Toți cei care fac parte din anturajul lui Vladimir Putin sunt de părere că sistemul de control al armelor nucleare, creat în timpul Războiului Rece, a fost avantajos doar pentru Occident și, evident, doresc ca acest lucru să se schimbe. Timp de mai multe decenii, amintește Maxim Starchak – expert în politica nucleară a Rusiei, arme strategice, controlul armelor și industria nucleară și de apărare -, securitatea internațională a depins exclusiv de dialogul dintre Moscova și Washington pe tema controlului armelor nucleare.
În ultimii ani, însă, acest dialog este inexistent, avertizează expertul, iar utilizarea șantajului nuclear a crescut într-o spirală îngrijorătoare. În Rusia lui Vladimir Putin au existat deja nenumărate apeluri pentru lovituri nucleare asupra Europei și pentru o „explozie nucleară demonstrativă”.
„Amenințările nucleare au devenit o rutină pentru Kremlin. De fiecare dată când Kievul primește arme noi și i se acordă permisiunea de a folosi arme occidentale pentru a lovi teritoriul Rusiei – sau atacă sistemele de avertizare împotriva rachetelor ale Rusiei -, Moscova recurge la amenințări nucleare.
Ignorând limitele pe care Washington le-a pus ajutorului său pentru Ucraina, Kremlinul face tot posibilul pentru a arăta că nu-i pasă de menținerea controlului armelor nucleare.
Într-adevăr, Rusia încearcă de ani de zile să agreseze Occidentul cu amenințarea armelor nucleare. În 2018, președintele rus Vladimir Putin a încercat să tulbure apele anunțând dezvoltarea de arme care nu sunt acoperite de Tratatul de reducere a armelor strategice (START III), inclusiv racheta de croazieră cu rază lungă de acțiune Burevestnik cu propulsie nucleară și super-torpila cu capacitate nucleară Poseidon.
Am început dezvoltarea de noi tipuri de arme strategice care nu folosesc trasee balistice de zbor în drumul către țintă. Aceasta înseamnă că sistemele de apărare antirachetă sunt inutile ca și contra-mijloc și, pur și simplu, lipsite de sens”
Vladimir Putin, despre racheta de croazieră cu rază lungă de acțiune Burevestnik
Împreună cu discuțiile despre modernizarea triadei sale nucleare, toate acestea au fost menite să sublinieze avantajul strategic al Rusiei, să impresioneze instituția americană și să facă Washingtonul mai adaptabil cu privire la alte probleme”, menționează Maxim Starchak în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Putin, continuă Maxim Starchak, a respins propunerile SUA pentru discuții privind controlul armelor și le-a tichetat drept „demagogie”. Oficialii ruși se așteaptă, aparent, ca Occidentul să accepte ultimatumul Rusiei emis în perioada premergătoare invadării Ucrainei. „Avem nevoie de garanții. Iar garanțiile ar trebui să fie… unele care să ne mulțumească, în care să credem”, a spus Vladimir Putin la începutul acestui an.
„De la începutul luptei din Ucraina, Ministerul Apărării al Rusiei a văzut armele nucleare ca singurul obstacol în calea unui război cu NATO, în timp ce Ministerul de Externe le abordează doar ca pe un alt instrument diplomatic. În consecință, acceptarea negocierilor pentru controlul armelor nucleare ar fi văzută la Moscova ca o înfrângere.
Ca răspuns la sprijinul SUA pentru Kiev, Rusia a staționat arme nucleare în Belarus, s-a retras din Tratatul de interzicere completă a testelor nucleare și a suspendat participarea la START III.
Acest lucru ar trebui să sperie Washingtonul să împartă lumea – sau cel puțin Europa – în sfere de influență. Și a dat unele rezultate – angajamentele SUA de sprijin pentru Ucraina vin cu avertismente, iar Washingtonul face presiuni pentru discuții privind controlul strategic al armelor și interzicerea armelor nucleare în spațiu.
Moscova, desigur, respinge orice inițiativă care ar reduce tensiunile. Cu toate acestea, Kremlinul este foarte departe de a vedea Washingtonul îndeplinindu-i cerințele maximaliste. Statele Unite nu își reduc sprijinul pentru Ucraina și nici nu pregătesc un răspuns cubanez în stilul crizei rachetelor”, mai scrie expertul în arme nucleare.
Potrivit lui Maxim Starchak, aceasta înseamnă că Rusia va continua cursa nucleară. „Opțiunile Moscovei includ schimbarea doctrinei sale privind utilizarea armelor nucleare, creșterea stocurilor de arme, construirea unui sistem național de apărare antirachetă, revizuirea angajamentului său de a nu fi primul care desfășoară rachete cu rază medie și mai mică în Europa, creșterea capacităților nucleare în enclava Kaliningrad și chiar – după cum propun unii experți – efectuarea unei explozii nucleare demonstrative”.
„Prin șantaj nuclear, Moscova încearcă să recreeze ordinea mondială care a predominat în a doua jumătate a secolului XX. În timp ce Kremlinul vede aceasta ca pe o perioadă de stabilitate, de fapt, nici una dintre părți nu a avut încredere în cealaltă și fiecare a continuat să-și crească arsenalul și să-și urmărească propriile interese.
Același lucru ar fi valabil și astăzi. Un acord pentru a pune capăt războiului din Ucraina și a diviza Europa nu ar face lumea mai sigură. De fapt, ar convinge Kremlinul de propria sa invincibilitate și l-ar face mai agresiv.
Moscova se consideră partea mai puternică din Ucraina și, ca atare, este gata să aștepte Occidentul. Între timp, lumea se poate aștepta la manifestări semnificative de energie nucleară”, continuă Maxim Starchak.
Ministrul adjunct de Externe al Rusie, Serghei Ryabkov, a declarat în luna mai că Rusia va renunța la problema „liniilor roșii” și va reflecta la amenințările nucleare ale Occidentului.
„Urmează ani imprevizibili de confruntare.
În cele din urmă, și cel mai îngrijorător, arsenalele nucleare ar putea, la un moment dat, să fie puse în alertă maximă.
Unele dintre acestea sunt deja în curs. Rusia a mutat arme nucleare în Belarus, iar Statele Unite caută locuri pentru o desfășurare similară. Moscova pare gata să ridice moratoriul privind desfășurarea de rachete cu rază medie și mai scurtă în Europa, după ce Washingtonul a instalat sisteme de rachete Typhon la sol în Filipine.
Experții, atât din Rusia, cât și din Statele Unite, încearcă să justifice acumularea de arme strategice ofensive.
Moscova speră că cererile sale vor fi îndeplinite după o schimbare a gărzii în Occident. Washingtonul are speranțe similare pentru Rusia. Nu a uitat cum sosirea lui Mihail Gorbaciov, în anul, 1985, a dus la acorduri de control al armelor nucleare și la o Europă stabilă.
Aceste așteptări înseamnă că actualele tendințe îngrijorătoare ar putea continua ani de zile — cel puțin atât timp cât Putin va rămâne în funcție”, încheie Maxim Starchak, expert în politica nucleară a Rusiei, arme strategice, controlul armelor și industria nucleară și de apărare.
CITEȘTE ȘI: