În fiecare an, aproximativ trei milioane de turiști din toate colțurile lumii vin să viziteze legendarul cimitir Père Lachaise din Paris, unde își dorm somnul de veci personalități de talie mondială, printre care Chopin, Balzac, Oscar Wilde și Marcel Proust.
Dramaturgul și poetul Oscar Wilde, autorul faimosului roman Portretul lui Dorian Gray, a murit la Paris, în anul 1900, la vârsta de doar 46 de ani. Cu cinci ani înainte de a se stinge din viață, în Anglia, poetul și dramaturgul a fost trimis în închisoare și condamnat la 2 ani de muncă silnică, pentru că s-a sărutat cu un bărbat.
Când a fost eliberat, a traversat Canalul Mânecii și s-a stabilit la Paris, oraș în care a și murit trei ani mai târziu, de meningită, cauzată de o infecție gravă la ureche.
Oscar Wilde a fost îngropat inițial în cimitirul din Bagneux, dar osemintele sale au fost mutate de ultimul său iubit, Robert Ross, în cimitirul Père Lachaise, după ce acesta a reușit să strângă suma necesară achiziționării unei concesiuni.
Cavoul unde Oscar Wilde își doarme somnul de veci a fost decorat cu un sfinx înaripat gigant, sculptat de americanul Job Epstein într-un bloc de 20 de tone de piatră albă. Lucrarea a născut controverse încă din perioada în care nu era terminată. Motivul? Părțile genitale proeminente ale îngerului care acoperea cavoul și care a fost considerat indecent, provocând la acea vreme un scandal în toată regula.
Există chiar și o legendă conform căreia, în 1961, doi englezi revoltați de virilitatea îngerului ar fi distrus părțile intime ale sculpturii, folosindu-se de bolovani. Se spune că părțile distruse ar fi fost recuperate de curatorul Cimitirului Père Lachaise și folosite în chip de prespapier. Cu toate acestea, curatorul Benoit Gallot a mărturisit că atunci când a preluat postul nu a găsit în biroul său nicio bucată din sfinx, așadar ar fi vorba doar de un mit urban.
În anii ’90, mormântul lui Oscar Wilde a devenit subiectul unui ritual neobișnuit, fără ca cineva să poată spune de unde a plecat această idee: admiratoarele sale sărutau monumentul funerar cu buzele rujate. Nu de puține ori s-a întâmplat ca monumentul să fie acoperit în întregime de urmele lăsate de ruj, obicei care în timp a dus la degradarea acestuia.
Drept urmare, pentru protejarea monumentului, în 2011, administrația Cimitirului Père Lachaise a decis ca în jurul pereților de piatră să fie montate geamuri din plexiglas, înalte de 2 metri.
În ciuda faptului că nu mai pot săruta monumentul funerar, admiratoarele lui Oscar Wilde nu au renunțat la acest ritual, astfel că geamurile de plexiglas sunt pline de urme de ruj.
Mormintele lui Molière și La Fontaine se află unul lângă altul și sunt împrejmuite de un gard din fier forjat. Cele două cavouri sunt considerate monumente istorice, conform unei clasificări făcute în anul 1983.
Jean de La Fontaine fost un poet, dramaturg și prozator francez și a rămas cunoscut în istoria literaturii în special pentru fabulele sale. La 71 de ani, La Fontaine se îmbolnăvește de tuberculoză, moment în care începe să reflecteze serios la viața sa.
Traduce Psalmii, își poartă părul tuns scurt și îmbrățișează catolicismul. Se stinge din viață la Paris, pe 13 aprilie 1695. Înainte să moară, este încurajat de duhovnicul său să-și condamne public fabulele indecente. Acesta îl ascultă și chiar arde o piesă de teatru pe care tocmai o terminase de scris.
La Fontaine a fost înmormântat inițial în Cimitirul Inocenților. În 1817, pentru a promova Cimitirul Père Lachaise, rămășițele sale sunt transferate aici, alături de cele ale lui Molière.
Cel mai mare scriitor de comedie franceză, Molière, pe numele său real Jean-Baptiste Poquelin, a murit la Paris, pe 17 februarie 1673. În timpul vieții, unul dintre maeștrii satirei comice a născut prin creațiile sale numeroase polemici, mai ales prin piesa ”Tartuffe”, care denunța fanatismul religios. Piesa a fost interzisă, fiind considerată o ofensă adusă religiei. Autorităţile spirituale şi laice ale Franţei secolului al XVII-lea s-au unit adesea împotriva lui Molière nu doar în timpul vieții acestuia.
La moartea sa, preotul de la Catedrala Saint-Eustache a refuzat să fie înmormântat cu slujbă religioasă, dar, la cererea lui Ludovic al XIV-lea, arhiepiscopul din Paris a autorizat înhumarea lui în Cimitirul Saint-Joseph, însă cu condiția să nu aibă loc nicio ceremonie, iar trupul neînsuflețit să fie transportat la cimitir seara. Așadar, în noaptea de 21 februarie 1673, este îngropat în cimitirul capelei Saint-Joseph, situat în parohia Saint-Eustache.
În 1792, guvernul revoluționar, dorind să aducă un omagiu rămășițelor oamenilor importanți, a decis deshumarea osemintelor lui Molière, pentru a le depune la Muzeul Monumentelor Franceze, fondat în timpul Revoluției Franceze. În 1817, rămășițele au fost recuperate și transferate la Père Lachaise.
CITEȘTE ȘI: