Președintele CSM, despre dosarul 10 august: A stârnit multe sensibilități. Declarațiile precum „dosare luate cu japca”, nefericite. Procurorul care l-a clasat s-a pensionat cu votul ministrului Justiției/ Bogdan Mateescu, despre situația din CSM și relația cu Stelian Ion (VIDEO)

Bogdan Mateescu, președintele CSM, consideră că declarația ministrului Justiției, Stelian Ion, privind „luarea cu japca” a unor dosare, în prisma clasării de către instanță a dosarului 10 AUGUST, a fost una „nefericită”. Acesta precizează că procurorul care a închis cauza, în primă fază, s-a pensionat cu votul lui Stelian Ion. Mateescu spune că dosarul a stârnit „multe sensibilăți”, dar independența procurorilor trebuie apărată. El mai precizează că, deși a fost surprins de declarațiile ministrului Justiției, nu are un conflict cu acesta.

În CSM sunt tabere de opinii, însă, deşi nu este armonie, comunicarea s-a îmbunătăţit, susţine Mateescu, într-un amplu interviu acordat mainnews.ro.

Bogdan Mateescu, despre desfiinţarea SIIJ şi garanţiile de independenţă

Consider că un magistrat, într-un astfel de mediu puternic politizat, nu poate să fie ascultat adecvat.

Opiniile sunt foarte împărțite la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii.

Trebuie să pornim de la realități factuale existente. În primul rând, să pornim de la situația de acum, sub reglementarea SIIJ. Este ea perfectă? Eu consider că nu. Consider că practicile care au fost reproșate DNA pe bună dreptate, în mare măsură, înainte de momentul 2017, se regăsesc, într-o oarecare măsură, deloc neglijabilă, și în ceea ce privește această secție. Dacă vreți vă exemplific: Elemente procesuale începute ca urmare a motivării unui judecător. Eu apreciez că motivarea unui judecător nu poate fi cenzurată pe cale penală. Așa s-a reproșat DNA, așa a procedat SIIJ. Încălcarea flagrantă a principiului de nevinovăție. Am observat și, iată-mă, sunt exemplul viu, eu și alți magistrați din CSM care s-au trezit citați, cu presa la ușa SIIJ, exact așa cum se întâmpla înainte, din nefericire, și am condamnat atunci, consecvența mă obligă să o fac și acum, la DNA.

Una e superimunitatea și alta e garanția. Acum, cât discutăm, aș putea să spun că domnul ministru al Justiției beneficiază de un soi de superimunitate, adica nu poate fi începută o procedură penală împotriva dânsului fără autorizarea camerei din care face parte, iar daca nu ar fi avut calitatea de deputat, a președintelui României. Aceasta e consacrata la nivel constitutional. Nu este o superimunitate? Nu este. Este o garanție privind exercitarea în bune condiții și fără presiuni a funcției înalte pe care o exercită. Tot astfel am solicitat și noi anumite garanții. Ce înseamnă aceste garanții? Acele elemente care pot determina ab initio sau ex ante, înainte ca un derapaj să se întâmple, să ne asigure că acel derapaj nu se întâmplă.

Chiar în cuprinsul avizului, procurorii României au fost consultați și au fost întrebați dacă, în cazul desființării SIIJ, ar fi de acord cu instituirea unor garanții. Mai mult de două treimi au declarat că da. Trebuie să ne întrebăm de ce au declarat că da.

Ca o vibrație internă din magistratură, vă spun că magistrații sunt obosiți, s-au săturat să se discute în permanență la televizor, în cheie politică sau electorală, legea de organizare a statutului lor, de organizare judiciară ori a CSM.

Dosarul 10 august

Mi se par total nefericite (n.r. declaraţiile ministrului Justiţiei). Nu numai prin conținutul argotic, dar și prin percepția de generalizare. (..) A apărut această declarație a ministrului Justiției, care pune anumite probleme, din perspectiva mea, asupra statutului procurorilor, pe care îi considerăm parte a autorității judecătorești și pe care îi dorim în continuare independenți. Am făcut ceea ce trebuia să fac în apărarea acestui standard. Aș vrea să vă rog, pe dumneavoastră și pe cei care ne privesc , să facem un exercițiu de imaginație și să ne imaginăm că, în altă conjunctură politică, pentru că noi gândim în cheie de suporteriat politică, un alt ministru, la alegerea dvs, s-ar fi exprimat așa, ar fi cerut un control declarativ, așa a făcut-o, înteleg că faptic a făcut altfel, inclusiv asupra dosarului în care el însuși făcuse o plângere penală. Facem abstracție de dosar și de persoană. Să ne imaginăm acel ministru, care poate nu ne place, și ar fi făcut același lucru și să ne gândim dacă am fi reacționat sau nu într-o modalitate sau în alta. Eu, din interior, nu pot face rabat de la standarde, indiferent despre ce ministru este vorba, indiferent de ce dosar, cu ce consecințe ,este vorba. Standardele de independență a procurorului, de limbaj, de abordare, de generalizare, trebuie păstrate și orice derapaj trebuie sancționat.

