Povestea impresionantă de viață a Rowenei, fata născută într-o modestă familie de argintari și care a ajuns să lucreze pentru Google, la New York

Rowena Marin are 34 de ani și o poveste de viață impresionantă, de spus copiilor și adolescenților atunci când sunt nemulțumiți că nu au cea mai nouă pereche de pantofi sport sau cel mai recent model de telefon.  

Rowena Marin s-a născut într-o familie de rromi argintari din Baia Mare, însă s-a mutat la București cu familia, la începutul anilor 90.

De la fetița născută într-o familie modestă și până la femeia puternică, care lucrează pentru Google și locuiește în New York este o poveste plină de încercări, durere, lacrimi, dar și succese incomensurabile.

”Am plecat din Baia Mare, Maramureș, unde m-am născut acum 34 de ani și unde am crescut până la 8 ani, înconjurată de cei din comunitatea mea de rromi argintari. Nu știu exact câți suntem. Probabil câteva sute, dar pe acea vreme eram foarte lega

ți unul de altul, chiar dacă nu locuiam neapărat în același oraș. Lumea mea era comunitatea mea. Părinții mei au fost primii tineri cu studii superioare. Mama a terminat clasa a X-a, iar tata, facultatea. Majoritatea celor din generația lor aveau câteva clase; minimul legal sau minimul necesar pentru a avea un permis de conducere”, a povestit Rowena.

Rowena și-a schimbat destinul după o tragedie

La 25 de ani, Rowena a fost martoră la tragicul deces al unui văr, un tânăr care împărtășea aceleași aspirații. Acest eveniment a fost un punct de cotitură, făcând-o să își reevalueze fricile și să hotărască să își urmeze visurile.

În fața morții lui, a descoperit că doar frica este ceea ce o ține încă în locul acela. Frica de a nu se descoperi niciodată, frica de a nu reuși să devină ceea ce își dorea să devină. La scurt timp după decesul vărului său, Rowena decide să își urmeze visul.

”Am aplicat pentru un masterat în Madrid și o bursă educațională. Le-am primit pe ambele și cinci luni mai târziu mă mutam în Spania, pentru prima dată singură, într-un oraș superb, pe care îl iubesc și acum. Ce-i drept, despărțirea chiar a fost doar o pauză, pentru că presiunile au fost mult prea puternice. Am plecat și am decis să menținem relația la distanță.

Pe 14 octombrie m-am mutat și pe 17 am început cursurile la o facultate franțuzească cu un campus în Spania. Nu știam spaniolă decât ce auzisem prin telenovele, când eram copil. Nu cunoșteam pe nimeni, iar singura româncă de la acea facultate, pe care o contactasem dinainte de a ajunge în Madrid, nu ținea neapărat să mă cunoască, cu atât mai puțin să mă ajute.

Chiar și așa, m-am descurcat. Chiar din prima săptămână la cursuri am început să observ o Rowena pe care nu o cunoșteam până atunci, de care începea să îmi placă foarte tare. Curajoasă, proactivă, liderul informal al clasei pe diverse teme administrative și chiar deloc departe, la nivel de cunoștințe, de colegii ei. După prima lună, mă mai opream să mă gândesc, când ajungeam seara acasă de la cursuri, cum de nu m-a violat nimeni până atunci. Pentru că primisem această avertizare de la o mătușă pe care o respectam, mă gândeam serios la asta când eram pe stradă, seara. Dar nici măcar această frică, mai demult paralizatoare, nu mă mai oprea”, spune Rowena în revista DOR.

În prezent, locuiește în New York, așteptând alături de soțul ei venirea pe lume a fetiței lor.

”Suntem cu toții făcuți din același aluat, indiferent de unde venim. Dar în niciun caz nu suntem inferiori sau superiori nimănui. Lucrez pentru o companie care întruchipează valorile diversității și incluziunii.

Locuiesc cu soțul meu, în New York, și așteptăm o fetiță, în două luni. Dar cel mai important este că iubesc și mă simt cu adevărat iubită și îngrijită, așa cum ar trebui să fie fiecare femeie. Acest nivel de intimitate și dragoste era ceva la care nici nu știam să visez, pentru că nu l-am văzut la nimeni în jurul meu.

În comunitatea mea cu siguranță sunt cupluri care se iubesc cu adevărat, dar e aproape imposibil să își permită să exploreze acea iubire, pentru că sunt foarte multe presiuni din partea celor două familii care se unesc, și/sau greutățile vieții nu le oferă ocazia. Iar pentru că eu și Roger ne ajutăm foarte tare, în ultimii doi ani am pus pe picioare o companie: The School of Reinvention și amândoi am publicat câte o carte.

Cartea lui se numește The Journey to Reinvention și face parte din categoria self-help, pentru că la bază el este profesor, coach și speaker motivațional. Iar eu am scris un memoir despre propria mea călătorie către răspunsul la întrebarea: Cine sunt eu pe lumea aceasta? Nici unul dintre noi nu am fi devenit autori dacă nu ne-am fi susținut reciproc.

Astăzi sunt Rowena, viitoare mamă, autoare, soție și mai presus decât orice – femeie. Aceste identități sunt, evident, doar pălării pe care le port în funcție de nevoie; mâine dacă îmi propun pot fi doar fata de etnie romă din Baia Mare, în altă zi co-fondatoarea ONG-ului Women Manifesto, iar în altă zi cineva nou.

Acum că mă cunosc pe mine destul de bine, pot schimba aceste haine ușor pentru că nu mă leagă nimic. Sunt liberă să decid cine sunt, în fiecare zi. Iar acesta este cel mai frumos dar pe care puteam să mi-l fac vreodată!”, mai spune Rowena.