POVESTEA polițistului care a supraviețuit miraculos tragediei de la Mihăilești. MĂRTURII emoționante, la aproape 20 de ani de la explozie
Pe 24 mai se împlinesc 20 de ani de la carnagiul de la Mihăilești, când zeci de oameni au murit, după ce o cisternă cu azotat de amoniu a explodat. Polițistul Gabi Hurlup a fost grav rănit, după ce corpul i-a fost ciuruit de sute de bucăţi de metal. A stat două luni în comă, dar a supraviețuit în mod miraculos.
Și astăzi mai are în corp schije pe care medicii nu au reușit să le înlăture. Din brațul drept i-a fost extrasă o bucată din uniforma de polițist, pe care a păstrat-o ca amintire. S-a pensionat din poliție, iar acum candidează pentru fotoliul de primar în comuna sa natală și vrea să scrie o carte.
Este un miracol faptul că, la aproape 20 de ani de la tragedia de la Mihăilești, buzoianul Gabi Hurlup poate povesti ce s-a întâmplat în acea zi care a lăsat urme adânci și pentru totdeauna în multe familii. Când s-a întâmplat tragedia, interlocutorul Gândul era şef de post în localitatea buzoiană.
Povestea unui supraviețuitor
Când a aflat că un camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s-a răsturnat pe marginea drumului la Mihăilești – Buzău, s-a dus imediat la fața locului.
Cabina camionului a luat însă foc, iar accidentul rutier a degenerat într-o tragedie. Cisterna cu azotat de amoniu a explodat, iar 18 oameni au murit, dintre care șoferul camionului, doi jurnaliști, șapte pompieri și trei localnici. Alte 13 persoane au fost grav rănite, printre care și polițistul Gabi Hurlup, acum în vârstă de 53 de ani.
În momentul exploziei, sute de bucăți metalice i-au pătruns în corp, iar hainele i-au fost efectiv spulberate. Bărbatul își amintește că i-au mai rămas neatinse doar centura în care își ținea pistolul, pantoful din piciorul stâng și un tricou pe care îl avea pe sub bluză și cămașă.
Medicii au fost rezervați în ceea ce privește șansele de supraviețuire ale polițistului, iar previziunile venite din partea cadrelor medicale nu erau deloc optimiste.
Gabi Hurlup a stat două luni în comă, iar dintr-un munte de om ajunsese o legumă. Înainte de tragedie, cântărea 107 kilograme, iar în cele două luni de comă a pierdut atât de mult în greutate, încât mai avea doar 70 de kilograme.
Medicii i-au găsit în brațul drept o bucată de uniformă
După zeci de operații suferite și o perioadă îndelungată în care a stat în scaunul cu rotile, fără să-și poată mișca mâinile și picioarele, buzoianul, despre care chiar medicii au spus că este un fenomen, și-a revenit spectaculos.
Chiar și după atâtea intervenții chirurgicale, mai are și astăzi în corp schije, care nu au putut fi înlăturate. El păstrează acasă câteva ”suveniruri” pe care medicii le-au recuperat din corpul lui, printre care o bucată din uniforma de polițist.
„La câte cicatrice am, Rambo este mic copil pe lângă mine”
În ciuda greutăților de nesuportat pentru cei mai mulți, Gabi Hurlup nu și-a pierdut simțul umorului, făcând haz de necaz de cicatricele care i-au rămas, nu doar în suflet, ci și pe corp. A învățat să trăiască cu ele și să se bucure din nou de viață.
”Prin 2010, am făcut operații de extragere de corpuri străine din corp. Mi-au găsit în bicepsul drept o schijă și o bucată de uniformă, pe care le am acasă ca amintire. Încă am cicatrice și port cu mine multe schije. Am suferit zeci de operații, le-am mai scos, dar unele nu vor să iasă. Cât despre cicatrice, la început aveam un disconfort, mai ales când mergeam la mare, dar acum m-am obișnuit cu ele, sunt ale mele.
Mușchiul abdominal a rămas acolo, la locul exploziei, mi-au implantat o plasă abdominală în 2010, care a cedat și am refăcut operația, dar burtica a rămas. La câte cicatrice am, Rambo este mic copil pe lângă mine”, ne-a spus Gabi Hurlup, care și-a păstrat simțul umorului, în ciuda greutăților prin care a trecut.
”Mi-au trebuit doi ani ca să mă refac psihic”
Dincolo de cicatricele fizice, a rămas și cu traume psihice, care s-au vindecat la fel de greu. Și astăzi, când se apropie data de 24 mai, are coșmaruri din acea zi care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.
”Mi-au trebuit doi ani ca să mă refac psihic. În preajma datei de 24 mai, soția a observat că am un comportament diferit, fără să îmi dau seama, am o stare mai nostalgică, mai apar și coșmaruri, nu neapărat la nivelul la care să mă sperie, dar creierul lucrează, mi se amintește involuntar ce s-a întâmplat”, ne-a povestit Gabi Hurlup.
Buzoianul spune că în luna mai a acestui an își va aniversa cei 20 de ani de viață nouă.
”În fiecare an, îmi serbez atât ziua mea de naștere, cât și ziua în care am renăscut. Anul acesta, pe data de 24 mai, fac 20 de ani, nu trec niciodată peste ea. Organizez ceva mai intim, cu familia și prietenii”, ne-a spus supraviețuitorul de la Mihăilești.
Accidentul suferit l-a împiedicat să mai fie în formă ca odinioară, așa că, în primii doi ani după tragedie, nu și-a mai putut desfășura activitatea la Serviciul de Investigații Criminale al Poliției și s-a mutat temporar la departamentul juridic. În anul 2021, s-a pensionat din poliție, după o activitate de aproape 30 de ani.
Vrea să scrie o carte despre tragedia din localitatea buzoiană și să ajungă primar
După ce s-a pensionat, Gabi Hurlup, care dintotdeauna a fost genul de persoană activă, nu a putut să stea însă acasă. Lucrează ca City Manager la Primăria Mihăilești, iar de aici și până la candidatura pentru alegerile locale nu a mai fost decât un pas.
Buzoianul s-a înscris în cursa pentru primăria din comuna sa natală, Lopătari. El și soția sa, Oana, și-au făcut aici și o căsuță unde să se retragă la bătrânețe.
”Eu am plecat din comună când eram în clasa a VIII-a. Am văzut că nimic nu s-a mișcat pe la noi și am zis hai să mă bag pentru a face ceva în comuna mea”, ne-a mai spus Gabi Hurlup.
Fostul polițist este foarte mândru că fiul său, Mario, a decis să-i urmeze cariera de polițist. Emoțiile sunt mari, deoarece în acest an băiatul va susține examenul la Academia de Poliție.
După alegerile locale, fostul polițist intenționează să scrie o carte despre tragedia de la Mihăilești, experiență care i-a marcat viața. Cartea va fi o retrăire a durerii, dar și un omagiu adus supraviețuirii și regăsirii de sine.
CITEȘTE ȘI: