VIDEO | Sala Palatului, simbolul arhitecturii comuniste (DOCUMENTAR)

Sala Palatului este un centru de conferințe și sală de concerte. A fost construită între anii 1959 și 1960 în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de către arhitecții Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Ignace Serban, inginerii A. Cișmigiu și D. Badea pentru structură, inginerii Alexandru Anton Necșulea și N. Wegener pentru acustică, inginerii A. Băilescu și V. Marinescu pentru instalațiile electrice și iluminat, pe locul unde s-a aflat reședința regală numită „Casa Nouă”.

De-a lungul timpului, aici au avut loc mai multe conferințe importante, precum cea organizată de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, Congresul Mondial pentru Populație, Congresul Mondial pentru Energie și Congresul Mondial al Crucii Roșii.

Sala a avut, inițial, o capacitate de 3.150 de locuri. În anul 1982, Nicolae Ceaușescu, a dispus mărirea capacității la peste 4.000 de locuri.

Astăzi, sala principală are o capacitate de 4.060 de locuri și este construită în formă de amfiteatru, cu o diferență maximă de nivel de 12 m.

Scena are o deschidere totală de 28 m și o lățime de 15 m și dispune de instalații profesionale de amplificare a sunetului, echipamente performante de iluminat și proiecție cinematografică: 35-70 mm.

Sala Mare dispune, totodată, de facilități tehnice pentru traducere simultană în 6 limbi străine; de asemenea există posibilitatea utilizării unor spații adiacente: săli de primire, saloane pentru organizarea de cocktailuri și recepții; conferințe de presă; TV cu circuit închis.

În vecinătatea ei se află și sălile gemene Alpha si Beta. Cu o capacitate de până la 100 de persoane fiecare, acestea oferă un mediu elegant de desfășurare unor simpozioane, mese rotunde, întâlniri de afaceri.

La nivelul 1 se găsește Foaierul, Sala Colonadelor și Salonul Intim, cu o suprafață totală de 550 mp, potrivit întâlnirilor de mare ținută. La nivelul 2 există Sala Coloanelor, cu o suprafață de 550 mp.

Sala Palatului a găzduit, în decursul timpului, zeci de concerte și evenimente culturale precum Festivalul „George Enescu”, prilejuind apariția pe scena sa a unor personalități de prim rang ale muzicii clasice cum ar fi dirijorii Zubin Mehta, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, George Georgescu, pianiștii Dan Grigore, Arthur Rubinstein, Radu Lupu, violoniștii David Oistrach, Lola Bobescu, Ion Voicu, Silvia Marcovici, Iehudi Menuhin, violonceliștii Pablo Casals, Stefan Gheorghiu, Radu Aldulescu. Nici concertele de muzică nouă nu au lipsit.

Un loc aparte au reprezentat spectacolele cinematografice, Sala Palatului fiind prima gazdă a filmelor proiectate conform noilor tehnologii de ecran lat, cinemascop, panoramic completate de confortul superior.

Pe amplasamentul Sălii Palatului, a fost ridicată între anii 1812 și 1815 Casa Golescu. Casa avea un etaj și 25 de odăi, impresionant pentru o locuință în Bucureștii acelei epoci.

În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866, aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866, casa devine locuința domnitorului Carol I.

În decembrie 1926 a avut loc un incendiu care a distrus complet corpul central. Astfel aceasta a avut nevoie de reparații, care însă eșuează și între 1935–1936 vechiul Palat este demolat. În locul său, este construit Palatul Regal după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și inaugurat în anul 1937.

Această lucrare s-a încadrat într-un program al regelui Carol al II-lea de îmbogățire a peisajului bucureștean cu construcții monumentale.

La 24 august 1944, a doua zi după ce Regele Mihai și colaboratorii săi au înlăturat de la putere guvernul condus de Ion Antonescu, Palatul a fost grav avariat de bombardamentul aviației germane Luftwaffe, survenit ca represalii. Din anul 1953, o parte din Palat a adăpostit Muzeul de Artă al României.