România trebuie să anunțe CEDO dacă atacă decizia istorică privind drepturile familiilor formate din persoane de același sex

Statul român trebuie să anunțe, miercuri, dacă atacă sau nu decizia istorică a Curții Europeane a Drepturilor Omului (CEDO), din primă cameră, care obligă România să recunoască și să protejeze prin lege familiile formate din persoane de același sex.

Gândul a solicitat reprezentanților Ministerului Afacerilor Externe (MAE ) să precizeze dacă va ataca sau nu hotărârea la Marea Cameră a CEDO, în 23 august, când expiră cele trei luni în care România a trebuie să decidă pașii următori în acest caz.

În cazul în care decizia va fi neatacarea hotărârii la Marea Cameră a CEDO, România va trebui să elaboreze legislația cu impact major asupra cuplurilor formate din persoane de același sex care vor să se căsătorească sau vor recunoașterea căsătoriilor încheiate în alte state, dar și pentru toți membrii comunității LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, pe 23 mai, să admită plângerea Asociației ACCEPT împotriva statului român, în numele a 21 de cupluri LGBT, prin care autoritățile române sunt acuzate de încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie în dosarul „Buhuceanu și alții vs. România”.

Astfel, CEDO a constatat că România încalcă articolul 8 din Convenția privind drepturile omului, care prevede dreptul la respectarea vieții private și de familie. Curtea a declarat, cu cinci voturi pentru și două împotrivă, că cererile cetățenilor români sunt admisibile.

„Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”, prevede articolul 8 din Convenție.

Ca urmare a deciziei CEDO din luna mai, statul român trebuie să adopte o legislație prin care să recunoască și să le protejeze drepturile cuplurilor de același sex .

Florin Buhuceanu, cel care a dat numele deciziei istorice de la CEDO, și partenerul lui de viață de peste opt ani, Victor Ciobotaru, și-au spus povestea la GÂNDUL EXCLUSIV și au explicat de ce au ales să se numere printre cele 21 de cupluri LGBT care s-au adresat Curții de la Strasbourg. După cinci ani, ei au câștigat, în primă cameră, în cauza „Buhuceanu și alții vs. România”, în care au cerut să aibă drepturi egale cu orice cetățean care vrea să își întemeieze o familie și care are protecția statului.

Traseul sesizării

Conform procedurilor, România a avut termen de trei luni, care a început să curgă din 23 mai, pentru a atace hotărârea la Marea Cameră sau pentru a anunța că renunță.

Potrivit legii, Ministerul Afacerilor Externe este instituţia care exercită, în numele Guvernului, prerogativele de agent guvernamental în faţa CEDO. Gândul a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să precizeze dacă decizia CEDO va fi sau nu atacată.

Întrebările transmise au avut drept referință cauza „Fedotova și alții împotriva Federației Ruse”, din 17 ianuarie. În această speță, Marea Cameră a decis, la fel ca în prima cameră, că familiile formate din persoane de același sex trebuie recunoscute legal și protejate de toate statele din Consiliul Europei, inclusiv România.

A doua referință este la un precedent notoriu, din 5 august 2020, când Guvernul, prin Ministerul Afacerilor Externe, a decis să nu fie solicitată retrimiterea la Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a hotărârii CEDO în cazul ”Kövesi c. România”, pronunțată în 5 mai 2020.

Decizia, luată conform prevederilor legale de către ministrul Afacerilor Externe de la acea dată, Bogdan Aurescu, la propunerea Agentului Guvernamental pentru CEDO și a departamentului de specialitate din cadrul MAE, a fost solid fundamentată pe o analiză complexă juridică şi politico-diplomatică și a avut în vedere opinia argumentată, în același sens al netrimiterii la Marea Cameră a CEDO, a Ministerului Justiției.

„Raportat la jurisprudența de dată recentă a Marii Camere, nu au fost identificate temeiuri pertinente care să susțină o evaluare obiectivă privind obținerea unei soluții contrare celei reținute de Cameră, în urma unei eventuale reexaminări de către Marea Cameră, privind cele două încălcări constatate prin hotărârea din 5 mai 2020”, anunța MAE în cauza care o viza pe Laura Codruța Kovesi, fost șef al DNA, în prezent procuror-șef al Parchetului European.

Condițiile în care poate fi admisă cererea României

Oficialii MAE au transmis, în iulie, la solicitarea Gândul, detalii despre contextul și procedura în vigoare în cazul deciziei CEDO privind drepturile persoanelor de același sex.

Potrivit reprezentanților MAE, hotărârea din grupul de cauze ”Buhuceanu şi alţii” nu este definitivă, după pronunarea din luna mai fiind incident termenul de trei luni în interiorul căruia oricare dintre părţi poate solicita retrimiterea dosarului în faţa Marii Camere a CEDO, în temeiul art. 43 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest termen expiră la data de 23 august 2023.

