VIDEO | Putin și Stalin, uniți de o decizie malefică: deportarea (DOCUMENTAR )

Deportarea s-a practicat încă din antichitate și se practică și în prezent. Încă de la sfârșitul lunii martie, mii de ucraineni au fost luați cu forța și duși în Rusia. La acea vreme, primăria orașului Mariupol relata că cei mai mulți au fost luați din raionul Livoberejni, aflat sub controlul trupelor ruse.

„Ocupanţii îi forţează într-o manieră ultimativă pe oamenii şi aşa chinuiţi de război să urce în autobuze. De asemenea, avem informaţii precum că ocupanţii ruşi le confiscă paşapoartele şi alte documente ucrainene”, scria în comunicatul publicat de Primăria oraşului Mariupol.

Oamenii deportați au fost duși întâi în așa numite tabere de triaj, de unde au fost transportați în diferite zone îndepărtate ale Rusiei.

„După ce trec prin taberele de triaj, ucrainenii sunt trimişi în regiunile sărace din punct de vedere economic ale Federaţiei Ruse. Un număr de regiuni din nord, în special Sahalin, sunt destinaţie finală. Ucraineniilor li se oferă locuri de muncă oficiale prin centrele de angajare”, se mai arată în comunicat.

Sahalin este o insulă situată în Nordul Oceanului Pacific. Aceasta este cea mai mare insulă a Rusiei și este situată în imediata apropiere a coastei estice a Rusiei continentale și în nordul Japoniei.

Sahalinul este scăldat de Marea Ohotsk și Marea Japoniei, fiind despărțit de Asia continentală prin strâmtoarea Tătară și de insula Hokkaidō prin strâmtoarea La Pérouse.

În cursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, insula Sahalin a fost revendicată atât de Rusia cât și de Japonia. Aceasta a dus la dispute între cele două țări, pentru controlul asupra insulei. Rusia a cucerit insula de la japonezi odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.

De asemenea, celor care sunt de acord li se eliberează documente cu interdicţia de a părăsi Rusia timp de doi ani. Moscova confirmă că aproape 100.000 de ucraineni vor ajunge în Siberia, Orientul Îndepărtat și chiar dincolo de Cercul Arctic.

Refugiaţii sunt interogaţi ore în şir de autorităţile ruse, iar apoi sunt deportaţi cu autocarele în cele mai îndepărtate zone, dar nu în oraşele mari, relata Daily Mail.

Kremlinul a emis, luna trecută, un ordin de urgenţă de a muta 95.739 de persoane în regiuni îndepărtate din ţară, specificându-se că Guvernul „aprobă repartizarea cetăţenilor Federaţiei Ruse, Ucrainei, Doneţk şi Luhansk către «entităţile constitutive ale Federaţiei Ruse»”.

Astfel, decretul ar include prevederi privind trimiterea a peste 11.000 de oameni în Siberia, 7.000 în Orientul Îndepărtat şi 7.000 în Caucazul de Nord, potrivit Daily Mail.

Siberia, tărâmul înghețat al Rusiei, are o suprafață întinsă de 13,1 milioane de km² de la estul Munților Ural până la Pacific și bazinele arctice, și din sudul Oceanului Arctic până la înălțimile Kazahstanului și granițele cu Mongolia și China.

Siberia reprezintă 77% din suprafața Federației Ruse și găzduiește 40 de milioane de locuitori, 27% din populația totală a Rusiei, având trei locuitori pe kilometru pătrat, adică populația cea mai răsfirată de pe planetă, din cauza  condițiilor climatice.

Orientul Îndepărtat Rus este denumirea prin care este cunoscută regiunea rusească parte a Orientului Îndepărtat, aflată între Siberia și Oceanul Pacific.

Orientul Îndepărtat Rus nu trebuie confundat cu Siberia, care nu se întinde până la Pacific. Populația regiunii este de peste 6 milioane de locuitori.

Caucazul de Nord se află între Marea Neagră și Marea Caspică, în partea europeană a Rusiei. Aici locuiesc puțin peste 7 milioane de oameni.

„Ceea ce fac ocupanții astăzi este cunoscut celor mai în vârstă, care au fost martorii evenimentelor îngrozitoare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când naziștii ridicau oameni cu forța. Este greu de imaginat că în secolul al XXI-lea oamenii sunt deportați cu forța în altă țară”, a declarat, primarul din Mariuupol, Vadim Boicenko.

The Guardian, care citează consiliul municipal, scrie că oamenii au fost ridicați din cartierul Malul Stâng și din adăposturile clubului sportiv, unde peste o mie de persoane, majoritatea femei și copii, se ascundeau de bombardamentele constante.

Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. În timpul și după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Stalin a ordonat o serie de deportări la o scară nemaintâlnită, care au afectat profund compoziția etnică a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportați în Siberia și în republicile central-asiatice.

Deportările au început cu polonezii din Belarus, Ucraina și Rusia Europeană, atingând apogeul în 1932-1936. Coreenii din Orientul Îndepărtat Sovietic au fost deportați în 1937. Au urmat germanii de pe Volga și alte naționalități din Crimeea și nordul Caucazului.

Alte minorități au fost alungate din zona de coastă a Mării Negre: bulgarii, grecii și armenii. Din zonele nou cucerite în Polonia au fost deportați 400.000 de oameni.

La fel s-a întâmplat și în țările baltice, de unde au fost deportați peste 200.000 de oameni. Din regiunea Cernăuți și din Republica Societică Socialistă Moldovenească au fost deportați românii, estimările fiind între 200.000 și 400.000 de oameni.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri.

Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia mai mult de 11.000 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni.

Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3 membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.