”Puterile VINDECĂTOARE” ale brățărilor furate din Olanda, mit sau realitate? Secretele podoabelor pentru elitele dacilor: „M-aș feri de povestea asta”

Furtul de la Muzeul Drents din Olanda – de unde au dispărut Coiful de aur de la Coţofeneşti şi trei brăţări – a deschis „Cutia Pandorei” cu privire la semnificațiile podoabelor dacice, despre care s-a scris și s-a vorbit mult de-a lungul vremii. La o simplă căutare, pot fi găsite multe informații, unele confirmate, documentate și aprofundate de cercetători de renume din România, altele rămase la stadiul de povești și legende, care depășesc zona științifică, spun cercetătorii contactați de Gândul pe acest subiect.

Un lucru rămâne însă cert, și anume faptul că interesul din jurul acestor brățări dacice nu s-a stins odată cu trecerea anilor, dimpotrivă ele au devenit și mai valoroase prin simbolistica lor culturală pentru patrimoniul României.

Reamintim că 24 de brățări dacice din aur au fost găsite la situl Sarmizegetusa Regia, 15 dintre acestea fiind furate în anii 2000 și 2001. În perioada 2007- 2011, au fost recuperate 13 brățări, toate provenind din situl arheologic Sarmizegetusa Regia. Până să fie furate de la Muzeul Drents din Olanda, aceste piese unice erau expuse la Muzeul Național de Istorie a României.

ACTUALITATE Mitică Dragomir, despre efectele controalelor lui Piedone: Ar trebui premiat. Fiară. Politicul să-l sprijine din toate punctele de vedere

20:24

ENERGIE Ce se întâmplă din 1 iulie, când expiră noua PLAFONARE a prețurilor la energie? Răspunsul lui Sebastian Buruduja despre o nouă prelungire a schemei

20:19

Simbolul real al faimoaselor brățări de aur dacice (Sursa foto: Profimedia)

Brățările dacice, între mit și realitate

Ce este mit și ce este însă realitate în discuțiile privind brățările dacice? Aveau aceste podoabe „puteri vindecătoare”, așa cum au punctat anumiți cercetători de-a lungul timpului?

Ce transmiteau simbolurile de pe aceste brățări dacice, care au făcut subiectul multor analize și care au stârnit numeroase controverse? Este adevărat că brăţările dacice descoperite de „braconierii arheologici” pe Culmea Căprăreaţa, la est de incinta sacră a Sarmizegetusei, aveau proprietăţi radionice?

Cercetătorul Florea Medeleț a fost primul care, examinând 25 de brăţări spiralate din argint, descoperite în împrejurimile Sarmizegetusei, a remarcat că acestea depăşeau sensul strict de podoabe, încadrându-le în domeniul ritualico-magic.

Mai exact, brăţările studiate erau terminate la ambele extremităţi cu capete de şarpe – şarpele fiind emblema religioasă a dacilor -, urmate de șapte palmete înfăţişând „pomul vieţii.”

Conform unor specialişti militari în psihotronică şi război radioelectronic, unele brăţări ar fi acționat „ca nişte bobine Tesla captatoare de energie radionică, folosite de preoţii daci cu efect curativ, pentru întărirea sistemului imunitar, sporind capacitatea de autovindecare a organismului, dar şi de a crea stări de mânie sau curaj nebunesc.”

Drumul faimoaselor brățări dacice spiralate din aur

Brăţările dacice, descoperite de „braconierii arheologici” pe Culmea Căprăreaţa, au fost considerate tezaure rezervate elitei dacilor și zeităților acestora.

În plus, aurul era considerat sfânt și era destinat zeilor și spiritelor, după cum afirma dr. Barbara Deppert Lippitz, omul de știință care a confirmat pentru prima dată autenticitatea spiralelor dacice împodobite cu capete de dragon, furate din capitala dacilor.

Faimoasele brățări dacice spiralate din aur, în număr de 24 de exemplare, au fost descoperite în urma unor săpături ilegale în zona Sarmizegetusei Regia, după anul 1990, 13 dintre ele fiind recuperate de autorități. Majoritatea au ajuns pe piața neagră a antichităților.

Potrivit procurorilor, între 1998 și 2014, 34 de inculpați, braconieri ai siturilor arheologice, le-au sustras și exportat pentru a le vinde pe piața neagră. Primele patru brățări dacice au fost răscumpărate cu suma de 980.000 de lei de la un colecționar american și aduse în țară în ianuarie 2007.

Cercetătorul Daniel Spânu: „Lumea de simboluri a dacilor avea un centru la Grădiștea de Munte„

Daniel Spânu, cercetător științific la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române – autorul complexei teze de doctorat „Tezaurele dacice”, lucrare publicată ulterior – a spus, pentru Gândul, că existența acestor brățări reprezintă unul dintre cele mai solide argumente că lumea de simboluri a dacilor avea un centru la Grădiștea de Munte, influențând astfel zone importante din jur, precum Transilvania, Crișana și Muntenia.

Cercetătorul susține că descoperirea tezaurelor cu brățări de aur așterne o lumină particulară asupra semnificațiilor peisajului arheologic dacic din zona Dealului Grădiștei. Lucrarea  cercetătorului Daniel Spânu reprezintă o monografie arheologică în care apare totalitatea descoperirilor cu piese din aur și din argint din Dacia preromană (secolele I î.Hr. – I d.Hr.).

„Eu m-am ocupat de brățările acestea, le-am documentat personal și este un capitol, un excurs, în teza mea de doctorat publicată în 2012. După cum știți, sunt 13 brățări recuperate, probabil că ele au fost mai multe, inițial 24.

Despre partea simbolică a lor, în două cuvinte, ce pot să vă spun este următorul lucru: eu m-aș feri de povestea asta cu puterile vindecătoare, cu chestii metafizice, pentru că acest lucru nu poate fi probat prin experimente științifice.

Însă, este vorba despre niște simboluri autentice dacice, care au fost îngropate la Grădiștea de Munte și care au o importanță particulară pentru întreaga lume dacică, pentru că, în afara Grădiștei de Munte, deci Dacia Preromană, au fost descoperite mai multe analogii, deci piese foarte asemănătoare din argint.

Și atunci, toată povestea asta ne duce către ideea unei relații între centru și periferie și însăși brățările astea sunt unul dintre cele mai solide argumente că sistemul simbolic dacic sau limbajul simbolic dacic, lumea de simboluri a dacilor avea un centru la Grădiștea de Munte care influența zone importante din jur, adică Transilvania, Crișana și Muntenia. Aceasta este importanța majoră pentru cultura dacică a acestor brățări„, a explicat cercetătorul.

Sursă foto: Patrimonescu.ro

„Nu pot fi considerate simple podoabe ale portului cotidian, ci trebuie integrate în sfera reprezentării simbolice”

Cercetătorul a vorbit, într-un articol pe site-ul Arhitectura, în cadrul materialului „Brățările de aur dacice ca simbol”, că aceste „analogii indică adeziunea membrilor elitelor regionale dacice la un cod simbolic, identitar-heraldic, elaborat poate tocmai în preajma centrului monumental de la Grădiștea de Munte.”

„Masivitatea brățărilor spiralice de aur și de argint este considerabilă. Greutatea celor de aur variază între 700 și 1.200 de grame, iar a celor de argint păstrate întregi variază în jurul unei jumătăți de kilogram. Astfel de piese nu pot fi considerate simple podoabe ale portului cotidian, ci trebuie integrate în sfera reprezentării simbolice, ca însemne specifice unor ritualuri ceremoniale. Corpul spiralic și asemănarea până la identitate a terminațiilor aceleiași brățări conferă piesei înfățișarea unei făpturi ofidiene bicefale.

Referirile la șarpe ar mai putea fi întrevăzute și în interpretarea palmetelor ca solzi sau în unduirea șerpuită a marginilor supraînălțate ale plăcilor terminale – poate o sugestie a mișcării sinuoase a reptilei. În schimb, reprezentarea «coamei» între protomă și înșiruirea de palmete contravine unei simple reprezentări de ofidan și impune, odată în plus, integrarea ființei reprezentate prin brățări în domeniul bestiarului fantastic.

Sorgintea unui astfel de simbol trebuie căutată în fantasticul imaginarului colectiv înrădăcinat în fondul mitologic al acelor vremuri. Dacă șarpele simboliza eroizarea cavalerului din mitologia locală preromană, dublarea imaginii sale în structura aceluiași obiect ar putea fi interpretată ca alegorie a unei duble imortalități asigurate prin regenerare ciclică alternativă. (…)

Totuși, originalitatea schemei compoziționale tripartite a terminațiilor, combinațiile neobișnuite de motive și abstractizarea plastică a formelor disting brățările dacice de aur și de argint ca opere de vârf ale unui mediu aparte de creație în metale prețioase. Ele ni se dezvăluie ca expresie supremă a unui sistem simbolic particular”, preciza în analiza făcută Daniel Spânu, cercetător științific la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.

„Aceste brățări sunt deosebite în primul rând prin forma lor, dar și a modului de realizare”

Profesorul dr. Alexandru Berzovan, cercetător specializat în istorie antică şi arheologie în cadrul Institutului de Arheologie Iaşi a Sarmizegetusa Regia, a spus, pentru Gândul că, într-adevăr problema podoabelor de argint din lumea dacică, îndeosebi a brățărilor spiralice, a fost amplu discutată în literatura de specialitate.

Specialistul a subliniat însă că, în ceea ce privește așa-zisa lor „putere vindecătoare„, acest lucru iese din zona sferei științifice, preferând să nu emită o părere în acest sens.

„Brățările au fost descoperite de către braconieri – pentru că nu îi putem numi detectoriști – în zona Căprăreaţa, situată spre nord-est de incinta sacră a Sarmizegetusei Regia, dar, oarecum, tot în interiorul orașului antic, care este destul de mare și întins pe o lungime de circa 6 km și o lățime de un km, pe sute de terase antropice. Acestă brățări se pare că au fost ascunse încă din Antichitate, nu știm dacă au fost ascunse ca urmare a unui eveniment politico-militar – care a generat panică în rândul populației care încerca să-și ascundă avuturile – sau este vorba despre o depunere ritualică, nu știm încă în acest moment.

În ceea ce privește forma lor, este una destul de comună, în sensul că la nivelul Daciei preromane cunoaștem brățări similare, chiar aproape identice, dar realizate din argint. Și problema podoabelor din lumea dacică, îndeosebi a brățărilor spiralice, a fost amplu discutată în literatura de specialitate, de la Vasile Pârvan încoace. Ulterior, s-a ocupat Florin Medeleț, unii specialiști, precum Aurel Rustoiu de la Cluj-Napoca sau Daniel Spânu, care au scris foarte mult pe această temă. Aceste brățări sunt deosebite în primul rând prin forma lor, dar și a modului de realizare.

Ele au fost realizate, se pare, cu aur aluvionar extras, cel mai probabil, din zona râurilor din Munții Apuseni, zona Munților Metaliferi. Ca și ornamentică, ca și formă, brățările sunt specifice lumii dacice. Repet, avem numeroase exemplare și de argint.

În ceea ce privește – că m-ați întrebat – proprietățile lor vindecătoare, este un domeniu, acest lucru iese din zona sferei științifice și prefer să nu mă pronunț„, a explicat cercetătorul.

„Nu putem vorbi încă de daci la acel orizont, dacii se afirmă pe scena istoriei în perioada Burebista-Decebal”

Profesorul dr. Alexandru Berzovan a făcut, în acest context și câteva precizări importante în cee ce privește furtul Coifului de aur de la Coţofeneşti din Muzeul Drents din Assen, Țările de Jos, unde era prezentat într-o expoziție. Specialistul infirmă și contrazice câteva dintre informațiile apărute în spațiul public după furtul de la Muzeul Drents.

„Cred că ar trebui făcute niște precizări legate și de Coiful care a fost furat, pentru că asistăm la un proces de dezinformare pe internet. În primul rând, vreau să subliniez că este impropriu să-l numim coiful dacic, pentru că acesta se încadrează, din punct de vedere cronologic, în secolul al IV-lea î.Hr., în zona civilizației getice, geții care au construit o civilizație remarcabilă, îndeosebi în spațiul extracarpatic Moldova, Muntenia, Oltenia de astăzi și zona de nord a Bulgariei.

Cel puțin în zona Moldovei, avem 130 de fortificații datate în această perioadă, deci vă dați seama ce a fost atunci. Este corect să-i numim geți, pentru că așa-i numesc și sursele antice. Nu putem vorbi încă de daci la acel orizont, dacii se afirmă pe scena istoriei în perioada Burebista-Decebal, deci cu 300 de ani mai târziu. Sigur, acuma că dacii și geții sunt înrudiți, asta știm de la Strabon. Sunt probabil vorbitori ai unei limbi sau unui grup de limbi foarte similare.

Ce vreau să spun tot referitor la acest Coif este că am citit de curând că ar fi fost scitic. Este o informație falsă. Este un coif specific getic care, împreună cu cel de la Cucuteni-Băiceni, cel de la Peretu, de la Agighiol, de la Porțile de Fier, formează o serie unică, specifică doar acestui spațiu. Chiar dacă, mă rog, unele din imaginile și reprezentările de pe ele își găsesc analogii și în alte zone”, a conchis pdrof. r. Alexandru Berzovan.

Șarpele, simbolul controversat al brățărilor dacice

Treisprezece brățări dacice au fost recuperate în perioada 2007 – 2011 de autoritățile române. Una dintre ele a fost recuperată în urma unei acțiuni în forță a Poliției de Frontieră, la Hunedoara, restul fiind răscumpărate de la diferiți colecționari străini și case de licitații din Occident.

Extremitățile brățărilor erau ornate cu protome (n.r. – capete) ale unor șerpi, lupi sau dragoni, ceea ce le conferea o simbolistică aparte.

„Rezultatul analizei capetelor ornate în relief ale spiralelor de aur, precum şi ale celor de argint de acelaşi tip, relevă imaginea unui şarpe înaripat, cu bot de lup, aşadar, un dragon. Reprezentarea aminteşte de stindardele dacice redate pe Columna lui Traian. Deosebirile se explică prin faptul că acestea din urmă nu au fost prelucrate de aurarii daci, ci de sculptorii romani. Trimiterea la stindardele dacice subliniază importanţa deosebită de simbol regal, a spiralelor de aur depuse, probabil ca ofrandă, în imediata apropiere a capitalei Sarmizegetusa Regia”, arăta, într-un studiu, dr. Barbara Deppert Lippitz.

Meşterii implicaţi în realizarea lor au locuit la Sarmizegetusa Regia, executând comenzi destinate numai vârfurilor elitei politico-militare şi religioase ale statului, arăta și dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, director interimar al Muzeului Naţional de Istorie a României, după ce a fost demis în urma scandalul jafului de la Muzeul Drents.

„Raritatea brăţărilor polispiralice de aur şi argint, decorate cu protome de dragon şi palmete poansonate, cantitatea considerabilă de metal preţios pe care o înmagazinau, ca şi lipsa replicilor lor în bronz sunt dovezi că asemenea piese au avut o circulaţie extrem de restrânsă, limitată de caracterul lor special. Folosirea acestui tip de bijuterii pare să fi fost restricţionată de practici de ritual şi de semnificaţii politice foarte clare.

Versiunea în aur a acestui tip de podoabe care apare numai la Sarmizegetusa ar putea fi un indiciu că purtarea acestora era un apanaj al cercului limitat al familiei regale, în calitatea lor de sacerdoţi”, arăta dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, în studiul numit „13 din 24…- Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia”.

Potrivit informațiilor apărute de-a lungul timpului, brăţările erau „purtate de monarhi şi patriarhi la ceremoniile cultului nemuririi şi la ceremonialul sacru ce se ţinea în patru zile ale anului, corespunzătoare celor două solstiţii şi celor două echinocţii, precum şi cu ocazia ceremoniilor ritualice prilejuite de însămânţarea şi recoltarea grâului, roirea albinelor, extragerea mierii şi cerii, care aveau loc la reşedinţa din complexul Kogaion”.

În Olanda, trei persoane arestate după furt. În România, acuzații, demiteri și denunțuri

Trei persoane au fost arestate în Olanda, în cazul jafului de la Muzeul Drents din Assen, de unde au fost luate Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice.

Deși anchetatorii i-au prins pe principalii suspecți în cazul furtului, până acum, soarta pieselor din tezaurul românesc furate este necunoscută.

Anchetatorii cred că cel puțin trei suspecți în cazul jafului de la Muzeul Drents sunt din provincia Olanda de Nord, aflată în partea de nord-vest a Țărilor de Jos. Detectivii au găsit două ciocane mari și o rangă la muzeu despre care cred că ar fi fost folosite în jaful în care au fost furate Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice.

Între timp, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, care a împrumutat piesele de tezaur pentru expoziția de la Muzeul Drents, a fost demis de către ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Liga Studenților (LS IAȘI) a depus un denunț la Parchetul General împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan, și a fostului director al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu privire la lipsa unei Hotărâri de Guvern prin care să fi fost aprobat exportul coifului de aur de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice la expoziția organizată de Muzeul de Artă Drents din Assen, Olanda, de unde au fost furate.

CITEȘTE ȘI:

Exponatele din TEZAURUL României care nu au căzut pradă hoților în Olanda s-au întors în țară. Operațiune de maximă securitate pe Aeroportul Otopeni

Istoria din spatele brățărilor DACICE furate: Când au fost realizate și cine ar fi fost proprietarul

Ernest Târnoveanu, veriga dintre “Jaful secolului” și “Jaful mileniului”. Ce au în comun furtul tablourilor din Olanda și catastrofa tezaurului dacic

Explozie în apropiere de Muzeul Drents, din Assen, care găzduiește o expoziție cu vechi obiecte dacice. Au fost furate exponate din tezaurul dacic

Poliția din Assen a publicat primele imagini cu jaful de la Muzeul Drents. Ce se observă pe înregistrările de pe camerele de supraveghere

Marcel Ciolacu: „Sperăm că TEZAURUL se va întoarce în țară săptămâna viitoare”. Premierul, convins că arestarea suspecților a rezolvat problema

Furtul Tezaurului Dacic. Expert în securitate: „Bijutierul obișnuit are vitrine mai sigure decât Muzeul Drents”

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele