Dreptul de proprietate, în Rusia lui Vladimir Putin, a devenit încă o „victimă” a războiului din Ucraina, etichetat încă „operațiune militară specială” la Kremlin. „Luptele pentru unele dintre aceste bunuri au dus la drame demne de Shakespeare însuși, caracterizate prin disfuncționalitatea instituțională și practicile informale care caracterizează din ce în ce mai mult Putinismul târziu”, notează cercetătoarea Alexandra Prokopenko într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
De la invazia pe scară largă, punctează Prokopenko, am văzut bunuri deținute de străini naționalizate prin decret prezidențial.
„Luptele pentru unele dintre aceste bunuri au dus la drame demne de Shakespeare însuși, caracterizate prin disfuncționalitatea instituțională și practicile informale care caracterizează din ce în ce mai mult Putinismul târziu. Nimic din toate acestea nu este o problemă pentru Putin însuși, dar riscă să devină un coșmar pentru succesorul său.
Un alt mister a fost adăugat de știrea că înțelegerea a avut sprijinul personal al lui Putin, notează Alexandra Prokopenko în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Wildberries, cel mai mare retailer online din Rusia, a fost fondată – în anul 2004 – de Tatyana Bakalchuk. Pe lângă Rusia, Wildberries desfășoară activități în Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan. Înainte de invadarea Ucrainei, în anul 2022, Wildberries activa pe piețele din Franța, Germania, Israel, Italia, Moldova, Polonia, Slovacia, Spania, Turcia, Statele Unite ale Americii, si Ucraina.
„Cu toate acestea, fuziunea nu s-a derulat bine”, continuă Alexandra Prokopenko.
„Pe 23 iulie, co-fondatorul Wildberries, Vladislav Bakalchuk (n.red. – Forbes l-a inclus pe Bakalchuk pe lista „Cei mai remarcabili 10 noi miliardari ai anului 2019”), a făcut un apel public pentru ajutor – adresându-se celebrului lider cecen Ramzan Kadyrov -, pretinzând că soția sa, Tatyana Bakalchuk, a plecat de acasă și s-a combinat în afaceri cu oameni necunoscuți, căutând să fure afacerea familiei.
Kadyrov a amenințat că îi va pedepsi pe cei responsabili și a dat de înțeles că acesta este nimeni altul decât miliardarul Suleiman Kerimov (n.red. – avere estimată – 11 miliarde de dolari în anul 2022; Forbes a precizat că oligarhul Suleiman Kerimov nu a dat niciun interviu în 20 de ani), care a fost legat de Russ Group.
Tatyana Bakalchuk (n.red. – prezentată de Bloomberg drept cea mai bogată femeie din Rusia) a răspuns spunând că nimeni nu a încercat să fure compania și că dezacordurile au fost rezultatul divorțului cuplului”, mai scrie Alexandra Prokopenko.
În mod neobișnuit, o mare parte din acest scenariu cu dus-întors s-a desfășurat în public. Ținta vizată pare să fie chiar președintele Vladimir Putin, care acum trebuie să medieze între Kadyrov și Kerimov.
Drept urmare, este absolut posibil ca Wildberries, care reprezintă aproximativ 5% din comerțul cu amănuntul al Rusiei, să ajungă pe alte mâini.
„Este semnificativ faptul că Bakalciuk și Kadyrov nu au intentat un proces, preferând în schimb să facă apel direct la principalul arbitru al Rusiei: Putin.
Cel mai scandalos conflict corporativ rusesc de la invazia Ucrainei oferă o privire rară a modului în care sistemul juridic și drepturile de proprietate din Rusia lui Putin funcționează în anul trei al acestui război – sau mai degrabă nu.
Tot ceea ce se desfășoară dincolo de sfera instituțională este cheia politicii ruse. Conform legislației ruse, nu este nevoie să obții aprobarea președintelui pentru afaceri mari, dar, neoficial, este considerată o bună practică.
Din acest motiv, Tatyana Bakalchuk și partenerii ei au scris o scrisoare către Kremlin, în care promiteau să creeze un sistem internațional de plăți bazat pe ruble, să transforme Wildberries într-un competitor al jucătorilor globali precum Amazon, să intensifice exporturile pentru a crește PIB-ul Rusiei cu 1,5 la sută și pentru a promova puncte de discuție oficiale precum „valorile tradiționale”.
