Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinătății, o sărbătoare a bucuriei eterne. Învierea este adevărul irevocabil că Dumnezeu cel viu a intervenit în istoria omenirii.
În zilele noastre, sărbătoarea se numește Paști, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc înseamnă trecere, fiind ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă.
Învierea este apoteoza lucrării lui Dumnezeu cu lumea, spune părintele Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Voievodale Sfântul Gheorghe Nou din București.
„Sfântul Apostol Pavel, cel care a fost dușmanul de moarte al Domnului Iisus Hristos, a devenit prin convertire cel mai mare apostol și cel mai mare propovăduitor al Învierii. Căci dacă Iisus n-ar fi înviat, zadarnică ar fi credința noastră. Dar el vorbea cu Dumnezeu cum vorbim noi doi acum, vorbea de-a pururi. Avea acest mare privilegiu și de a vedea cerul până la al treilea cer, așa cum este descris și cum povestește el, din smerenie, că știe un om care a urcat până la al treilea cer, adică până în Rai, și acolo a văzut ce ochii nu pot vedea, auzi ce urechile nu pot auzi.
Și atunci înțelegem de ce a lucrat Dumnezeu așa, ca noi să vedem ceea ce ochii nu pot vedea, urechile nu pot auzi și așa cum continuă Sfântul Apostol Pavel, gura nu poate grăi, că nu sunt cuvinte omenești care să poată descrie împărăția lui Dumnezeu. Învierea este darul darurilor, este bucuria cea mare și se înscrie și ea în acest spațiu atemporal și veșnic”, explicat părintele.
La miezul nopții, preoți ies din biserici cu făcliile aprinse, cu lumină din lumina Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
Sfânta Lumină este adusă de la Ierusalim şi este oferită delegaţilor eparhiilor. Astfel, flacăra se răspândește în toată țara prin protoierii.
Toate protoieriile din țară primesc de aici, de la București, această lumină și este împărtășită apoi în toate localitățile, la toate parohiile, până în cel mai îndepărtat cătun, și aceasta este o lucrare minunată. De la biserică, fiecare crendicios primește această lumină de la Ierusalim.
Această flacără și candelele vestesc de zor în fiecare casă că Hristos a înviat și mărturisirea aceasta străbate întregul cosmos în ziua Paștilor, și bucurie se face pentru orice suflet. Chiar dacă ar fi încremenit în credință, cât de insensibil ar fi, nu poate să nu se strecoare acolo puțină lumină, puțină dragoste.
O zi de Paști își are frumusețe ei, mireasma ei. Aduceți-vă aminte de toate zilele de Paști pe care le-ați trăit și veți recunoaște acea liniște pătrunzătoare, acea bucurie, acel salut ca un clinchet de clopoței. «Histos a înviat! Adevărat a înviat!» este de fapt nu numai un salut, ci și o mărturisire de credință. Și atunci, Biserica lui Dumnezeu, al cărei cap este însuși Domnul Iisus Hristos, își săvârșește lucrarea sa mântuitoare prin propovăduire, ca să schimbe sufletele din rău în bine, din întuneric în lumină. Noi învățăm în ortodoxia noastră că ne putem mântui prin două elemente, adică prin credință și prin fapte bune, căci credința fără fapte este moartă, spune Sfântul Apostol Iacob”, a mai spus părintele Emil Cărămizaru.
Părintele paroh a explicat și în ce fel ne putem arăta identitatea creștină.
„Ne gândim într-o rugăciune la cei care nu-l recunosc pe Domnul Iisus Hristos, ca și ei să vină, să se adape din frumusețea întâlniri cu El.
Să fim buni și iertători, primitori de străini, făcători de bine pentru cei care sunt în necazuri și strâmtorare, pentru că numai în felul acesta ne putem arăta identitatea noastră creștină.
Să avem Paște cu bucurii. Sfintele Paști să vină realmente cu bucurie pentru fiecare dintre noi. Să evităm – cum spun și medicii, dar noi spunem, într-o perspectivă și duhovnicească, spirituală – excesul, și de mâncare, și de băutură, pentru că trupul își are limitele sale. Dacă ne-am hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci suntem oameni ai bucuriei și ai învierii, iar celelalte se vor adăuga nouă în familie, adevărata familie în comuniune, în biserică.
Să spunem toți cu nădejde că Hristos cu adevărat a Înviat„, a mai spus părintele paroh Emil Cărămizaru.
CITEȘTE ȘI: