POVESTEA uimitoare a tânărului care la 15 ani vorbește zece limbi și este premiat de societăți de elită. ”Trăiesc prin fiecare limbă pe care o învăț”

Raul Babi, bursier al Liceului Teoretic Internațional de Informatică din Constanța, cunoaște, la doar 15 ani, zece limbi străine. Vorbește la superlativ absolut despre România, locul în care i-ar plăcea să trăiască toată viața, chiar dacă ar ajunge să plece pentru o vreme la studii în străinătate. Recunoaște că este puțin dezamăgit de sistemul de educație românesc și crede că asistăm la un declin academic frapant. Speră însă ca, pentru cei din genarația lui, lucrurile să se schimbe treptat. Limbile străine, comunicarea, cuvintele, explorarea lumii, toate fac parte din ADN-ul lui Raul, reprezentând conexiunea lui cu tot ceea ce îl înconjoară.

Tânărul poliglot, de o inteligență scliptoare, reprezintă, fără a spune cuvinte mari, un model de perseverență pentru cei din generația lui, dar și pentru toți cei care aspiră să facă o schimbare și care își doresc să-și urmeze visurile.

Cu o minte rară și o pasiune de nestăvilit, Raul cunoaște zece limbi străine: engleză, italiană, spaniolă, germană, greacă, armeană, turcă, chineză, sanscrită și ebraică.

Curiozitatea academică a lui Raul nu a trecut neobservată de-a lungul timpului. Dimpotrivă, a captat atenția unei vechi familii nobiliare din Italia, care i-a oferit titlul de Cavaler al Ordinului Dinastic al Familiei Agricola (SMOSSAN).

În plus, talentul uriaș aș românului de a scoate la lumină comorile trecutului a impresionat oameni importanți și dincolo de Ocean, de unde a primit Medalia de Loialitate a Casei Imperiale Braziliene, din partea Prinţului Don Pedro Bourbon de Orleans şi Ragazza.

Raul este și Cavaler al Ordinului Legio Lineata, acordat de Casa Ducelui de Bojano din Italia. Aceste recunoașteri internaționale subliniază statutul său de om universal, cu o înțelegere vastă asupra culturii și istoriei globale.

„Pentru a ști cu adevărat o limbă, trebuie să înveți să respiri în ritmul ei”

Raul Babi a povestit pentru GÂNDUL de unde vine pasiunea lui pentru limbile străină, dar și cum a reușit, de-a lungul timpului, să exploreze, fără limite, această lume vastă a cuvintelor și a comunicării, fără de care a simțit mereu că nu se poate conecta la lumea din jur.

Pasiunea mea pentru limbi străine a apărut încă din copilărie, cred eu, ca o dorință naturală de a explora lumea vastă a comunicării. Părinții și bunicii mei mi-au povestit că pe la 11 luni aveam deja un limbaj propriu, un sistem simplu de sunete și simboluri esențial pentru microuniversul meu. Acea formă de comunicare rudimentară, fără reguli gramaticale – despre care mama a făcut chiar și un mic dicționar – era modul meu de a încerca să înțeleg și să mă conectez cu lumea din jur, un prim impuls copilăresc de a descifra complexitatea lumii.

Cu timpul, limba română – limba strămoșilor mei – a devenit prima poartă către Universul Absolut al cunoașterii. Apoi am învățat engleza, fără a fi nevoie să mă opresc vreodată asupra regulilor gramaticale. Aș putea afirma că am «absorbit-o» într-o oarecare măsură. Au urmat chineza, turca, greaca, italiana și franceza. Dar chiar și acum, după ani de studiu și sute de ore petrecute în fața tabelelor cu desinențe, listelor de cuvinte și structurilor fonetice deloc familiare, îmi este dificil să spun că eu «cunosc» cu adevărat vreo limbă, cu excepția românei.

Viziunea mea este pe cât se poate de simplă și realistă: pentru a ști cu adevărat o limbă trebuie să înveți să respiri în ritmul ei, să simți pulsul cultural care o definește și, în final, să te lași transformat de specificitatea și unicitatea esenței gândirii pe care o inspiră. Mai am, deci, ceva de lucru. În fond, fiecare limbă este o lume aparte, a poporului care o trăiește și îmbogățește.

Pentru cei care o învață, ea este o lentilă prin care realitatea se reconfigurează. Fără chip de îndoială, nu există o limbă care să fie pur și simplu «traducerea» alteia sau succesoarea celeilalte, fiindcă fiecare poartă în ea nu doar cuvinte, ci și ample sensuri istorice, trăiri și moduri de a înțelege existența. Tocmai de aceea pot afirma, însă, că nu cunosc vreo limbă, ci încerc să trăiesc prin fiecare pe care o învăț”, mărturisește Raul Babi.

„Limba latină nu poate, omenește, să moară”

Raul a vorbit și despre Olimpiada de Limbă Latină la care a participat, mărturisind că ceea ce l-a inspirat cel mai mult a fost dorința de a arăta faptul că, în ciuda aparențelor, este încă o limbă vie și nu una „moartă”, așa cum este percepută de mulți.

„Atunci când am ales să particip la Olimpiada de limbi clasice, secțiunea Latină, în 2023, la inițiativa doamnei asistent universitar doctor Popa Ana-Maria, nu de puține ori am fost chestionat despre motivația mea de a studia «o limbă moartă». Cred că tocmai această modalitate greșită de gândire, împărtășită, din nefericire, de mulți, m-a inspirat să continui, din dorința pură de a le dovedi tuturor că Latina este încă vie.

Atât timp cât încă mai există o strădanie de a percepe lumea romană prin intermediul limbajului, cât încă mai trece prin sufletul nostru flacăra cunoașterii strămoșilor noștri prin graiul lor, latina nu poate, omenește, să moară. 

Cred, într-un fel, că tocmai ambiția noastră, a românilor, de a ne mândri cu dubla noastră ascendență – latină și dacă – face ca ecoul nobil al limbii latine să rămână relevant pentru secole de acum înainte. Rezultatul obținut, după multă muncă susținută, a reprezentat încununarea eforturilor mele și ale profesorilor coordonatori de a menține latina în continuare vie, ca un dar către viitor, cu inima deschisă spre cunoaștere”, spune cu convingere Raul.

„Să cunosc rolul esențial al credinței și limbii strămoșești în exprimarea identității noastre naționale”

Tânărul bursier al Liceului Teoretic Internațional de Informatică din Constanța a mărturisit că și-a dorit mult să descopere istoria românilor și implicit identitatea noastră națională.

Cred că participarea la celelalte olimpiade naționale  – Istorie, Cultură și spiritualitate românească, Religie – a fost rodul rotund îmbucurător al dorinței mele de a cunoaște. Mi-am dorit să aprofundez Istoria românilor, să cunosc rolul esențial al credinței și limbi strămoșești în exprimarea identității noastre naționale și să încununez cunoștințele mele teologice.

Așadar, calea naturală a fost să pășesc către un spațiu întru totul competitiv, care să poată evalua absolut obiectiv tot ceea ce știu. Faptul că am obținut câte un premiu la fiecare dintre etapele naționale este exact dovada că sămânța de frumos și curat plantată de profesori și mentori în suflet nu este nicidecum inutilă.

Trebuie să menționez că le sunt recunoscător Sfinției Sale Părintelui Protosinghel asist. univ. dr. Maxim Vlad și doamnelor profesoare Eftimie Mihaela, Iordache Simona, Caraman Cristina-Maria și Mitroi Otilia. Decizia ulterioară a domnului prof. univ. dr. Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, de a-mi permite să studiez la Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie după finalizarea studiilor liceale m-a bucurat, onorat și responsabilizat în egală măsură„, mai spune Raul.

„Îmi doresc ca viitorii mei copii să crească pe versurile «Luceafărului», să descopere frumusețea Ceahlăului”

Raul Babi recunoaște că l-ar bucura o bursă în străinătate pentru studiile universitare, dar mărturisește că România va rămâne pentru totdeauna acasă, acolo unde, ca nicăieri, este înconjurat de familie și prieteni, dar și locul în care ar vrea să își întemeieze o familie.

Genialul poliglot vorbește la superlativ absolut despre țara sa, despre oameni și locuri, punctând faptul că generațiile viitoare merită o națiune mai prosperă, europeană și dezvoltată.

„Cu siguranță, mi-ar plăcea să accesez o bursă în străinătate pentru studiile universitare și, de ce nu, pentru cele postuniversitare. Cu toate acestea, nu mă văd lucrând pe termen lung într-o altă țară, fie ea europeană.

De fapt, nu m-aș vedea trăind propriu-zis într-un alt stat pentru o perioadă îndelungată. «Acasă» va rămâne pentru mine mereu «acasă», locul în care sunt înconjurat de familie și de prieteni, unde am rostit primele cuvinte în limba română și unde istoria și cultura noastră bogată îmi dau un sentiment de apartenență unic.

În plus, vreau să îmi întemeiez o familie aici mai mult decât orice, pentru că îmi doresc ca viitorii mei copii să crească pe versurile «Luceafărului», să descopere frumusețea Ceahlăului și să aibă onoarea de a se numi «români», nu doar prin  «excelență» , ci și prin naționalitate. Sunt convins că avem nevoie de mai mulți tineri în slujba României, care să-și dedice profesionalismul și onoarea pentru bunăstarea țării noastre. Dacă nu din patriotism, strict pentru generațiile viitoare care merită o națiune mai prosperă, europeană și dezvoltată”, afirmă Raul.

„Sunt foarte dezamăgit de faptul că asistăm la un declin academic atât de frapant al României”

Raul vorbește și despre școala românească, acccentuând că vocea fiecărui elev trebuie să se facă auzită, pentru a putea lua parte pe deplin la actul educațional.

Tânărul de doar 15 ani, dar cu o expertiză uriașă în educație, recunoaște că este nevoie de o subțiere a Curriculumului școlar și implicit de o mai mare amplificare a aspectelor practice învățate în școală.

„Am onoarea de a fi elev într-o instituție privată de învățământ, care promovează excelența la orice nivel. Liceul Teoretic de Informatică din Constanța este o școală în care vocea fiecărui elev contează, actul educațional îi prioritizează pe beneficiarii ei principali, iar acest lucru se datorează atât profesorilor bine pregătiți, conducerii extrem de performante, cât și Consiliului Școlar al Elevilor, a cărui activitate o coordonez, în calitate de președinte.

Acest lucru nu înseamnă, însă că nu știu realitatea din școlile de stat. Sunt foarte dezamăgit de faptul că asistăm la un declin academic atât de frapant al României. Creierele ne emigrează, iar majoritatea lucrurilor care se promovează la noi în țară este dăunător din punct de vedere moral și intelectual.

Cred că trebuie să aibă loc o subțiere a Curriculumului școlar, o mai mare amplificare a aspectelor practice învățate în școală, creșterea stimulentelor de excelență pentru elevi (burse, vacanțe, medalii), digitalizare în mari proporții și, nu în ultimul rând, readucerea în prim planul educației românești a limbilor clasice, fără de care nimic nu poate căpăta un contur cultural și istoric adecvat”, susține Raul.

Raul Babi, recompensat cu numeroase premii – în special în domeniul limbilor clasice și al istoriei – și în România

În 2023, tânărul a obținut Premiul I la Olimpiada de Limbi Clasice, secțiunea Latină, precum și Premiul Special la Olimpiada Interdisciplinară „Cultură și spiritualitate românească.”

La fel de impresionant, Universitatea de Vest din Timișoara, prin rectorul Marilen Pirtea, i-a acordat o Diplomă de merit recunoscută de Senatul universitar, asigurându-i deja un loc la Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie.

În prezent, Raul este Președintele Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Teoretic Internațional de Informatică din Constanța și Ambasador pentru Constanța al organizației „Girl Up”, prin care sprijină și promovează egalitatea de gen.

Poveștile și realizările copiilor și tinerilor remarcabili din România, în catalogul  excelenței

Campania națională „100 de tineri pentru dezvoltarea României,” organizată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, își propune să identifice și să promoveze tinerii care, prin creativitatea și talentul lor, pot contribui la un viitor mai bun pentru România.

Campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României” a fost lansată în spiritul sărbătoririi unității și identității naționale și își propune să aducă în prim-plan poveștile și realizările celor mai remarcabili copii și tineri din România, care, prin pasiunea, dedicarea și talentul lor, au reușit să se facă remarcați la nivel național și internațional.

Cei 100 de tineri care ne fac mândri că suntem români și care s-au remarcat prin performanțe deosebite vor fi incluși în primul catalog al excelenței românești, ce va fi lansat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României la finalul acestui an.

CITEȘTE ȘI:

POVESTEA mongolei îndrăgostite de România care îi ajută pe copii să facă rapid calcule de milioane. ”Le dă credința că sunt buni la matematică”

POVESTEA primului copil care a trecut toate nivelurile de SOROBAN. Cum l-a ajutat pe Filip aritmetica mentală japoneză în recuperarea creierului

Invenție REVOLUȚIONARĂ. Povestea tinerilor care transformă Pet-uri în plastic pentru imprimante 3D. „Totul pornește de la o sticlă”

POVESTEA micului pictor care a impresionat New York-ul, cu lucrarea care ilustrează Mănăstirea Radu-Vodă. „Dumnezeu lucrează prin oameni”