Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, le transmite tuturor românilor, cu ocazia Zilei Naționale a României, că o țară ”fără oameni (buni) nu există și nu poate funcționa ca patrie”.
Dintotdeauna, simbolurile naționale au creat un entuziasm indiscutabil în sufletele oamenilor, chiar dacă acestea – de multe ori – au fost folosite și în scopuri propagandistice.
Academicianul Ioan Aurel Pop constată că, astăzi, și nu numai în România, ”interesul” oamenilor față de aceste simboluri naționale este în scădere constantă.
”Odinioară, în perioada formării statelor unitare moderne, simbolurile naționale stârneau entuziasmul oamenilor, erau afișate peste tot, erau popularizate și prețuite în interior, mai ales că unii din afară le contestau. Imnurile, drapelele, stemele, zilele de sărbătoare a patriilor încununau o mare operă de construcție a edificiilor statale, aminteau celor prezenți de sacrificiile celor trecuți, trezeau speranțe pentru cei din viitor. Evident, simbolurile erau folosite și de propaganda oficială, dar lucrul acesta s-a întâmplat de când e lumea, oriunde, cu intensități diferite”, notează președintele Academiei Române în mediul online
”Oamenii de bun simț știau să deosebească propaganda de realitatea genuină. Azi, pe măsură ce înaintăm în această lume post…, interesul față de simbolurile pomenite pare să scadă mereu, aproape pretutindeni. Din păcate, ignorarea sau chiar deprecierea simbolurilor decurg dintr-o nepăsare față de ceea ce reprezintă ele, adică față de țară”
Academicianul Ioan Aurel Pop
Academicianul Ioan Aurel Pop mai scrie, pe pagina sa de socializare, că ”România este cel mai mare stat din sud-estul Europei, iar românii – cu toată împuținarea lor – sunt cel mai numeros popor din aceeași arie” Bineînțeles, ”nu reproșăm nimic nimănui, că doar trăim într-o lume globală. Istoria ne învață, totuși, să nu mai discutăm cu nimeni, la masa tratativelor internaționale, soarta teritoriului nostru național și să știm că statutul nostru le impune celor care ne conduc demnitate și le cere onoare”.
”Și, totuși, am putea da un semn de trezire, din aproape în aproape, am putea arăta că ne pasă și de noi și de alții, ne-am putea îndrepta gândurile și conduitele, ne-am putea face un pic de ordine prin case, ne-am mai primeni curțile și ne-am mai strânge la un loc sufletele. Secretul sărbătorilor este adesea apropierea inimilor, înlocuirea monologului cu dialogul, grija față de semeni («Și nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun»). Nu putem schimba noi lumea cea mare, dar pe aceea din jurul nostru o putem schimba într-o oarecare măsură”, scrie președintele Academiei Române.
”Când vorbesc de casă, de curte, de cei de lână noi, mă gândesc și la edificiul cel mare, care este Țara Românească și care s-a finalizat în urmă cu peste o sută de ani, la 1 Decembrie 1918. Această țară este o realitate palpabilă și nu un simbol, cum este Ziua Națională”
Ce înseamnă Ziua Națională a României pentru toți românii? O conștientizare a însăși României, notează Ioan Aurel Pop. ”Clădită pe sângele înaintașilor” și adevărată ”operă”, România este și o ”instituție” care ”ne organizează, ne disciplinează, ne hrănește, ne mângâie la greu și ne ocrotește”.
”Ziua Națională – dacă nu suntem porniți doar pe demolare și pe hulire – ne ajută să conștientizăm țara, să ne dăm seama că țara e opera înaintașilor clădită prin jertfă de sânge, că e instituția care ne ține, ne organizează, ne disciplinează, ne hrănește, ne mângâie la greu și ne ocrotește. Iar, dacă nu le (mai) face pe toate acestea, nu este vina țării, a României, ci a noastră. Țara fără oameni (buni) nu există și nu poate funcționa ca patrie”, conchide academicianul Ioan Aurel Pop.
”De Ziua Națională, în ciuda tristeții copleșitoare din aceste momente, săptămâni, ani, suntem «condamnați» la bucurie. Și, chiar dacă această bucurie ar fi numai de-o zi, ea poate trezi speranțe și poate naște atitudini, acțiuni, fapte. Poate că bucuria ne va îndrepta faptele spre bine. Să luăm aminte și «să ne bucurăm, așadar!» (Gaudeamus, igitur!). La mulți ani, România!”
Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române