Acest dosar a stârnit, pe bună dreptate, foarte multe sensibilități. A fost o situație pe care, ca român, am simțit-o destul de greu. Instrumentarea sa a fost făcută de anumiți magistrați, s-a dat o soluție de clasare, iar domnul procuror care a dispus soluția s-a pensionat chiar cu votul domnului ministru al Justiției. Ulterior, s-a dispus o infirmare de către procurorul șef. Infirmarea a fost la rândul său infirmată de către judecător astfel încât a rămas clasarea.

Relaţia cu ministrul Justiţiei

Eu am o relație foarte corectă cu Ministerul, institutional corectă, dar asta nu înseamnă să fim de acord de fiecare dată. Dorința noastră e să ajungem la un consens. Ca aspect oarecum supărător îl constituie aceste declarații nefericite, au fost câteva, care mă suprind, personal, având în vedere că împreună am discutat aspecte legate de buna funcționare a sistemului judiciar și dânsul și-a manifestat deschiderea pentru rezolvare. Vom vedea dacă se și concretizează. Dar declarațiile acestea, apărute oarecum bombastic, nu fac bine, gen japcă. Sunt surprinzătoare în sensul neplăcut și nu știu dacă fac bine în general unei abordări echilibrate a unei funcții publice de un asemenea nivel.

O lipsă de interes manifestată public a fost. E opțiunea domnul ministru, probabil a partidului care îl susține, probabil a coaliției. Sunt regulile democratice pe care le cunoaștem.

Situaţia din CSM

Spuneam că nu cred în existența unor tabere, timpul m-a contrazis. Eu cred că există tabere legate de opinii, sunt inerente oricărui organ colegial. Nu există un nucleu care să fie de acord întotdeauna. Există majorități, opinii conjuncturale, regula democratică este cea a majorității. Mi-aș fi dorit să fie comunicarea mai bună în Consiliu, nu e perfectă, toți lucrăm la asta. Nu e perfectă, suntem personalități puternice. Toți dorim binele sistemului judiciar și nu cred ca vreunul are vreun interes personal. E îmbunătățită comunicarea în Consiliu, zic eu. Tabere nu există, doar acceptări de opinii, suntem mult mai toleranți unii față de alții, dacă vreți să dau din casă. Nu este armonie, așa cum ne-am dori și cum și-ar dori , probabil , și societatea.

Interviul integral cu Bogdan Mateescu

„Am crezut că voi participa la o dezbatere în Parlamentul României, unica autoritate legiuitoare a țării, bazată pe argumente, pe tehnică, pe argumente juridice, pe avantaje și dezavantaje și având la bază avizul consultativ înaintat de CSM față de acest proiect de lege. Din nefericire, ședința a început cu o declarație politică, asta pe de o parte, iar pe de alta parte, o altă aripă politică din acea comisie a protestat oarecum zgomots, tot într-o cheie politică, și consider că un magistrat, într-un astfel de mediu puternic politizat, nu poate să fie ascultat adecvat”, a declarat Bogdan Mateescu.

„Putem să și glumim. Am așteptat mai bine de jumătate de oră la ușa Comisiei, împreună cu ceilalți invitați ai președintelui comisiei, procurorul general, procurorul șef al DNA, conducători ai asociațiilor profesionale și, nu în ultimul rând, președintele Înaltei Curți, pentru că se pare că ora nu a fost potrivită, desi era ora 11.00 și am fost punctuali. Am așteptat destul de binișor să găsim și un loc pe scaun. Am trecut peste aceste lucruri din respect pentru instituția Parlamentului, din respect pentru principiul cooperării loiale. Am considerat că trebuie să aștept și să fac cunoscute argumentele Consiliului, care oferă o abordare echilibrată, de mijloc. Nu s-a putut în acel mediu. Am considerat că astfel de dezbatere nu poate fi făcută în acel moment.”

R: Totuși, sunteți deschis discuțiilor..

B.M : Întotdeauna. Principiul cooperării loiale nu este doar consacrat scriptic la nivel constitutional, chiar cred în el. În schimb, nu consider adecvat ca într-o ședință cu o oarecare solemnitate, în care sunt invitați reprezentanții autorității judecătorești, atmosfera să fie atât de intens polizată. Aș fi vrut o atmosferă mult mai tehnică, juridică bazată pe argumente. Sper că o să o avem.

R: Care este punctul de vedere al CSM, implicit al dvs, referitor la desființarea SIIJ?

B. M: Trebuie să fiu corect și să vă spun că opiniile sunt foarte împărțite la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii. Există membri ai CSM, au și înaintat în spațiul public un fel de aviz concurent, neprevăzut de lege, care insistă în păstrarea Secției în condițiile legislative actuale. Există, de asemenea, preponderant printre colegii procurori, dar și un domn judecător, ideea că SIIJ ar trebui desființat  și revenit la situația anterioară. Există opinia, în schimb, că o abordare echilibrată este cea mai potrivită. O să vă dezvolt de ce. Motivarea avizului consultativ a fost creata pe punctele comune care au putut conjuga o majoritate, pentru că altfel nu s-ar fi realizat o majoritate. Am identificat elementele comune din discursurile celor 19 colegi (cu mine), care au durat 7 ore, și elementul central, comun, din dezbaterea purtată a fost această abordare echilibrată. Ce vrem sa spunem prin abordare echilibrată? Am văzut, din nefericire, multe titluri despre Consiliul care se declară împotriva SIIJ, pro SIIJ , că avizul negativ însemnă o menținere. Nu este așa.

Trebuie să pornim de la realități factuale existente. În primul rând, să pornim de la situația de acum, sub reglementarea SIIJ. Este ea perfectă? Eu consider că nu. Consider că practicile care au fost reproșate DNA pe bună dreptate, în mare măsură, înainte de momentul 2017, se regăsesc, într-o oarecare măsură, deloc neglijabilă, și în ceea ce privește această secție. Dacă vreți vă exemplific: Elemente procesuale începute ca urmare a motivării unui judecător. Eu apreciez că motivarea unui judecător nu poate fi cenzurată pe cale penală. Așa s-a reproșat DNA, așa a procedat SIIJ. Încălcarea flagrantă a principiului de nevinovăție. Am observat și, iată-mă, sunt exemplul viu, eu și alți magistrați din CSM care s-au trezit citați, cu presa la ușa SIIJ, exact așa cum se întâmpla înainte, din nefericire, și am condamnat atunci, consecvența mă obligă să o fac și acum, la DNA. Iată elemente oarecum comune, care ne obligă, dacă vrem să construim cu adevarăt și dacă nu vrem să alimentăm o bulă virtuală sau reală, politicianistă, de simpatizanți sau altfel de bulă.Dacă vrem să fim obiectivi și să construim, trebuie să găsim o cale echilibrată comună astfel încât acest tip de derapaje să nu se întâmple. Care a fost această cale ? Ideea de garanții, regretabil calificată ca idee de superimunitate.

Una e superimunitatea și alta e garanția. Acum, cât discutăm, aș putea să spun că domnul ministru al Justiției beneficiază de un soi de superimunitate, adica nu poate fi începută o procedură penală împotriva dânsului fără autorizarea camerei din care face parte, iar daca nu ar fi avut calitatea de deputat, a președintelui României. Aceasta e consacrata la nivel constitutional. Nu este o superimunitate? Nu este. Este o garanție privind exercitarea în bune condiții și fără presiuni a funcției înalte pe care o exercită. Tot astfel am solicitat și noi anumite garanții. Ce înseamnă aceste garanții? Acele elemente care pot determina ab initio sau ex ante, înainte ca un derapaj să se întâmple, să ne asigure că acel derapaj nu se întâmplă.

Am văzut că s-a și propus un astfel de element, un aviz al Secției la trimiterea in judecată. Sunt foarte multe voci neavizate, greșit alimentate sau rău intenționate, din nefericire și din magistratură, care critică această idee de a exista o garanție. Există în vigoare și a existat o garanție în ceea ce privește respectarea independenței magistraților și mă refer avizul Sectiei pentru judecători sau procurori la luarea măsurii arestarii preventive sau percheziția domiciliară. Astăzi suntem în posesia unor precedente de materializare a acestei garanții. Dacă Secția pentru judecători a emis, în trecut, avize pentru arestare, și Secția pentru procurori a respins solicitarea SIIJ de arestare a unor procurori, pe considerente de fond. Din nefericire, pentru că suntem adepții unităților de măsură diferite, se uită foarte ușor acest aspect. Nu critic soluția Secției pentru procurori, dimpotrivă, e o soluție corectă pentru că niște magistrați, membri ai CSM, aleși de colegii lor, au apreciat, având un dosar penal în față, dacă măsura arestului preventive se impune, e însoțită de probe, este însoțită de o adecvată încadrare juridică sau nu. Au considerat că nu și procurorul propus la arestare nu a putut fi arestat. E o garanție care funcționează în prezent și funcționează chiar în privința celor care se declară favorabili revenirii competenței la DNA, DIICOT, PÎCCJ.

Este o distincție între aviz de trimitere în judecată și arestare, pentru că dacă nu dai aviz de arestare, procesul penal continuă, cu consecința posibilă a condamnării sau achitării. Daca nu s-ar da aviz, în concepția pe care am regăsit-o în presă, nu cunosc exact conținutul amendamentului, s-ar opri procesul și magistratul nu ar mai fi trimis în judecată.

La CCR avem aceeasi dispozitie legală, trimiterea în judecată a unui judecător CCR nu se poate face fără încuviințarea plenului. Pot fi găsite remedii. Nu pot să-mi asum și să spun că acea garantie e bună sau nu. Dar e singurul caz în legislația noastră în care un magistrat poate fi suspendat fără intervenția secției. În toate cazurile de suspendare din funcție a magistratului, sancțiune disciplinara,  măsura preventivă, inabilitate sau boala psihică, toate aceste măsuri sunt încuviințate de secție. Trimiterea în judecată atrage de drept suspedarea din funcție a magistratului la momentul încuviințării judecătorului de camera preliminară, care face un control doar formal. Ar putea fi explicate prin prisma egalității de tratament a instituției suspendării din funcție acest aviz la trimitere. Nu îl resping, nu îl accept, nu am mandat din partea colegilor mei să spun că e suficient sau nu, dar mă bucur că, totuși, de la superimunități se pot purta discutii cu cărțile pe masa, avantaje și dezavantaje, asupra unor garanții. Asta am dorit, eu, Consiliul, să ne așezăm la masa toți, judecătorii, reprezentanții asociațiilor profesionale, oricât ar fi ele de reprezentative, ministrul Justiției și să consolidăm ceva, pentru că nu putem ieși din cheia simpatiei, nu putem ieși din mirajul deținerii unui soi de control, iar instituțiile se clădesc perpetuu, nu în funcție de împrejurări și nu în funcție de tabloul de moment de natură administrativă, judiciară sau politică.

R: Referitor la aceste garanții, în sistemul judiciar au existat discuții, s-au găsit variante, pe lângă cea avansată politic? Ce alte garanții ar putea fi avute în vedere?

B.M: Au fost discutii. Chiar în cuprinsul avizului, procurorii României au fost consultați și au fost întrebați dacă, în cazul desființării SIIJ, ar fi de acord cu instituirea unor garanții.

Mai mult de două treimi au declarat că da. Trebuie să ne întrebăm de ce au declarat că da. Au fost propuneri din partea instanțelor, chiar această propunere de care vorbim a fost menționată anterior. Au existat și propuneri din partea CSM, ca acel aviz să poată fi cenzurat la ÎCCJ sau să rămână definitiv. Alte instanțe au considerat că singura garanție ar fi lipsa competenței organelor de parchet asupra celui care judecă dosarul. Spre exemplu: dvs ați fi trimisă în judecată și ați dori ca judecătorul care vă judecă să nu poată fi trimis în judecată sau urmărit de procurorul care vă acuză. Alte dezbateri au vizat durata nepotrivit de mare a unor urmăriri penale penale. Erau dosare oarecum uitate cu magistrați, care au fost ulterior clasate. Nu fac propuneri de legi acum, sunt chestiuni pe care le discutăm liber, subliniind, în schimb, că momentul s-a pierdut, acestea ar fi trebuit făcute înainte de adoptarea unui proiect de lege. Întâmplările de astăzi, din Comisia Juridică, mi-au adus aminte de altele dintr-o comisie comuna, specială, în care erau invitați reprezentanți ai autorității judecătorești. M-am gândit ce diferă. Nu vă spun la concluzie am ajuns.

R: Spuneți că nu se poate desființarea SIIJ fără existența acestor garanții?

B.M: Noi spunem că unitatea de parchet, oricare ar fi ea, trebuie să corespundă unor garanții așa cum a cerut Comisia de la Veneția în ceea ce îi privește pe judecători și procurori. Eu îmi doresc garanții și dacă SIIJ rămâne.

R: Cum vedeți activitatea SIIJ?

B.M: Nu este eficientă, din perspectivă organizatorică, a rezultatelor. Pot fi aduse argumente, că nu au schema completă. Concluzia mea, personală, fără a angaja Consiliul în vreun fel, este că această Secție nu este eficientă , nu se justifică menținerea ei în aceste condiții sau în alte.

R: Revenind la aceste garanții. S-ar putea discuta și pe un alt proiect de lege și mă refer la legile justiției? Înțeleg că domnul ministru al Justiției a consultat magistrații. Aveți un rezultat al acestor consultări?

B.M : Trebuie să vă mărturisesc că este a nu știu câta consultare a magistraților pe teme de legi ale justiției și că magistrații au obosit. Am observat o consistență mai redusă a consultărilor efectuate de Ministerul Justiției, deși, în mod normal, consider că aceste consultări ar fi trebuit să fie făcute prin CSM.

Au existat anumite consultări.

Ca o vibrație internă din magistratură, vă spun că magistrații sunt obosiți, s-au săturat să se discute în permanență la televizor, în cheie politică sau electorală, legea de organizare a statutului lor, de organizare judiciară ori a CSM. Sper că vor face un efort, dacă un astfel de proiect se însușește în cele din urmă. Pot să vă spun că există opinii în sensul îmbunătățirii, destul de consistente, fără îndoială că sunt aspecte de îmbunătățit din legile justiției, chiar și de reparat, după cum sunt și alte aspecte de menținut. O nouă discuție pe SIIJ în legile justiției, teoretic, se poate face, pentru că e reglementată de legea 304, care este o lege a justiției. Sper ca dezbaterile să se epuizeze la momentul tranșării proiectului de lege inițiat de Guvern (care a fost astăzi în dezbatere în Comisia Juridică).

R: Aș vrea sa trecem acum la un alt subiect. Mă refer aici la niște declarații recente făcute de domnul ministru al Justiției, în contextul clasării dosarului 10 august, așa cum este cunoscut publicului. Spunea domnul ministru că anumite dosare sunt „luate cu japca”. Cum ați califica aceste afirmații?

B. M: Mi se par total nefericite. Nu numai prin conținutul argotic, dar și prin percepția de generalizare. Autoritatea judecătorească este compusă din puterea judecătorească și Ministerul Public, iar CSM apără independența justiției.