Mai mult decât atât, acest document a ajuns la Putin prin canale informale, adică cineva cu acces la președinte i-a înmânat scrisoarea. Putin și-a dat aprobarea și l-a însărcinat pe adjunctul șefului său de cabinet, Maxim Oreșkin (n.red. – fost ministru al Dezvoltării Economice), cu supravegherea înțelegerii.
După aceasta, nimeni – nici Serviciul Federal Antimonopol, nici guvernul – nu avea de gând să obiecteze”, punctează Alexandra Prokopenko.
O mare parte din activitatea de zi cu zi a Rusiei se rezumă la un astfel de acces la Vladimir Putin, continuă cercetătoarea de la Carnegie Endowment for International Peace.
„Tot așa s-a decis naționalizarea activelor rusești ale gigantului francez de produse lactate Danone și ale producătorului danez Carlsberg și transferarea lor în mâini private.
În acel moment, Carlsberg se pregătea să anunțe vânzarea activelor sale și plecarea sa din Rusia – un pas pentru care primise aprobarea oficială. Dar cineva a intervenit pe Putin înainte ca înțelegerea să fie încheiată și a obținut semnătura necesară.
Într-un fel sau altul, aprobarea lui Putin echivalează cu un ordin oficial care trebuie implementat fără nicio discuție publică, acord interagenții sau alte formalități. Și asta înseamnă că Putin controlează personal un volum uriaș de active rusești, combinând puterea de a distribui drepturile de proprietate și de a garanta informal tranzacțiile comerciale.
Accesul la Putin este, prin urmare, un element semnificativ al capitalului politic care depășește instituțiile și procedurile formale exercitate prin instanțe, legi și avocați.
Deși au existat conversații despre inversarea privatizării post-sovietice de când Putin a venit la putere, nicio decizie oficială de a face acest lucru nu a fost luată vreodată. Cu toate acestea, în urma invadării Ucrainei, o cantitate semnificativă de proprietăți a fost redistribuită informal, de la întreprinderi mici și apartamente private până la fabrici de metale enorme și active de generare a energiei.
Acest lucru se întâmplă, în general, într-unul din următoarele moduri:
În cele din urmă, autoritățile pot desemna un om de afaceri sau compania lor drept extremist, ceea ce înseamnă că proprietatea lor poate fi confiscată (așa s-a întâmplat cu magnatul vodcii Yuri Shefler și jurnalistul Alexander Nevzorov)”, explică Alexandra Prokopenko.
Redistribuirea proprietăților în Rusia a atins acum o asemenea amploare încât nu doar sperie comunitatea de afaceri, ci chiar și pe unii dintre aliații apropiați ai lui Putin.
Herman Gref – CEO și președintele consiliului executiv al Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia – s-a plâns recent că procurorul general „subminează stabilitatea activității economice și inviolabilitatea drepturilor de proprietate”.
„Pe lângă problemele generale ale climatului investițional, șeful Sberbank este în mod clar îngrijorat de faptul că o parte din proprietățile redistribuite sunt gajate băncii sale. Manipulările Parchetului General și acțiunile noii conduceri ar putea înrăutăți calitatea garanțiilor, ceea ce ar afecta în cele din urmă bilanţurile instituţiilor de credit.
Totuși, procesul nu arată niciun semn de încetinire. Dimpotrivă, devine rapid cea mai mare redistribuire a bogăției din Rusia din ultimele trei decenii. Ideea din spatele privatizării în anii 1990 a fost de a crea o clasă de capitaliști care să împiedice țara să alunece înapoi în comunism. Acum, transferurile de active sunt concepute pentru a crește loialitatea față de Putin.
Prin acordarea drepturilor de proprietate și acționând ca garant pentru tranzacțiile comerciale, Putin își întărește poziția și ajută la menținerea sistemului actual. În esență, el face din afacerile rusești un ostatic al Putinismului.
Mai devreme sau mai târziu, însă, Putin va părăsi scena politică și va lăsa în urmă un vid instituțional. Acest lucru va duce la confuzie cu privire la drepturile de proprietate, procese din partea foștilor proprietari și o serie întreagă de probleme economice aferente”, încheie Alexandra Prokopenko.
Citește și: