Restaurantele din Italia percep taxe doar pentru că te-ai așezat la masă. Ce este ”coperto” și de ce plătești chiar dacă nu consumi nimic
Restaurantele din Italia percep o taxă pentru fiecare om care se așază la masă, indiferent dacă acesta a comandat sau nu ceva de mâncare. Așa-numita ”coperto” este o taxă menită să acopere cheltuielile restaurantului privind vesela și fața de masă sau naproanele pentru fiecare om care stă la masă.
Turiștii care ajung în Italia rămân surprinși atunci când văd pe nota de plată de la restaurant o taxă specială denumită „coperto”, în italiană, sau „covercharge”, în engleză. Practic, fiecare client este obligat să plătească o anumită sumă de bani, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare. Mulți o confundă cu clasicul bacșiș sau tips, o practică întâlnită atât în România, cât și în multe alte țări.
Numai că, ospătarii italieni știu deja acest lucru și te avertizează, de când aduc nota de plată, că suma scrisă pe bon nu include banii pentru tips. Poate de aceea, obiceiul de a lăsa bacșiș ospătarului este destul de rar întâlnit în Italia.
Așadar, „coperto” este o sumă de bani gândită să acopere cheltuielile restaurantului privind așezarea mesei (veselă, față de masă sau napron, servețele etc). Tot aici sunt incluse anumite produse pe care restaurantul alege să le ofere din partea casei sau coșul cu pâine de pe masă. Taxa se aplică pentru fiecare client în parte și poate varia, în funcție de restaurant.
Fiecare restaurant are propria taxă de coperto
Taxa de coperto nu este una fixă, fiecare restaurant având stabilită propria sumă. Așa se face că la un restaurant mai modest poți plăti, spre exemplu, 1 euro, în vreme ce la un alt restaurant mai pretențios poți ajunge să scoți din buzunar chiar 5-6 euro.
Această taxă nu este afișată undeva la vedere. În mod normal, ea ar trebui să se regăsească în meniurile aflate la intrare în restaurant, doar că aproape niciodată nu e trecută acolo. Abia după ce te așezi la masă și ceri meniul, poți avea ocazia să o zărești undeva la final, printre ultimele pagini.
Problema este că aproape nimeni nu caută în meniu sau nu întreabă înainte să se așeze la masă ce sumă se percepe pentru „coperto”. Astfel, surpriza apare la final, atunci când pe nota de plată, pe ultimul rând, este trecut „coperto”, iar în dreptul lui, numărul de persoane care au stat la masa respectivă.
Prin urmare, dacă la masă au stat patru persoane, iar „coperto” este 1,5 euro, atunci pe bon va apărea „4 Covercharge/Coperto – 6 euro”. Asta înseamnă că, în acest caz, toți cei patru de la masă trebuie să plătească, împreună, 6 euro.
Taxa de „coperto” poate ajunge astfel la sume destul de mari în unele restaurante. La o masă de 4 persoane, nota de plată poate să fie încărcată chiar cu 20-25 de euro.
Această taxă suplimentară se aplică doar celor care se așază la masă. Dacă alegi să iei mâncarea la pachet, restaurantul nu îți va încasa „coperto”.
Această taxă ar avea originea în Evul Mediu, atunci când proprietarii de hanuri sau cârciumi le permiteau oamenilor cu posibilități materiale reduse să se așeze la mesele lor și să folosească vesela locului, dar să mănânce mâncarea adusă de acasă. Asta pentru că, din cauza veniturilor insuficiente, nu aveau bani să comande mâncarea preparată la hanul respectiv. Totuși, pentru ca patronii unor astfel de locuri să-și amortizeze cheltuielile, au introdusă o ”taxă de acoperire” („coperto”), pentru cei care ocupau loc la masă și foloseau vesela restaurantului, dar nu comandau nimic, potrivit repubblica.it.
De-a lungul timpului, ”taxa de acoperire” a mai suportat modificări, cum ar fi introducerea, în costul său, a coșului cu pâine sau a unor produse pe care restaurantul alege să le ofere clienților săi din partea casei. Scopul, însă, rămâne același: amortizarea cheltuielilor restaurantului privind așezarea meselor și întreținerea restaurantului în condiții optime pentru a-și primi clienții.
Foto: GÂNDUL / Andreea Țuțulan
CITEȘTE ȘI: