Reportaj în satul cehesc din România care atrage anual peste 5.000 de turiști. Fermecați de frumusețea locurilor, mulți și-au cumpărat case la Gârnic | FOTO

Satele cehești din județul Caraș-Severin, aflate pe Clisura Dunării au fost mereu o atracție pentru turiști, datorită faptului că în această regiune destul de izolată, din Munții Locvei, încă se mai păstrează tradițiile și obiceiurile specifice acestei culturi. Un argument puternic pentru vizitarea zonei este, fără îndoială, frumusețea locurilor. Natura a fost extrem de darnică cu peisaje uimitoare, formate de îmbinarea apelor cu munții și pădurile de aici.

Satele cehești de pe Clisura Dunării au apărut din 1820, când un industriaș pe numele său Magyarly, a reușit să convingă câteva zeci de familii cehe să se mute într-o zonă împădurită și nepopulată din Munții Locvei. Acesta se ocupa de exploatarea lemnului și era originar din Oravița. În anul 1823 s-a format primul sat ceh, Sfânta Elisabeta (Elisabethfeld), dispărut ulterior din cauza lipsei unei surse de apă. Următorul sat, Sfânta Elena, a fost fondat în anii 1824-1825. Ambele sate au fost botezate după numele celor două fiice ale lui Magyarly.

Un al doilea val de imigranți cehi a ajuns în anii 1827-1828 și au fost aduși ca să asigure paza graniței Imperiului Austro-Ungar. În acea perioadă au fost întemeiate următoarele șapte sate cehești: Bigăr (Bígr), Eibenthal, Ravensca (Rovensko), Șumița (Šumice) și cel mai mare sat ceh din România, Gârnic (Gernik) dar și satul Frauenwiese (Frauvízn, Poiana Muierii), care în anii 60 a dispărut.

Peste 5.000 de turiști vin anual să viziteze cel mai mare sat cehesc din România

Gârnicul sau Gerník este cel mai mare sat cehesc din România. Ca să ajungi la Gârnic, din Moldova Nouă, urci pe un drum de vreo 35 de km, pe care îl faci în aproape o oră, mai ales iarna, din cauza serpentinelor specifice zonelor montane. Pe lângă aerul curat de munte, aici ai parte de bucatele tradiționale, de cascadele de pe râul Mudăvița, o grotă a haiducilor, câteva mori de apă, vechi de peste 100 de ani, și o stare de bine pe care ți-o dau chiar localnicii, pentru care timpul curge mai lin, fără stresul cu care ne-am obișnuit deja la oraș.

Cascadele din Valea Mare, de pe râul Mudăvița sunt cunoscute și sub denumirea de „Cascada Bordânc”, înaltă și subțirică, și „Cascada Modăvița”, care au înălțimi cuprinse între 15 și 20 metri. Accesul la cascade se face din drumul județean Moldova Nouă – Padina Matei.

Pentru toate astea, între cinci și șase mii de turiști, români și străni, vizitează anual Gârnicul.

“Cei mai mulți vin din România, Germania, Italia, Slovacia și desigur din Cehia. Am avut turiști și din Statele Unite, unii dintre ei descendenții familiilor de cehi plecați în urmă cu mulți ani de pe meleagurile noastre. Nepoții acestora au venit să vadă locurile în care au trăit strămoșii lor. În localitate avem cam 320 de spații de cazare, multe din ele acasă la oameni. Există o singură pensiune. Turiștii sunt interesați, în afara locurilor și a morilor, și de tradiția specifică zonei și nu în ultimul rând de produsele naturale și mâncărurile cehești. Îi interesează foarte mult gospodăria și animalele pe care noi le avem. Își aduc copiii ca să le arate cum au trăit ei sau bunicii lor și pot să vă spun că animalele sunt un mare punct de atracție. Mulți din generația tânără, de la oraș, de cele mai multe ori văd aici pentru prima dată o vacă, un porc, o capră….”, povestește Nicolae Tismănariu, primar în Gârnic din 2001.

Edilul mai spune că dacă până în ‘89 aici locuiau cam 950 de persoane, acum am rămas cam 160.

„Majoritatea au plecat în Cehia. Au format colonii, unde ei reprezintă cam 40-50% din populația locului respectiv. Acum, avem turiști din Cehia, care vin pentru prima dată aici și care sunt bucuroși să audă cuvinte care au dispărut din vorbirea lor curentă. La fel de mare este bucuria când reîntâlnesc obiecte vechi din gospodăria rurală, obiecte uitate de ei demult. Tot la a doua casă la noi era o covăcie. La munca câmpului erau folosite animale și atelaje care aveau nevoie de un fierar. Uneltele folosite de ei precum și atelierele sunt un punct de atracție pentru turiști”, mai povestește Nicolae Tismănariu.