În calitatea mea de președinte al CSM nu puteam să nu reacționez față de aceste declarații și să solicit, potrivit legii, Inspecţiei Judiciare anumite verificări pentru a se lămuri foarte clar aspectele menționate de domnul ministru. Acest dosar a stârnit, pe bună dreptate, foarte multe sensibilități. A fost o situație pe care, ca român, am simțit-o destul de greu. Instrumentarea sa a fost făcută de anumiți magistrați, s-a dat o soluție de clasare, iar domnul procuror care a dispus soluția s-a pensionat chiar cu votul domnului ministru al Justiției. Ulterior, s-a dispus o infirmare de către procurorul șef. Infirmarea a fost la rândul său infirmată de către judecător astfel încât a rămas clasarea. CSM a procedat corect în toată această chestiune, păstrând anumite standarde. La ultima ședință de plen, am fost de acord cu propunerea doamnei judecător Andreea Chiș și, cu o majoritate destul de largă, am dispus sesizarea Inspecției Judiciare în procedura apărării independenței judecătorilor și procurorilor, pentru a lămuri exact articolele sau reacțiile care s-au exprimat după decizia judecătorului de camera preliminară de la Tribunalul București. Prin urmare, am acționat. Ulterior, a apărut această declarație a ministrului Justiției, care pune anumite probleme, din perspectiva mea, asupra statutului procurorilor, pe care îi considerăm parte a autorității judecătorești și pe care îi dorim în continuare independenți. Am făcut ceea ce trebuia să fac în apărarea acestui standard. Aș vrea să vă rog, pe dumneavoastră și pe cei care ne privesc , să facem un exercițiu de imaginație și să ne imaginăm că, în altă conjunctură politică, pentru că noi gândim în cheie de suporteriat politică, un alt ministru, la alegerea dvs, s-ar fi exprimat așa, ar fi cerut un control declarativ, așa a făcut-o, înteleg că faptic a făcut altfel, inclusiv asupra dosarului în care el însuși făcuse o plângere penală. Facem abstracție de dosar și de persoană. Să ne imaginăm acel ministru, care poate nu ne place, și ar fi făcut același lucru și să ne gândim dacă am fi reacționat sau nu într-o modalitate sau în alta. Eu, din interior, nu pot face rabat de la standarde, indiferent despre ce ministru este vorba, indiferent de ce dosar, cu ce consecințe ,este vorba. Standardele de independență a procurorului, de limbaj, de abordare, de generalizare, trebuie păstrate și orice derapaj trebuie sancționat.

R: V-ați consultat, atunci când ați sesizat IJ, cu colegii dvs din Secția pentru Procurori? Care a fost abordarea lor?

Trebuie să vă mărturisesc că am încercat o consultare cu colegii procurori, i-am întrebat dacă vor avea o reacție, răspunsul lor a fost negativ. Indiferent de răspunsul lor, în calitate de președinte al CSM reprezint CSM și pot să solicit aceste verificări fără să aștept o reacție din partea colegilor mei procurori. Faptul că am reacționat eu nu este o acuză la adresa eventualei inacțiuni a lor, eu vorbesc doar din perspectiva mea. Cât voi fi în acest Consiliu, îmi mențin punctul de vedere și abordarea trebuie să fie de fiecare data una de echilibru.

R: Referitor la aceste sesizari la IJ, de apărare a independenței față de anumite declarații politice. Am observat că singurul rezultat efectiv e transmiterea unui comunicat de presă. Practic, nu schimbă cu nimic modul de abordare al politicienilor sau al altor personae. Cum s-ar putea schimba acest aspect?

B.M: Noi încă din 2017 comunicasem Ministerului Justiţiei părerea noastră despre eficientizarea procedurii de apărare a reputației, de apărare a independentei.

Nu s-au acceptat termenii propuși de noi. Chiar și colegii magistrați simt că apărarea, independența sau imparțialitatea nu le este suficient apărată de un comunicat. Vreau să vă spun ce reiese din spatele acelui comunicat. Când sunt acuzații la adresa unui judecător sau procuror, Inspecția Judiciară face verificări dacă acele acuzații sunt fondate sau nu. Apărarea independenței presupune că nu sunt fondate, în urma unor verificări efectuate de inspectorii judiciari pe chestiuni punctuale. Atunci când apărăm independența magistraților avem , de cele mai multe ori, în spate o analiză detaliată a situației concrete. Sunt anumite reacții în aceeași procedură împotriva unor exprimări, declarații politice, care , fără să nominalizeze acuză. Acolo nu avem ce verifica în concret.

R: Care este relația dumneavoastră și a Consiliului cu domnul ministru al Justiției? Am văzut că nu sunteți întotdeauna pe aceeași lungime de undă, nici dumneavoastră, nici alți magistrați din CSM. Care este motivul? Pare un conflict, din exterior.

B.M: Sub nicio formă nu este un conflict, din partea mea sau a Consiliului, cu ministrul Justiţiei. Eu am o relație foarte corectă cu Ministerul, institutional corectă, dar asta nu înseamnă să fim de acord de fiecare dată.

