Paștele Blajinilor. Ce nu trebuie să faci niciodată astăzi. Tradiții, superstiții și obiceiuri
Paștele Blajinilor este sărbătorit, în fiecare an, în lunea din Săptămâna Neagră, perioada care urmează după Săptămâna Luminată. Paştele Blajinilor este cunoscut şi sub denumirile de Lunea Morţilor sau Paştele Morţilor. Tradiția spune că este Paștele celor care nu mai sunt printre noi.
Sărbătorită preponderent în Europa de Sud-Est, Paștele Blajinilor are la bază pomenirea celor decedați. În credința ortodoxă se pune accent și pe cultul morților. Paștele blajinilor sau Paștele morților reprezintă în sine amintirea tuturor celor care au murit.
Tradițional, Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștile propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.
În unele zone ale țării, preoții sunt chemați să săvârșească, în lunea după Duminica Tomii, o slujbă pentru sufletele celor răposați. Există credința că prin această slujbă sufletele celor trecuți în lumea veșniciei vor fi părtașe fericirii fără sfârșit. Având în vedere ca în nicio carte de cult, tiparită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, nu se află tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată, potrivit creștinortodox.ro.
Paștele Blajinilor – de unde vine această denumire
Oamenii credeau că blajinii se număra printre cei dintâi oameni de pe pământ. Aceștia trăiau fără femeile lor, stând cu ele doar 30 de zile pe an, în scopul procreației. Incapabili de a săvârși fapte rele, blajinii se aflau dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Ostroavele Albe.
Există și credința că ei provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere. Alteori sunt priviți ca fiind cei care susțin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos. În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.
În Bucovina se spune că ”Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cântă foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.
Există credința că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. Aceștia fiind prea mici, au fost mutați pe lumea cealaltă și apoi l-a făcut pe om.
Blajinii sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească și transilvană.
Paștele Blajinilor. Ce nu trebuie să faci în această zi
Se spune că de Paștele Blajinilor nu ai voie să coci sau să speli haine. Nici să bați covoare nu este acceptat, pentru că zgomotul făcut îi poate speria pe blajinii care se întorc în această zi specială de pe lumea cealaltă pentru a se ruga și a ține post pentru cei vii.
Se spune că spiritele blajinilor intră în biserică la Sfânta Liturghie. Se mai spune că nu ai voie să îi vorbești de rău pe cei care s-au dus dintre noi, chiar dacă nu ai avut înțelegere cu aceștia. Se spune că morții care sunt bârfiți de Paștele Blajinilor pot face necazuri în casele oamenilor.
La țară se crede că blajinii pot da foc grajdurilor sau pot omorî animalele aflate în câmp, însetându-le chiar și dacă beau apă.
În această zi, bătrânii dădeau de-a dura ouă roșii în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cada intenționat pe pământ, întru pomenirea celor morți. În cele mai multe locuri din țara noastră, oamenii merg în această zi la cimitire, dând de pomană ouă roșii, pască și cozonac și punând flori pe morminte.