Povestea etnicului NEAMȚ revenit în România după 36 de ani de „exil”. Își găsește fericirea în satul său natal: „Aici e mult mai bine”

Johann Henning a petrecut aproape patru decenii în Germania, însă chemarea inimii l-a adus înapoi în satul Romos din Hunedoara, locul unde copilăria sa a prins rădăcini.

Pentru el, întoarcerea acasă a fost mai mult decât o simplă revenire. Revenirea „la origini” i-a adus o reînnoire a legăturilor cu tradițiile, cu pământul și cu simplitatea vieții de la țară într-o zonă de vis din România.

După ce a trecut prin numeroase încercări în perioada comunistă și a părăsit România în anii ’80, Johann s-a întors acum, găsind pace și confort în casa părintească, pe care a renovat-o cu grijă, păstrând totodată amintirile neschimbate.

„Am trecut ilegal frontiera de vest a României, în Iugoslavia. După ce am stat în închisoare, vreo 15 zile, în țara vecină, mi-am putut continua drumul spre Germania, unde am rămas până în urmă cu cinci ani. Am lucrat acolo într-o termocentrală, iar după pensionare am revenit în satul meu natal, Romos”, povestește germanul.

Etnicul german, care face parte dintr-o mică comunitate de sași din Romos, spune că poate trăi în sfârșit în armonie cu natura și că își poate hrăni sufletul și trupul cu roadele grădinii sale, fără stresul și agitația unei vieți urbane.

În România a găsit aici o calitate a vieții mult superioară Germaniei

Comparând viața din Germania cu cea din România, Johann afirmă că a găsit aici o calitate a vieții mult superioară. În timp ce în Germania trăia într-un apartament obișnuit și plătea chirii și utilități tot mai costisitoare, în România se bucură de o casă spațioasă și de un stil de viață mai relaxat și mai apropiat de natură. Cheltuielile reduse îi permit să trăiască confortabil din pensia obținută în Germania, fără grija zilei de mâine.

„Aici este mult mai bine ca în Germania, unde locuiam la bloc într-un apartament de 80 de metri pătrați și plăteam chirie. Aici trăim într-o casă de aproape 300 de metri pătrați, plus o grădină. Mâncăm bio din grădina noastră, cartofi, roșii, ceapă, ardei și tot ce ne punem. Avem cămările pline, pivnița plină, așa că nu avea rost să stăm în Germania să cumpărăm tot.

Chiriile au crescut foarte mult în Germania. La fel și utilitățile. Sora mea, care a rămas acolo, într-un bloc învecinat celui unde am locuit noi, a ajuns să plătească 700 de euro pe lună numai pentru apă și încălzire. Noi am plătit aici, gazul, vreo 1.000 de lei, dar numai în lunile de iarnă. Vara a fost mult mai puțin. Prețurile benzinei și motorinei au crescut și ele în Germania, de aceea au ieșit și fermierii în stradă”, spune Johann, potrivit Adevărul.ro.

Chiar dacă sora și fiul său a ales să rămână în Germania, Johann a declarat că se simte pe deplin împlinit întorcându-se la rădăcinile sale, într-o comunitate cu o istorie îndelungată și tradiții bogate.

Pentru el, fiecare zi în satul Romos este o binecuvântare și o reamintire a frumuseții simple a vieții de la țară, care își păstrează farmecul și autenticitatea de-a lungul secolelor