Dorința noastră e să ajungem la un consens. Ca aspect oarecum supărător îl constituie aceste declarații nefericite, au fost câteva, care mă suprind, personal, având în vedere că împreună am discutat aspecte legate de buna funcționare a sistemului judiciar și dânsul și-a manifestat deschiderea pentru rezolvare. Vom vedea dacă se și concretizează. Dar declarațiile acestea, apărute oarecum bombastic, nu fac bine, gen japcă. Sunt surprinzătoare în sensul neplăcut și nu știu dacă fac bine în general unei abordări echilibrate a unei funcții publice de un asemenea nivel.

R: Colegii dumneavoastră au reclamat lipsa dialogului şi o lipsă de interes.

B.M: O lipsă de interes manifestată public a fost. E opțiunea domnul ministru, probabil a partidului care îl susține, probabil a coaliției. Sunt regulile democratice pe care le cunoaștem.

Pot înțelege foarte multe lucruri. Ceea ce nu pot înțelege.. sper că vom prinde împreună, noi toți, o abordare  echilibrată și contructivă pe termen lung din partea puterii legislative, o abordare care să nu presupună satisfacerea unei părți sau a alteia din electorat, din societate, o abordare care să permită construcția României și instituțiilor românești. Știți de ce? Pentru că în 2017 am avut acest SIIJ, în 2021 se pune problema desființării. Opțiuni politice în egală măsură. Nu aș vrea să se creeze un ciclu din acesta oarecum suprapus peste cel electoral, astfel încât la fiecare 3, 4 ani, dacă se schimbă puterea politică, să avem SIIJ, non SIIJ, și așa mai departe. Trebuie construit durabil , toți ne dorim o justiție puternică. DNA a făcut progrese fantastice, a făcut și anumite erori, trebuie să și le asume. SIIJ s-a dovedit a fi ineficientă. Ce facem ca să nu se mai repete erorile? Trebuie să găsim o cale de mijloc. Această abordare o văd una pe termen lung, care ar trebui să fie consolidată la nivelul instituțiilor din România. Marii oameni de stat construiesc durabil, fără să se raporteze la conjuncturi și nu se raportează la personae. Vă invit să facem un alt exercițiu de imaginație. Să ne imaginăm că SIIJ era condus de altcineva și DNA de altcineva. Oricare. Ce am dori în acest scenariu? Să rămână SIIJ, să rămână DNA? Nu știu ce ne-am dori, eu pot să speculez că cei care au încredere într-o persoană ar vrea să rămână structura de parchet condusă de acea persoană iar cei care nu au încredere ar vrea să dispară. Suntem captivi într-un soi de pendul, între două extreme, și pendularea această trebuie să se termine.

R: Care este situația din CSM? S-a vorbit foarte mult despre existența unor tabere ? Cum ați cataloga activitatea și înțelegerea dintre aceste tabere?

B.M : Spuneam că nu cred în existența unor tabere, timpul m-a contrazis.

Eu cred că există tabere legate de opinii, sunt inerente oricărui organ colegial. Nu există un nucleu care să fie de acord întotdeauna. Există majorități, opinii conjuncturale, regula democratică este cea a majorității. Mi-aș fi dorit să fie comunicarea mai bună în Consiliu, nu e perfectă, toți lucrăm la asta. Nu e perfectă, suntem personalități puternice. Toți dorim binele sistemului judiciar și nu cred ca vreunul are vreun interes personal. E îmbunătățită comunicarea în Consiliu, zic eu. Tabere nu există, doar acceptări de opinii, suntem mult mai toleranți unii față de alții, dacă vreți să dau din casă. Nu este armonie, așa cum ne-am dori și cum și-ar dori , probabil , și societate.

R: Legat de funcționarea instituțiilor statului. Sperați la ridicarea MCV? E pregătită România pentru ridicarea MCV?

B.M: Ca patriot mi-aș dori să ne guvernăm, dar ca patriot responsabil mi-aș dori să ne guvernăm din toate perspectivele, nu doar guvernanță executivă, judiciară, ca societate, singuri, dar eficient și cu reforme nereversibile.

Din perspectiva sistemului judiciar, lucrurile nu stau tocmai bine, din perspectiva resurselor umane, a dotărilor, a robusteței procedurilor. Nu putem asigura la înalte standarde serviciul public al justiției. Opțiunea de a ridica sau nu MCV e pur politică. CSM a fost întotdeauna deschis în discuțiile cu experții desemnați de CE, am punctat anumite progrese, poate nu suficiente, altele nu țin de noi. Dacă va rămâne vom puncta, dacă nu, noi vom rămâne ancorați în aceleași standare de integritate și independență pe care ni le dorim.

R: Cum stau lucrurile acum în sistemul judiciar în ceea ce priveşte resursa umană?

B.M: Încerc să găsesc un sinonim la groaznic.

Așa este situația resurselor umane din magistratură. În anul 2020 nu am putut organiza concurs de adminitere la INM și magistratură, iată că în 2021, deși ne pregătisem cu reglementări secundare, nu putem să o facem. Decizia CCR e obligatorie (n.r. Recent, CCR a decis admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate privind legea de admitere în magistratură şi la INM). Sper doar că Parlamentul va asigura punerea în acord cu decizia Curții astfel încât să intre în vigoare cât mai repede. Sunt instanţe cu 2 judecători, tribunale cu 4, nu putem recruta alți magistrați. Natural sau ca urmare a unor declarații, mulți pleacă din sistem. Foarte greu de gestionat problema resurselor umane. Mi-am dorit din 2017 o strategie asumată la nivelul resurselor umane, la nivelul CSM, care s-ar putea face cu condiția stabilității legislative. Ca să stabilesti o strategie de resurse umane trebuie să știi măcar cum să îți recrutezi oamenii. Suntem pregătiți să demarăm concursurile când legea va intra în vigoare.

R: Vorbea domnul ministru al Justiției despre posibilitatea desființării unor instanţe. Cum vedeți această posibilă măsură?

B.M: De vorbit este foarte ușor. Sunt sigur că dânsul a vorbit serios. A mai fost un proiect, în 2011-2012, respins de Parlament. Dificultățiile de adoptare a unui astfel de proiect sunt tot de ordin politic.

Sunt foarte multe voci care spun că judecătorii să fie aproape de cetățeni, comunități care se aliază cumva și fac lobby în Parlament pentru a le păstra judecătoria unde este. Eu sunt sceptic, deși consider că anumite instanțe, mici judecătorii, sunt pretabile pentru desființare și preluarea competenței lor de alte instanțe, dar sunt puternic sceptic că un astfel de demers se va finaliza afirmativ.

Avem alte modalități prin care încercăm să reechilibrăm și avem tot sprijinul Ministerului Justiției, înțeleg. Rearondarea competențelor între instanțe, redistribuirea unor resurse. Salut disponibilitatea Guvernului din 2020 de suplimentare cu 225 a unor posturi de grefieri, era mare nevoie. Sper ca alocările suplimentare să continue, am observant că domnul ministru a solicitat doar majorarea schemei la DNA, foarte bine că a făcut-o, trebuie să funcționeze. Îl aștept, în schimb, cu nerăbdare, să procedăm la suplimentarea unui număr de personal auxiliar și de magistrați acolo unde se impune.

R: Tot referitor la această problemă a resurselor umane. Spuneați că trebuie ajustată legea privind pensionarea magistraților. Cum s-ar putea face această modificare? Am văzut recent cazuri în care fosști magistrați au revenit în magistratură, ulterior s-au pensionat sau alte cazuri în care s-au pensionat și au pensii mai mari decât cei care sunt în activitate.

B.M: Consider că este incorect ca un magistrat pensionar să aibă pensia mai mare decât salariul unui magistrat care este în activitate. Este o anomalie.

Unii o consider o invitație de a ieși la pensie. Această anomalie va trebui reglată. Cred că nicăieri un salariat, când iese la pensie, nu ar avea pensia mai mare decât salariul pe care l-ar fi avut muncind. Recompensa pentru munca prestată nu poate fi mai mare post factum decât recompensa concomitentă pentru munca prestată. Mai sunt situații în magistratură, pentru că este ciudat ca magistrați cu aceleași condiții de grad și vechime să aibă pensii diferite. Probabil va trebui să discutăm și în CSM și cu partenerii instituționali, dacă ni se va solicita, această lună dinainte de pensionare, dacă este relevantă. Dacă ești într-o funcție de conducere se calculează altfel pensia, desi poate toată viața nu ai avut-o și doar pentru că ai deținut o lună sau ai fost delegat la DNA , DIICOT o lună și ai obținut gradul de Parchet General și ieși cu pensia de PG desi niciodată nu ai avut acest grad. Mai sunt reglaje de făcut, cele pe care ni le propune CCR, ce anume să avem în vedere în calcularea vechimii pentru pensia de magistrat. Pare a fi incorect să stai 20 de ani în avocatură și 5 ani în magistratură și să iei o pensie întreagă de serviciu. Sunt foarte multe reglaje. Nu se pot rezolva doar pe o anumită coordonată. Este un standard international. În toate țările civilizate, judecătorul pensionar are o indemnizație de pensie cât mai aproape de salariu, nu poate să rămână la stadiul de contributivitate. A mai fost un punct al întrebării dvs legat de recrutarea unor persoanee care părăsiseră magistratura, au stat un timp redus. Așa este. Nu s-a mai declanșat pe timpul mandatului meu această procedură, personal nu sunt de acord. Nu mi se pare potrivit ca acum 10,15 ani să fi fost judecători, în tot acest timp să fi făcut orice, chiar și politică, să te întorci judecător și să te pensionezi rapid. Este frustrant pentru colegii din activitate și este nedrept. Nu se va declanșa această modalitate de recrutare. În schimb, am declanșat o alta, recrutarea magistraților pensionari. Vizează situația în care sunt pensionaţi, dar la scurt timp consider ăcă pot efectua munca de magistrat. Dorim să îi primim pentru că nu avem altă resursă și situația este foarte grea. În cazul magistraților nu există un cumul pensie salariu, ca în alte zone, în integralitate, ci beneficială doar de 15 la sută din pensie când se reîncadrează. Sper să avem doritori. Instanțele au mare nevoie de personal. Curtea de Apel Ploiești are 21 de funcții vacante, undeva la aproape 50 la suta.