Varul le-a asigurat traiul cehilor pentru zeci de ani

Sursele de trai, pentru cehii din Gârnic, sunt pământurile din zonă și animalele pe care le cresc. Chiar dacă acum nu mai este la mare căutare, în trecut, o sursă importantă pentru locuitori a fost producerea și vânzarea varului, folosit în construcții.

“Era o sursă importantă pentru locuitori, în trecut. De aceea aveau nevoie de mulți cai, pentru că totul se transporta cu căruțele spre localitățile din județ. Caii de odinioară au dispărut. Au mai rămas șase cai, în tot satul. Tractoarele le-au luat locul. La Gârnic se făcea var, iar transportul lui, până la Orșova sau la Reșița, se făcea cu căruța. Deci calul era de mare ajutor. La varnițe, locul unde se ardea piatra pentru a obține varul, se lucra cu cantități destul de mari, cam zece căruțe pe tură. Cuptoarele trebuiau eliberate pentru a face loc următoarei șarje, așa că aici se muncea de zor. Calcarul din zonă oferea oportunitatea de a produce acest produs”, afirmă primarul.

Străinii vin și cumpără case la Gârnic

Dacă până anii trecuți, Gârnicul pierdea din populației, acum procesul s-a inversat. Liniștea și pitorescul locului au adus zeci de noi locuitori, majoritate din străinătate.

“Până în prezent avem 26 de noi locuitori, veniți din țară și străinătate. Oamenii și-au cumpărat case vechi pe care le-au renovat. Unii locuiesc tot timpul în ele, alții vin aici doar în concediu. În comună sunt acum 260 de case. La școală, în clasele V-VIII avem cinci copii, care învață în limba maternă. Avem profesori și din Cehia. Avem un belgian care are patru copii, dar trei dintre ei merg la Padina Matei, ca să învețe limba română. Aici se vorbește doar limba cehă”, susține Tismănariu.

Vaslav Merhaut este unul dintre noii locuitori. De fapt, pentru el este o reîntoarcere în satul natal.

“După terminarea celor opt clase, un prieten al tatălui meu, din Brno, m-a luat sub tutela lui și așa am ajuns în Cehia. Am urmat, în orașul Olomouc, vreme de cinci ani, un liceu cu profil electrotehnic. După terminarea studiilor, conform înțelegerii făcute cu autoritățile de acolo m-am întors acasă, adică la Gârnic. După nouă ani am revenit în Cehia unde m-am căsătorit. La vreo doi ani, eu cu soția mea am hotărât să ne stabilim în România, în satul meu natal. Aveam o casă moștenită de la bunica mea și acolo ne-am întemeiat o gospodărie. Am renovat casa și m-am apucat de agricultură. Produc grâu și porumb și am o fermă de animale. Între timp familia noastră s-a mărit, avem trei copii și încă unul este pe drum. Soției mele îi place foarte mult aici, cu toate că viața nu e prea ușoară. În sat sunt mai mulți străini veniți din Belgia sau din Cehia. Am un cunoscut, medic veterinar, tot din Cehia, care este pe cale de a se muta aici. Vin și profesori din Cehia care predau pe o anumită perioadă la școala noastră. Unii dintre ei au cumpărat case aici și revin destul de des în sat,  așa că avem o comunitate interesantă cu legături puternice în afară”, afirmă Vaslav.

O fostă solistă a Operei din Viena este printre cei mai noi locuitori din Gârnic

,,Am căutat pe hartă unde pot găsi în România o așezare locuită de cehi și așa am ajuns la Gârnic. Am ales România pentru că aici e mult mai multă liniște decât în alte țări. Asta s-a întâmplat în anul 2021. La Gârnic am intrat în legătură cu Vaslav Merhaut și cu ajutorul lui am cumpărat aici o casă. Deocamdată nu locuiesc doar aici dar o să revin, cu fiul meu și să renovăm casa să tragem apa, energie și intenționez să mă stabilesc definitiv aici. 24 de ani am fost solistă la Opera din Viena, dar acum doresc să mă retrag într-o așezare liniștită așa cum e aici, la Gârnic”, susține Jana Sedlackova.

Primarul din Gârnic crede că, în câțiva ani, comunitatea va crește considerabil, străinii fiind atrași de peisajele frumoase și liniștea zonei, argumente suficiente pentru ca Gârnicul să i se ducă vestea că este cel mai frumos sat cu case de vacanță, din Clisura Dunării.