mihai I. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău. Suprafața sa totală este de 187 ha. Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o lungime de aproape 6 kilometri.
Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf. S-au expropriat câteva zeci de locuințe sărace și o întreprindere industrială, s-au trasat alei pentru a face loc în mai 1939 celui mai întins spațiu verde la acea vreme din București.
Proiectele pentru acest parc au fost realizate de arhitecții Ernest Pinard și Friedrich Rebhuhn. Friedrich Rebhuhn, un arhitect peisagist german care a lucrat în Anglia, Franța și Elveția a venit în 1910 în România, unde i s-a oferit postul de șef al secției horticole a orașului București. De numele lui se leagă parcul Cișmigiu. Din 1922 a sprijinit-o pe regina Maria în organizarea activității la grădinile palatului. A rămas în România. Friedrich Rebhuhn, talentat și prolific arhitect peisagist a contribuit la crearea compoziției vegetale, iar arhitectul român Octav Doicescu a proiectat aleile.
La intrarea în Muzeul Satului din București, o placă memorială amintește de marile lucrări hidrotehnice care s-au făcut, sub domnia Regelui Carol al II-lea, pentru crearea Parcului Herăstrău și a întregii zone verzi din nordul Capitalei, în anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae Caranfil. Textul spune: „Sub domnia Regelui nostru Carol II, Primarii Capitalei fiind Dem Dobrescu, Al. Donescu, în anii 1932-1937 s’a făcut asanarea mlaștinelor Colentinei, înfăptuindu-se lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări la Buftea, precum și derivarea de ape din râul Ialomița la Bilciurești, ca să însănătoșească Capitala Țării și să o înfrumosețeze. Această lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale București, Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil.”
În 1951, parcul a fost extins, transformat și reinaugurat în forma sa actuală. De-a lungul istoriei sale, s-a numit Parcul Național, Parcul Carol al II-lea și Parcul I. V. Stalin. Pe când avea această ultimă denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în 1951 și demolată în 1962. În prezent, pe aproximativ același loc, se află statuia lui Charles de Gaulle. În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului Herăstrău. Teatrul de Vară din Herăstrău situat lângă Muzeul Satului a fost construit în 1956.
În ultimii ani, numeroase terase și localuri din parc, construite ilegal sau a căror autorizație a expirat, au fost demolate, dar nu toate.
Probabil principala atracție a întinsului parc este chiar lacul ce îi dă numele și care îl împarte în 2 zone principale, una dedicată odihnei și culturii, iar cea de-a doua dedicată distracției și sportului. Întins pe cele 74ha, este singurul loc din București unde putem face o plimbare cu vaporașul, sau putem opta pentru barca, sau hidrobicicleta, dacă vrem să facem și puțin efort.
Lacul Herăstrău este un lac antropic, situat în nordul orașului București, amenajat pe râul Colentina, în zona unde acesta traversează intravilanul orașului, între Lacul Băneasa în amonte și Lacul Floreasca în aval.
Ecluza Lacului Herăstrău a fost construită în perioada 1933-1936, în locul în care existase un baraj vechi, care deservea o moară. Ecluza este amplasată pe malul stâng al Lacului Herăstrău și face legătura cu Lacul Floreasca. Alături de funcția de agrement, permițând călătoria cu vaporașul din lacul Herăstrău în lacul Floreasca și înapoi, ecluza va îndeplini și funcția de golire suplimentară a Lacului Herăstrău către Lacul Floreasca, atunci când ploile abundente ar duce la creșterea excesivă a nivelului apei și ar pune în pericol o zonă din București.
Un adevărat „plămân verde” al capitalei, vegetația este foarte bogată, cu prezența unor arbori precum salcia, teiul, plopul, arțarul, iasomina, sau ienupărul și tisa, dar și stejarul lui Tagore, plantat în 1961, la 100 de ani după nașterea scriitorului indian.
Grădina Japoneză este cea care găzduiește cele mai frumoase exemplare din parc, precum cireșii floriferi, donați chiar de împăratul Japoniei, cât și salcâmul japonez cu ramuri plângătoare și frunze pătate cu alb, unic în lume.
Din iunie 2012 este deschisă și expoziţia acvaristică Reef Aquarium.
S-au construit, de asemenea și două teatre: unul pentru copii și unul pentru adulți. Parcul Herastrau are și două pavilioane pentru expoziții, biblioteci, umbrar dedicat lecturii sau șahului, debarcader, terenuri de sport. Tot aici găsim și Insula Trandafirilor, compusă din două axe, una care deschide perspectiva către Muzeul Satului şi alta care face legătura cu restul parcului.
Aceasta este viu colorată de ghirlande de trandafiri ce contrastează cu verticalitatea stâlpilor de susținere. Din 2009 în această zonă au fost aduse păsări exotice deosebite: păuni, lebede, rațe Carolina, gâște Călifar albe și roșii, gâște de Nil, rațe cu ciuf, gâște canadiene cu gât roșu, gâște Magellan și rațe Mandarin.
Tabloul insulei Trandafirilor este completat și de Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene. Cei care vin în parc pot admira 12 busturi din bronz ale unora dintre oamenii politici europeni, cu o contribuție esențială în constituirea Uniunii Europene.