R: Impactul pe care l-a avut pandemia asupra funcționării instanțelor. Aveți statistic, multe cazuri, sunt magistraţii dornici să se vaccineze?

B.M: Măsurile au fost luate de Consiliu așa încât să asigurăm un acces fluent. Am avut îmbolnăviri de judecători procurori, grefieri, din nefericire, am avut și un deces, persoane în stare gravă. Judecătorii, stând față în față cu justițiabilul, este foarte greu să nu se expună acestui virus care ne-a schimbat viața. Sper că s-au vaccinat foarte mulţi, nu a existat o coordonare principală la nivel de ordonator principal, Ministerul Justiției. La nivel de CSM a existat o coordonare, la nivel de ICCJ si de Parchetul General. În schimb, în teritoriu, lucrurile nu au stat cum ne-am dorit și nu au existat coordonări regionale.

R: Ştim că este acum în dezbatere codul deontologic. A existat o doamnă judecător care a fost suspendată ca urmare a unei motivări. Sunt mai multe cazuri de această natură?

B.M: Codul deontologic reglementează standarde de conduită pentru judecători și procurori. Într-un litigiu, art 18 alin 2, care prevede obligativitatea de a avea un comportament adecvat al magistratului față de colegii săi a fost anulat de ÎCCJ definitiv, pe motiv că dispoziția era neclară, nu se înțelegea dacă se referă la colegii de instanță sau la toți colegii magistrați din țară. Avem un vid pe standard de conduită și eu cred că  va trebui reglementat cât se poate de repede, pentru că, asta mă îngrijorează foarte tare, este extrem de regretabil, s-a acutizat un stil aproape violent din parte unor magistrați de a se raporta unii față de alții, desi obligațiile aferente statutului lor rămân identice. Acest vid legislativ va trebui să fie reglat. Una e codul deontologic, standardul de conduită, dacă încalci codul deontologic nu poți să promovezi într-o funcție de conducere , e singura consecință.

R: O critică adusă unui coleg pe o rețea de socializare poate fi o abatere deontologică?

B.M: Poate fi o abatere deontologică, dar poate fi o abatere discipinară, în egală măsură, dacă prin gravitatea termenilor folosiți s-ar pune problema unui comportament inadecvat prin prisma articolului 99 lit a care reglementează acele atitudini care aduc atingere prestigiului justiției.

R: Chiar dacă magistratul respectiv, să spunem, nu își divulgă identitate?

B.M: Avem astfel de cazuri. Eu îmi asum identitatea pe rețelele sociale. Chiar șefi de asociații care nu își asumă identitatea, o fac în schimb în alte modalități. Această abordare a magistraților unii față de alții atrage răspunderea disciplinară, dacă se încadrează în 99 lit a, dar poate atrage și o răspundere a codului deontologic.

Standardul de conduită, încălcarea lui, fără să aibă relevanță disciplinară, are doar efecte pe planul evaluării activității profesionale. Abaterea disciplinară are ca efect sancțiunea: avertismentul, diminuarea indemnizației, culminând cu excluderea din magistratură. M-ați întrebat de situația aceea de suspendare, este o suspendare dispusă din oficiu de Secția pentru Judecători, nu a existat o sesizare a IJ. Secția a fost convocată de către mine, secția a apreciat că da și a dispus sesizarea pe temeiul vizând afectarea prestigiului justiției. Acest Consiliu nu tratează cu ușurință posibile derapaje din sistemul judiciar. CSM are mijloace de autoasanare pe care trebuie să le pună în practică. Există, din nefericire, și excepții, iar gestionarea onestă a vulerabilității mi-am asumat-o. O profesie evoluează dacă își dezvoltă anticopi pentru derapajele reale pe care le au unii sau alții, puțini, dintre cei care o practică.

R: A fost o perioadă în care magistrații reclamau presiuni politice. Ați resimțit astfel de presiuni de când aţi devenit membru CSM?

B.M: Menirea noastră nu e ușoară. Greu să spun dacă am resimțit direct presiuni politice. Am resimțit anumite stări de disconfort mergând până la intensitatea, să spunem, aproape de o presiune, ca urmare a unor declarații, a unor declarații deloc întâmplătoare ale unor politicieni, care au fost dublate de anumite demersuri ale unora sau altora.

Nu resimt, poate pentru că m-am maturizat profesional și am considerat că lucrurile trebuie luate așa cum sunt și niciodată nu trebuie făcut rabat de la standardul de independență în care cred cu toată sinceritatea și de la standardul acela personal de conștiință curată. Am observat că o atitudine echilibrată nu face altceva decât să enerveze taberele toate, în loc să le determine să vină spre o cale de mijloc, un compromis adecvat. Nu voi renunța la această abordare, chiar dacă se va supăra vreunul dintre colegii mei, mai mult sau mai puțin vocali, cu pseudonim sau fără, și nici dacă se va supăra un politician sau altul. Este un standard în care cred și este intim legat de profesia pe care o desfăşor cu toată responsabilitatea și cu toată mândria.