Cel mai valoros tenisman român al ultimelor două decenii, Horia Tecău, avea lecțiile făcute încă de la începutul anului 2015.
Campion la dublu mixt, în anul 2012, alături de americanca Bethanie Mattek-Sands, Horia se pregătea să triumfe la Wimbledon, în proba de dublu, cu olandezul Jean Julien Rojer de aceeași parte a fileului, cei doi făcând pe iarba londoneză cel mai puternic cuplu al turneului, și, probabil, și al lumii, din moment ce, tot în 2015 a venit și victoria lor de la Turneul Campionilor.
Horia, retras din activitate în 2021, a cucerit în întreaga carieră 38 de titluri la dublu, jucând alte 24 de finale! Mai mult, constănțeanul are, pe lângă titlul de la Wimbledon, din 2015, și pe cel de la US Open, din 2017, ambele alături de Jean-Julian Rojer, precum și Turneul Campionilor, de care am amintit deja, de asemenea câștigat împreună cu olandezul.
Între marile sale borne ale carierei, trebuie amintite și finalele de la Wimbledon, tot la dublu, alături de suedezul Robert Lindstedt, în anii 2010, 2011 și 2012. De asemenea, Horia a mai câștigat și medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din anul 2016, în proba de dublu, avându-l ca partener pe Florin Mergea, potrivit prosport.ro.
Horia Tecău a câștigat cele mai multe titluri, 20 din 38, alături de Jean-Julien Rojer, în 2014 la Zagreb, Casablanca, București, s-Hertogenbosch, Washington, Shenzen, Beijing și Valencia, alte trei în 2015, la Rotterdam, Wimbledon și în Turneul Campionilor, la Londra, unul în 2016, la Madrid, iar în anul 2017 la Dubai, Geneva, Winston-Salem și US Open. În 2018 la Dubai și Winston-Salem, iar în 2019 la Madrid și Basel, pierzând alte șapte finale, în 2014 la Rotterdam, în 2015 la Sydney și Nisa, în 2016 la Cincinnati, în 2018 la Paris, iar în 2019 la Rotterdam și Washington.
Și, pentru că nu se poate fără fotbal, mai ales atunci când e vorba de titluri și calificări, ce-i drept, acestea din urmă, atât de rare!, să spunem că în anul 2015 avem de-a face cu o premieră absolută: FCSB reușește tripla, victoria în campionat, la trei puncte în fața celor de la AȘA Târgu Mureș, dar și în cele două finale, de Cupă a României, în care s-a impus în fața Universității Cluj, cu 3-0, dar și în cea de Cupa Ligii, în fața celor de la Pandurii Târgu Jiu, cu același scor, 3-0. Astfel, antrenorul Constantin Gâlcă reușește o triplă istorică, fără precedent în fotbalul românesc și, iată, din motive obiective, și fără a putea fi egalată!
Dar marea satisfacție a anului 2015 este adusă de calificarea echipei naționale de fotbal la Turneul Final al Campionatului European ce avea să se joace în Franța, în vara anului 2016. După ce, în toamna anului 2014, mai precis în ziua de 17 octombrie, Victor Pițurcă se desparte de națională, chiar după o victorie în Grecia, cu 1-0, la Atena, în preliminariile Euro 2016, tricolorii sunt preluați de Anghel Iordănescu, cel mai de succes selecționer român din istorie.
“Antrenorul secolului” nu se dezminte și reușește un final de parcurs excelent în grupă, România terminând pe locul 2, după Irlanda de Nord, dar înaintea Ungariei, Finlandei, Insulelor Faroe și Greciei, calificându-se astfel, după o pauză de 8 ani, la un Turneu Final al Euro! Meritul se împarte jucătorilor, desigur, dar și celor doi mari antrenori care au dus greul în acele preliminarii, Victor Pițurcă și Anghel Iordănescu. Mergeam la Euro, în Franța, dar povestea acelui campionat nu avea să fie cea mai frumoasă, ba dimpotrivă! Dar să nu anticipăm…