În acest context, arătăm că formularea unei solicitări de retrimitere în faţa Marii Camere trebuie să ţină cont de condiţiile generale de admisibilitate, prevăzute în cuprinsul art. 43 din CEDO şi dezvoltate în practica instanţei europene. Astfel, pentru a putea solicita retrimiterea cauzei trebuie să fie îndeplinite, din punctul de vedere juridic şi procedural, două condiții cumulative principale, respectiv: (1) cererea să fie făcută într-un termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Camerei și (2) să fie invocate anumite «cazuri excepţionale» care justifică reexaminarea cauzei”, au precizat reprezentanții MAE, pentru Gândul.

Oficialii MAE au transmis că este important de precizat și că evaluarea admisibilităţii cererii de retrimitere este de competenţa unui Colegiu de cinci judecători ai Marii Camere. Astfel, supunerea efectivă a cauzei spre reexaminarea Marii Camere este independentă de voinţa părţilor, fiind un atribut exclusiv al Colegiului de cinci judecători, care evaluează oportunitatea retrimiterii într-o procedură necontradictorie, nepublică şi fără a oferi motive pentru respingerea sau admiterea cererii.

Astfel, MAE a subliniat că Marea Cameră nu poate fi consideră instanță de apel.

„Cu privire la modul în care colegiul de cinci de judecători se raportează la cererile de retrimitere, este important de menţionat că membrii acestuia nu evaluează pertinenţa argumentelor pe fondul cauzei, ci examinează strict îndeplinirea condiţiilor stabilite de articolul 43 din Convenţie. În acest sens, Marea Cameră nu poate fi echivalată, din punctul de vedere juridic, unei instanţe de apel cu rolul de a corecta presupuse erori privind situaţia de fapt sau evaluarea diferitelor aspecte ale cauzelor”, au precizat specialiștii MAE.

În răspunsul transmis, MAE spunea atunci că încă analizează toate argumentele pentru a lua o decizie.

Această analiză se face prin raportare la particularitățile Hotărârii în cauza Buhuceanu şi alţii împotriva României și la stadiul jurisprudenței CEDO incidentă în materie şi are în vedere, în primul rând, identificarea şi evaluarea argumentelor juridice pe care s-ar putea baza formularea unei cereri de retrimitere în temeiul art. 43 din Convenţie”, precizau oficialii MAE.

Florin Buhuceanu: „Ar fi jenant”

Întrebat despre perspectiva unei retrimiteri la Marea Cameră din partea responsabililor de la București, Florin Buhuceanu spunea, la GÂNDUL EXCLUSIV, că nu i se pare probabilă, mai ales după decizia în cauza Fedotova împotriva Federației Ruse.

„Marea Cameră a decis că aceste drepturi sunt universale, se aplică tuturor familiilor și ele nu depind de opinia publică dintr-o societate sau alta. Deci așa-numitul argument al României nu va fi luat în seamă”, declarat Florin Buhuceanu.

„Ar fi jenant, pentru că nu e firesc să se poarte ca Federația Rusă. Totuși, știe foarte bine că are obligații, nu a încercat să trișeze aici. Da, există obligația de a oferi protecție juridică acestor familii, atunci când știi, trebuie să și faci. A invoca nu știu câte proiecte de lege, parte dintre ele propuse de noi, aflate în diferite stadii în Parlament, nu e suficient. România, statul român, Guvernul, respectiv Parlamentul, împreună, trebuie să ia o decizie. Faptul că se tot pregătește, din 2008 ne tot pregătim, cam atât, suntem în 2023, cred că ne-am pregătit suficient pentru a accepta că Florin și Victor formează un cuplu și acest cuplu e o familie ca oricare altă familie. Nu mi se pare o mare grozăvie, nu cred că trebuie să ne pregătim mai bine de un deceniu pentru asta”, spunea Florin Buhuceanu.

Desprea această eventualitate s-a pronunțat la Gândul și președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, care spunea că adoptarea acestei legislații este inevitabilă, dar rămâne de văzut cât de repede va intra în vigoare.

„Există deja mai multe proiecte de legi depuse în Parlament, da, va aplica această decizie, nu are ce să facă. Nu știu când. În primul rândm România are un termen de trei luni să atace hotărârea la Marea Cameră, dar fără succes, din punctul meu de vedere, pentru că Marea Cameră s-a pronunțat recent împotriva Rusiei în cauza Fedotova pe acest subiect, s-a menținut decizia primei camere. Depinde ce va decide statul român – Guvernul și Parlamentul –, nu știu dacă în an electoral este un subiect pe care poate să îl gestioneze”, explica președintele CNCD.

Potrivit lui Csaba Asztalos, sancțiunile pot să meargă până la suspendarea din Consiliul Europei, cu pierderea votului României în CoE, dacă nu o aplică.

Și avocata celor 42 de români care s-au adresat Curții de la Strasbourg, Iustina Ionescu, este de părere că un eventual apel la Marea Cameră va fi oprit tocmai pe considerentul că există deja o hotărâre într-un caz similar.

„Cauza Fedotova este un filtru al judecătorilor care verifică dacă un eventual apel are sau nu sens. Or, din moment ce există hotărârea Fedotova, acest filtru probabil va opri din start eventualul apel de introdus de către statul român. Dar dacă ne uităm cum s-a poziționat Guvernul în momentul în care am schimbat observații în acest caz, Guvernul nu a respins, când s-a apărat în cauză, ideea necesității unei legi și a recunoașterii acestor familii, doar a considerat că este nevoie de o temporizare a adoptării acestui cadru legislativ, pe motiv că societatea nu ar fi pregătită”, spunea avocata Iustina Ionescu.

Ce a decis CCR acum cinci ani

Decizia CEDO cântărește mai mult în ceea ce privește impunerea unui demers legislativ, spre deosebire de decizia Curții Constituționale a României (CCR) din 2018, care vizează cunoscutul caz Coman – Hamilton, care, deși se referă la același drept al cuplurilor de același sex, nu poate duce la obligarea aleșilor să adopte un act normativ.

În urmă cu cinci ani, judecătorii constituționali au dezbătut excepția de neconstituționalitate invocată de Relu Adrian Coman, Robert Clabourn Hamilton și Asociația Accept, reclamanți într-o cauză în care solicită, printre altele, obligarea pârâților, Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne, să înceteze imediat discriminarea pe criteriul orientării sexuale, în aplicarea procedurilor cu privire la dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană, pentru Relu Adrian Coman și soțul său, Robert Clabourn Hamilton.

Conform documentului CCR, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că nerecunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, legal încheiate în străinătate, reprezintă o încălcare a dreptului la viață intimă, familială și privată, și o discriminare pe criteriul orientării sexuale.

„Reclamanții au construit împreună o viață intimă și de familie care a fost recunoscută legal de statul belgian. Mutarea în România nu poate schimba nici realitatea de fapt a vieții lor intime și de familie, și nici realitatea juridică a căsătoriei lor legale în Belgia. Soții, însă, nu își pot continua, pe teritoriul României, relația lor de familie în condiții egale cu persoanele heterosexuale aflate în situații similare, întrucât reclamantul Robert Clauborn Hamilton este obligat, în acord cu practica Inspectoratului General pentru Imigrări, să părăsească teritoriul României, pe motiv că art. 277 din Codul civil interzice recunoașterea în România a căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în străinătate.

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și relațiile stabilite într-un cuplu format din persoane de același sex sunt tot relații intime și de familie, ca și în cazul cuplurilor heterosexuale, astfel că nu există o justificare rezonabilă care să permită crearea unei diferențieri prin lege, inclusiv sub aspectul libertății de circulație a persoanei. Prin urmare, autorii excepției apreciază că reglementările interne vin în contradicție cu prevederile constituționale care apără viața intimă, de familie și privată, și cu cele care consacră egalitatea între cetățeni, și constituie o încălcare a art. 14, coroborat cu art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, potrivit deciziei CCR.

Astfel, judecătorii au admis excepția de neconstituționalitate și au constatat că dispozițiile art. 277 alin.(2) și (4) din Codul civil sunt constituționale în măsura în care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene.

Pornind de la decizia CCR, dar și de la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 5 iunie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a elaborat și a pus în dezbatere publică recent un proiect de lege pentru completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Conform notei de fundamentare, „prin proiectul de act normativ se are în vedere soluționarea problemei expusă anterior, prin modificarea în mod corespunzător a art. 46 și 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizând strict înlăturarea cerinței transcrierii certificatului de căsătorie exclusiv în scopul exercitării drepturilor ce privesc libera circulație a persoanelor în cadrul Uniunii Europene”.

Sociologii estimează că, în prezent, aproximativ 10% din populație trăiește în cuplu, fără recunoaștere juridică. Din 1993 până în prezent, ponderea românilor care resping persoanele gay a scăzut cu 25 de procente, iar susținerea pentru recunoașterea familiilor LGBTI este în creștere, arată studiile citate de comunitate.

Societatea românească este mai mult decât pregătită pentru adoptarea și implementarea unui set de legi care să asigure protecția și recunoașterea familiilor LGBT, a transmis Asociația ACCEPT, citând un sodaj foarte recent. Conform celui mai recent studiu, realizat de Ipsos, în luna iunie 2023, 51% dintre români ar susține o formă de recunoaștere legală a familiilor LGBT.