Putin, între Teheran și Tel Aviv. Trocul militar cu Iranul nu a distrus, încă, PRIETENIA cu Netanyahu
Avioanele de luptă ale Israelului au revenit acasă, în siguranță, după ce au distrus peste 20 de locații militare iraniene în data de 26 octombrie 2024. Au fost trei valuri succesive de bombardamente, concluzia analiștilor militari fiind aceea că Teheranul – în pofida declarațiilor belicoase făcute permament – nu are nici aeronavele și nici rachetele sol-aer care să pună probleme israelienilor.
Iranul folosește sistemul de apărare antirachetă sol-aer S-300 de fabricație rusească, dar nu beneficiază încă de S-400, incomparabil mai bun, pe care mulți experți militari îl plasează printre sistemele redutabile la nivel mondial, consideră Lawrence Solomon, autor și editorialist canadian pe probleme financiare și geopolitice la Financial Post și Epoch Times.
- Acesta reamintește că, în luna octombrie a anului 2020, embargoul ONU care viza Iranul a fost ridicat, ceea ce permis Teheranului să cumpere și să vândă echipamente militare, inclusiv tancuri, vehicule blindate, avioane de luptă, elicoptere și artilerie grea.
- În astfel de condiții, Rusia urma să vândă Iranului sistemul de apărare sol-aer S-400, care poate intercepta temutul avion F-35, cel mai puternic din flota aeriană israeliană.
„Am spus încă din prima zi că nu va fi nicio problemă în ceea ce privește vânzarea de arme către Iran, din 19 octombrie 2020”, a anunțat, la momentul respectiv, ambasadorul Rusiei în Iran, Levan Dzhagaryan.
„După cum știți, am furnizat Iranului S-300. Rusia nu are nicio problemă să livreze S-400 Iranului și nici înainte nu a avut vreo problemă cu asta”, mai spunea ambasadorul Rusiei.
Miza „S-400” și discuțiile dintre Netanyahu și Putin
Dacă Iranul ar primi din partea Rusiei sistemul de apărare antiaeriană sol-aer S-400, situația s-ar complica radical. Și, tocmai de aceea, încă de la sfârșitul anului 2020, premierul israelian Benjamin Netanyahu și președintele Rusiei, Vladimir Putin, au discutat acest subiect cu implicații majore în regiune.
„Câteva zile mai târziu, Netanyahu și Putin – care au o lungă și, până de curând, o strânsă prietenie – au discutat despre vânzarea sistemului S-400, precum și despre implicarea Rusiei în Siria.
Vânzarea S-400 către Teheran nu s-a materializat, nici în anul 2020 și nici până în prezent, în ciuda pledoariilor Iranului din anii următori și a dependenței Rusiei în ceea ce privește dronele necesare pe frontul din Ucraina.
Dacă Iranul ar fi convins Rusia să-i vândă sistemul S-400, Forțele Aeriene Israeliene ar fi avut o misiune foarte complicată în demersul de a pune stăpânire pe cerul Iranului”, notează Lawrence Solomon.
Rusia nu se grăbește să renunțe la rolul său de așa-zis mediator în regiune, un statut privilegiat care îi conferă ocazia de a acționa pe mai multe fronturi, urmărindu-și propriile interese.
„Forțele Aeriene Israeliene au fost scutite de o luptă grea pe cerul Iranului”
„În prezent, o muscă nu poate bâzâi deasupra Siriei fără consimțământul Rusiei”, a declarat un oficial israelian al Apărării, pentru International Crisis Group, după ce Rusia a instalat sistemul S-400 în Siria, un alt aliat de lungă durată pe care Rusia îl apără fără rezerve.
„Pentru a evita o nedorită ciocnire între armata rusă și cea israeliană, Rusia îi dă Israelului o licență de a ataca operațiunile legate de Iran în Siria, iar Tel Avivul știe că nu trebuie să se îngrijoreze și că Rusia nu va folosi sistemul S-400 pentru a doborî avioanele israeliene.
De asemenea, Forțele Aeriene Israelului au fost scutite, astfel, de o luptă grea pe cerul Iranului, deoarece Iranul are o forță aeriană îmbătrânită, care datează, în mare parte, din epoca sovietică.
Dacă Rusia ar fi fost de acord să livreze Iranului avioanele sale moderne de luptă Su-35, pe care le-a promis de mult timp, forțele aeriene israeliene s-ar fi confruntat cu provocări complexe suplimentare în atacarea Iranuluui”, mai scrie Lawrence Solomon într-o analiză publicată de The Defense Post.
Mutări strategice care servesc atât Rusiei lui Putin, cât și Israelului
Înțelegerile dintre Israel și Rusia lui Putin servesc ambelor țări, punctează Solomon. Israelul nu are nevoie de provocări suplimentare în lupta pentru distrugerea apărării antiaeriene a Iranului, iar Rusia nu dorește să ofere Israelului un stimulent suplimentar pentru a descoperi vulnerabilități fie în S-400, fie în Su-35.
„Rapid, Israelul ar transmite descoperirile sale militare în SUA.
Deși Rusia și Iranul sunt, astăzi, țări aliate, de-a lungul unei mari părți a istoriei lor au fost dușmani de moarte, inclusiv în timpul Războiului Rece.
Spre deosebire de animozitatea istorică dintre Rusia și Iran, Rusia are o afinitate de 1.000 de ani pentru Țara Sfântă.
În timpul Războiului de Independență al Israelului din 1948, în timp ce SUA au impus un embargo împotriva Israelului, Uniunea Sovietică a fost singura care a ajutat la înarmarea Israelului. Ulterior, Uniunea Sovietică a devenit prima țară care a recunoscut oficial statul Israel”, explică Lawrence Solomon.
O prietenie încordată, dar care încă rezistă
Deși Iranul a ajutat la înarmarea Rusiei în războiul său cu Ucraina, Putin s-a abținut, totuși, de la o reciprocitate periculoasă.
„După asasinarea de către Israel a liderului Hamas la Teheran, Putin a cerut Iranului să nu riposteze împotriva populației civile a Israelului.
În ultimul timp, presiunea asupra Israelului din partea administrației lui Joe Biden pentru a se opune invaziei Ucrainei de către Rusia și presiunea asupra Rusiei din partea Chinei și Iranului pentru a se opune invaziei Israelului în Gaza au tensionat prietenia Netanyahu-Putin.
Indiferent de asta, însă, mutarea diplomatică a lui Netanyahu din 2020 a rezistat. Rusia continuă să refuze Iranului logistica militară de ultimă generație, iar Teheranul nu poate contracara, în acest moment, atacurile israeliene”, încheie Lawrence Solomon.
Lawrence Solomon are 76 de ani, s-a născut la București, în anul 1948, și a fost consilier al Grupului de lucru al președintelui Jimmy Carter pentru mediul global, la sfârșitul anilor ’70.
Iran: „Avioanele Suhoi-24 se află în cea mai bună stare de pregătire”
Forțele aeriene iraniene au doar câteva zeci de avioane de atac, inclusiv avioane rusești și modele americane vechi, achiziționate înainte de revoluția iraniană din 1979.
- Teheranul are o escadrilă de nouă avioane de luptă F-4 și F-5, o escadrilă de avioane Suhoi-24 de fabricație rusă și câteva avioane MiG-29, F7 și F14, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
- Iranienii au, de asemenea, avioane fără pilot concepute să zboare direct în ținte și să explodeze. Analiştii cred că acest arsenal dispune de câteva mii de drone.
„Dar dependența Iranului de avioanele Suhoi-24, dezvoltate pentru prima dată în anii 1960, arată slăbiciunea relativă a forței sale aeriene. Dacă ar exista un conflict major între cele două țări, Iranul s-ar concentra probabil pe succese ocazionale. Nu au apărarea antiaeriană cuprinzătoare pe care o are Israelul”, a spus Fabian Hinz, cercetător la IISS, citate de The Times of Israel.
Forțele aeriene israeliene nu dispun de bombardiere cu rază lungă de acțiune
Israelul, pe de altă parte, are o forță aeriană avansată, furnizată de Statele Unite, cu sute de avioane de luptă multifuncționale F-15, F-16 și F-35. Aceste avioane au jucat un rol esențial în doborârea a aproximativ 350 de drone, rachete de croazieră și rachete balistice iraniene în weekend.
- Forțele aeriene israeliene nu dispun de bombardiere cu rază lungă de acțiune, deși o flotă mai mică de avioane Boeing 707 reutilizate servesc drept tancuri de realimentare, care le-ar putea permite luptătorilor săi să ajungă în Iran pentru expediții precise.
Un pionier în tehnologia dronelor, Israelul are avioane Heron fără pilot capabile să zboare mai mult de 30 de ore, interval suficient pentru operațiuni îndepărtate. (mai multe detalii AICI)
Foto – Profimedia Images
Citește și: