Psihiatrul Gabriel Diaconu, revoltat de ACUZAREA doctorițelor: ”Publicul e în întuneric, MANIPULAT, a intrat pe filmul hollywoodian al procuraturii”
This browser does not support the video element.
Ancheta deschisă în urma denunțului făcut de fosta directoare de îngrijiri de la Spitalul Clinic de Urgență ”Sfântul Pantelimon” cu privire la modul suspect în care ar fi decedat mai mulți pacienți în Secția de Anestezie și Terapie Intensivă, în perioada martie-aprilie 2024, arestarea preventivă a două doctorițe ATI acuzate de procurori de omor calificat privind decesul unui pacient cu multiple și grave afecțiuni, controversele legate de modul în care au fost făcute referatul procurorilor și, ulterior, motivarea judecătorului care a decis măsura preventivă au stârnit valuri de reacții pro și contra.
- Doctorițele Maria Miron și Mirela Păiuș, de la Secția ATI a Spitalului ”Sfântul Pantelimon”, au fost puse sub acuzare de procurori pentru omor calificat și arestate preventiv în 8 august, la patru luni de la denunț. După ce au stat două săptămâni în spatele gratiilor, doctorițele au fost eliberate, prin decizia judecătorilor Curții de Apel București, care nu au mai dispus nicio măsură preventivă în cazul lor.
- Directorul Spitalului ”Sfântul Pantelimon”, dr. Bogdan Socea, a demisionat, la fel și Florina Pompilian, șefa Secției de Anestezie și Terapie Intensivă.
- Somități medicale, specialiști de marcă în domeniul Anesteziei și Terapiei Intensive au avut un punct de vedere contrar celor susținute de procurori, subliniind că nu poate fi vorba de o crimă cu premeditare în cazul morților suspecte de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”.
Au apărut divergențe majore între specialiști ATI și opinia medicului legist care a realizat raportul de expertiză, în care acesta a apreciat că există legătură de cauzalitate între scăderea bruscă a noradrenalinei și decesul pacientului Marian Militaru, pentru care doctorițele Maria Miron și Mirela Păiuș au fost acuzate de cea mai gravă infracțiune contra vieții, cea de omor calificat, o premieră în sistemul medical românesc.
Cele două doctorițe acuzate au fost etichetate ca fiind “criminale”, deși ancheta procurorilor care le-au acuzat de omor calificat este abia la început și, cât timp nu există o decizie definitivă de condamnare, ar trebui să se aplice prezumția de nevinovăție.
În semn de protest față de modul în care decurge acest scandal judiciar, a faptului că cele două doctorițe de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon” au fost deja ”condamnate public”, consilierul onorific al ministrului Alexandru Rafila, dr. Gabriel Diaconu, a demisionat în urmă cu o săptămână.
Reacțiile specialiștilor din străinătate nu au întârziat să apară, 83 de medici din Franța au luat poziție față de cazul celor două doctorițe acuzate, explicând activitatea de terapie intensivă din Europa, în încercarea de a expune munca din această ramură de la A la Z, inclusiv ce înseamnă șocul refractar la un pacient, când și de ce se impune limita terapeutică în cazul în care intervine starea de neputință a medicului față de un pacient terminal.
Gândul a realizat un interviu cu medicul psihiatru Gabriel Diaconu, în care acestea a oferit explicații ce pot contribui la elucidarea multora dintre aspectele legate de acest caz cutremurător, care a dus la o situație extrem de gravă: spitalul a devenit, pentru opinia publică, un loc al ororilor ocolit de pacienți, iar medicii au ajuns să fie amenințați cu moartea.
„Terapia intensivă este inima bătând a sănătății. Dacă lovești inima, restul sănătății nu poate să funcționeze”
În argumentația deciziei sale de a demisiona din funcția de consilier onorific al ministrului Sănătății, dr. Gabriel Diaconu a vorbit, în interviul de la Gândul Exclusiv, despre ”demonizarea” profesiei de medic. Cum s-a ajuns aici și ce urmări poate avea această “demonizare”?
“Știu că am ajuns aici pentru că, pe firul faptelor, după mai multe semnale dinspre «Sfântul Pantelimon» cu privire la anumite practici, Procuratura s-a sesizat și, la un moment dat, pe teza lor, au înaintat public – din punctul meu de vedere, un pic fără zăbavă și un pic fără delicatețe obișnuită – o ipoteză care este cutremurătoare, pe care a argumentat-o prost. Sunt absolut sigur că aceeași teză, dacă ar fi avut parte de o argumentație mai bună, mai profesionistă și nu doar monitorizări pe mandat, vreme de mai multe luni – în care doctorițele astea s-au prezentat la serviciu, apropo, pericol public cum erau ele, aparent -, mărturii mai mult sau mai puțin verificabile ale unor asistente care se autodenunță la diverse momente că interveneau în protocolul medicamentos…
Unele interpretări, pentru noi, medicii, sunt absolut naive, bunăoară folosirea serului fiziologic în anumite circumstanțe, în anumite formule. Oricare om care a făcut facultatea de medicină înțelege ce înseamnă ser fiziologic, și chiar și unii dintre oamenii de rând. Or, poziția rațională la momentul la care observi un nivel de inerție al procuraturii devine aproape imposibilă.
Oamenii, pe bună dreptate – mă refer la publicul larg – au intrat în filmul hollywoodian propus de procuratură și, intrând în el, au făcut singurul lucru pe care poate să-l facă, de fapt, populația: s-au scandalizat.
Eu nu pot să denunț reacția publicului, chiar dacă o consider naivă. Și este. Chiar dacă o consider nedreaptă. Și este. Pentru că publicul, la un moment dat, face opinia publică, dar Galileo este printre oamenii care au spus că e suficientă o minte luminată între o mie de minți aflate în întuneric.
Perspectiva mea este că publicul românesc este în întuneric, că este manipulat, că este mai mult sau mai puțin victima unui proces de intenție care este un asalt concentrat asupra sistemului de sănătate. Știut fiind – și acesta e primul contraargument, că Terapia Intensivă este inima bătând a sănătății. Dacă lovești inima, restul sănătății nu poate să funcționeze.
Atâtea operații grele, atâtea intervenții în situații de urgență, atâtea situații cronice decompensate care trebuie să treacă la un moment dat prin îngrijire de tip UPU sau ATI și, dacă nu mai e sistemul acela funcțional, tot restul cade ca un castel de cărți.
Trebuie că procurorii, la momentul la care au început acest demers, s-au gândit care va fi impactul socio-emoțional al declarațiilor lor”, a spus Gabriel Diaconu.
„Oricând îl invit pe Cristian Tudor Popescu să se uite în dulapurile mele”
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu nu este de acord cu modul în care cazul a fost urmărit și oglindit în mass-media, dar subliniază faptul că nu poate acuza presa de premeditare, așa cum nici corpul medical nu ar trebui acuzat de mod de acțiune premeditat, cu etichetări infracționale.
Mai mult, Gabriel Diaconu face trimitere la declarația publică a jurnalistului Cristian Tudor Popescu, care a postat – după reacția publică a Colegiului Medicilor vizavi de cazul de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”, în care s-a explicat faptul că cele două doctorițe inculpate nu au făcut vreo greșeală din punct de vedere medical – următoarea opinie:
„În cursul investigațiilor, oamenii legii pot să apeleze, după caz, la organe de expertiză autorizate în domeniul în care are loc ancheta. La fel și cei acuzați. Dar când e vorba de vieți omenești, cum să împiedici intervenția Poliției și Procuraturii? Nu-mi pot reprima gândul că o astfel de atitudine a breslei doctorilor presupune că au niște cadavre ascunse prin dulapuri…”.
Psihiatrul Gabriel Diaconu are o observație personală care a contribuit la demisia sa din funcția de consilier onorific al ministrului Sănătății, subliniind existența unei frății a jurnaliștilor.
„Există o campanie de presă concertată la demersul procurorilor și asta nu este o acuzație, asta este un fapt. Există jurnaliști care au fost informați, care au primit stenograme încă din aprilie, există oameni care periodic au fost, între ghilimele, ținuți în buclă în presă și ei știu cine sunt și care, la momentul la care a început scandalul, au ieșit toți la ordine.
Experimentul meu – pentru că este și un experiment personal pentru mine de a-mi da demisia din funcția mea onorifică de consilier al ministrului – arată o hartă a frăției jurnaliștilor, și am să-ți explic de ce. Pentru că ziare, site-uri web, la unison, din zone care aparent sunt independente unele de altele, au scris același mesaj, același articol, cu același cuvinte. M-am uitat de curiozitate. Nu e vorba doar de ce am postat eu pe Facebook. (…)
Normal că nu putem să acuzăm presa de premeditare. Dar putem să acuzăm corpul medical de premeditare? Nu. Ba da! Pentru că asta se întâmplă zilele acestea, acuzăm corpul medical de premeditare.
Cristian Tudor Popescu a ieșit, cum face de obicei, cu niște declarații pompoase, când nu ia Holocaustul și perioada nazistă drept reper. Cristian Tudor Popescu acuză medicii că, dacă se apără unii pe alții, ascund cumva cadavre. Ne face proces de intenție. Oricând îl invit pe Cristian Tudor Popescu să se uite în dulapurile mele. Pe vremuri, Sorin Oprescu spunea chestia asta periodic, când avea apariții publice, că fiecare chirurg are aleea lui în cimitir”, a mai spus Gabriel Diaconu.
„Ce judecător mai poate acum să îndrăznească să contrazică 20 de milioane de oameni? Judecata poporului…”
Medicul psihiatru a abordat și modul în care a fost realizată încadrarea judidică a faptelor celor două doctorițe de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”, Maria Miron și Mirela Păiuș, de către anchetatori: omor cu premeditare. O infracțiune pentru care se poate cere condamnarea lor la 25 de ani de închisoare.
“Acum, plecând de la realitatea asta, că da, suntem medici, avem pacienți care ne mor în îngrijire și nu tot timpul reușim să salvăm vieți, asta nu ne transformă, în mod obligatoriu, în infractori și, mai mult, în torționari.
Până la urmă, problema cu această speță și păcatul procuratorial, dacă vrei, este că și-au viciat însăși menirea de magistrat în a oferi unei potențiale persoane care a făptuit o faptă penală, o infracțiune penală, i-au distrus șansa acelei persoane sau acestor persoane la o judecată echitabilă. Orice judecător va trebui să proceseze acest dosar – lăsând la o parte completul de trei, unde probabil lucrurile se vor așeza mai bine -, orice judecător va fi sub presiune publică.
Ce judecător mai poate acum să îndrăznească să contrazică 20 de milioane de oameni? Judecata poporului, Tribunalul Poporului este o chestie care, din păcate, a făcut și a desfăcut niște dosare mari, a putut să țină niște oameni departe de pușcărie, dacă ne uităm în istoria recentă a României, dar a făcut și niște oameni să intre în mod, pe undeva arbitrariu, dacă te uiți din perspectiva legilor în vigoare, în detenție, prin încălcarea flagrantă a anumitor drepturi fundamentale ale omului.
Niciun medic care a rostit vreodată jurământul lui Hipocrate nu uită menirea pe care o are față de bolnav. Am văzut, zilele acestea, inclusiv un articol despre așa-ziși «îngeri ai morții», citând din literatură. Să nu uităm că noi am avut de curând în istoriografia română un «înger al morții», este la Spital Militar, în București. Este vorba despre un asistent medical care folosea substanțe pentru punerea în pericol a vieții pacienților. S-a ridicat România atunci la oaste? Nu! Cazul asistentului respectiv nu a stârnit atâta indignare pentru că, în genere, «îngerii morții», că sunt asistenți, de obicei, apar în zona aceasta de medicină geriatrică, medicina ultimei vârste, respectiv în zonele de terapie intensivă neonatală, unde, într-adevăr, poți să observi persoane cu un prototip, cu tulburare de personalitate severă, dar care acționează de obicei prin folosirea anumitor otrăvuri, nu neapărat calibrarea toxică a anumitor medicamente.
Îți dai seama ce prototip dement! În primul și în primul rând, cazurile care sunt luate în discuție de procuratură nu erau cazuri dedicate ale acestor doctorițe, pentru că Terapia Intensivă este o echipă. Se lucrează în ture și, mai mult decât atât, există, între ghilimele, o «moștenire», o memorie activă a ce a făcut un om pe tura lui, atât șeful de echipă, medicul, asistentul care proceduralizează anumite acte medicale supervizate de coordonator. (…)
Dacă propui omor cu premeditare, înseamnă că ai grup organizat, înseamnă că ai complicitate la crimă cu premeditare, înseamnă că ai de-a face cu un fel de escadroane ale morții, dar este o chestie care devine dementă.
Poți să ierți omului de rând că nu cuprinde o terapie intensivă, pentru că nu știe cum funcționează. Oamenii m-au acuzat că eu, ca psihiatru, vorbesc de chestiunea asta. Nu mă aștept cu oamenii să știe ce fac eu. Eu fac terapie de legătură, psihiatrie de legătură cu terapia intensivă de la noi”, a mai spus medicul Gabriel Diaconu.
Interviul integral cu medicul psihiatru Gabriel Diaconu:
CITEȘTE ȘI: