Sandu vs. Stoianoglo, un vot marcat de CONTRADICȚII paradoxale. „Moldova este departe de a fi unidimensională, în alb-negru sau simplă”
Alegerile din Republica Moldova au scos în evidență o victorie mai strânsă decât se aștepta Maia Sandu pentru actualul mandat pro-UE. Dar rezultatele corespund istoriei electorale a Moldovei și loialităților regionale complexe, consideră jurnalistul Vladimir Solovyov.
Sondajele au sugerat că nici alegerile prezidențiale din Republicii Moldova și nici referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană nu vor produce o mare surpriză.
Președintele pro-european Maia Sandu trebuia să câștige în primul tur, iar partea pro-UE a cetățenilor moldoveni cu drept de vot să triumfe la referendum. Rezultatele înregistrate în data de 20 octombrie au fost, însă, relativ surprinzătoare.
Pe tot parcursul campaniei electorale, sondajele au prezentat un tablou mai mult sau mai puțin asemănător, scrie Vladimir Solovyov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
- S-a prezis că Maia Sandu va câștiga 35% din voturi – într-un sondaj din august care l-a pus pe principalul ei adversar, Alexandr Stoianoglo, la doar 9,9%.
- La sfârșitul campaniei, în octombrie, un sondaj a sugerat că puține s-au schimbat: Maia Sandu se afla la 36,1% și Alexandru Stoianoglo (n.red. – fostul procuror general al Moldovei) la 10,1%.
- La fel a fost și pentru referendumul UE: sprijinul pentru includerea integrării în UE ca clauză în Constituția Republicii Moldova a fost de 55,2% în august, 53,8% în septembrie și 55,1% în octombrie.
„Optimismul în tabăra pro-Sandu a fost întărit în ziua alegerilor de o mare prezență la vot în rândul comunităților tradiționale pro-UE din diaspora moldovenească din Occident”, amintește Vladimir Solovyov.
„Sondajele de opinie s-au dovedit a fi departe de realitate”
Deși există sute de mii de moldoveni în Rusia, aceștia aveau doar două secții de votare la Moscova, în comparație cu 60 de secții de votare din Italia, 16 în Statele Unite și 7 în Canada, mai notează jurnalistul.
„După ce s-au închis sondajele, totuși, consternarea și-a făcut apariția în tabăra pro-UE. În timp ce Maia Sandu a obținut mai multe voturi decât a anticipat (42,25%), Stoianoglo a ajuns să obțină mai mult decât dublul celor sugerate de sondaje (25,98%).
Eșecul lui Sandu de a depăși 50% din voturi înseamnă că acum se va confrunta cu Stoianoglo într-un al doilea tur, în data de 3 noiembrie.
Rezultatul referendumului a arătat o majoritate subțire în favoarea integrării în UE. Până la centralizarea voturilor din diaspora moldovenească, adepții NU se aflau la conducere.
Numărul final a fost de 50,39% (750.238 de voturi) pentru și 49,61% (738.636 de voturi) împotrivă. Cu alte cuvinte, sondajele de opinie s-au dovedit a fi departe de realitate. Iar asta reprezintă o ilustrare dramatică a diviziunilor din societatea moldovenească, care acum va fi foarte greu de ignorat.
Cu toate acestea, deși rezultatele pot părea șocante, ele sunt de fapt tipice pentru Moldova – o țară în care votul a fost, în mod tradițional, marcat de contradicții, iar politica poate fi paradoxală”, scrie Vladimir Solovyov în analiza sa.
„Istoria arată că moldovenii își proiectează nemulțumirea față de un guvern pro-UE asupra UE însăși”
„Luați în considerare triumful Partidului Comunist din Moldova la alegerile parlamentare din 2001”, mai scrie jurnalistul Vladimir Solovyov.
„Înainte de vot, comuniștii promiseseră legături mai strânse cu fostele națiuni sovietice și analizarea posibilității aderării la o Uniune cu Rusia și Belarus.
Cu toate acestea, la mai puțin de doi ani de la venirea la putere, președintele comunist Vladimir Voronin a înființat Comisia Națională pentru Integrare Europeană: un moment care este, pe scară largă, considerat punctul de început al drumului Moldovei către integrarea în UE.
Desigur, comuniștii au fost întotdeauna priviți ca un partid pro-rus. În mod similar, atunci când a fost ales un guvern pro-european, în 2009 – și a realizat un acord fără vize și acorduri economice și politice cu UE –, numărul moldovenilor în favoarea aderării la UE, de fapt, a scăzut.
Punctul cel mai scăzut a apărut în 2015, când doar 39,5% au susținut aderarea la UE (41,8% s-au opus). Mai simplu, istoria arată că moldovenii își proiectează nemulțumirea față de un guvern pro-UE asupra UE însăși.
Așa-numitul sentiment «pro-rus» în Moldova este un alt fenomen complex. Cea mai proeminentă figură pro-rusă din politica moldovenească contemporană este magnatul exilat Ilan Șor, care a fost condamnat în lipsă la cincisprezece ani de închisoare de către un tribunal moldovenesc, pentru rolul său într-un furt de un miliard de dolari”, continuă jurnalistul.
„De ce zeci de mii de moldoveni acceptă 100 de euro și votează așa cum le spune Shor?”
Ilan Șor, care locuiește acum la Moscova, a fost acuzat – nu fără motiv – de cumpărare de voturi la ultimele alegeri, amintește jurnalistul. Dar de ce zeci de mii de moldoveni acceptă 100 de euro și votează așa cum le spune Șor, se mai întreabă acesta în analiza sa.
„Răspunsul este sărăcia, lipsa de educație și deziluzia față de politicieni. Și asta înseamnă că vina nu este doar a lui Șor, ci și a generațiilor elitei politice moldovenești.
În același timp, politicienii moldoveni nu se încadrează în categoriile alb-negru. În afară de orice altceva, rezultatele votului recent au arătat că ideea Moldovei ca țară pro-UE cu un lider popular, pro-european, este mult prea simplistă.
Nu este nimic nou.
- Când Sandu a venit la putere, în 2020, ea a promis că se va concentra asupra problemelor de zi cu zi, cum ar fi reducerea sărăciei, lupta împotriva corupției și asigurarea justiției sociale, și a evitat retorica dezbinătoare a geopoliticii.
- Într-adevăr, politicile lui Sandu au fost hotărât de stânga, ajutând-o să atragă o gamă largă de alegători.
Într-un mod similar, Stoianoglo, care o va înfrunta pe Sandu în turul doi din noiembrie, nu este un politician tipic pro-rus. Deși a fost propus de Partidul Socialiștilor (care este apropiat de Moscova), el însuși susține integrarea Moldovei în UE și a criticat Ministerul de Externe al Rusiei pentru înțelegerea imperfectă a Moldovei”, continuă jurnalistul.
”În Moldova, partidele pro-ruse pot prezenta candidați pro-UE, politicienii pro-UE pot câștiga sprijinul alegătorilor pro-ruși”
Chiar și în recentul referendum, dar și în alegerile prezidențiale, o comparație a modelelor de vot ilustrează o parte din această complexitate, explică jurnalistul Vladimir Solovyov.
„Pe de o parte, locuitorii statului separatist Transnistria (pe care Chișinăul nu l-a controlat de peste trei decenii) s-au deplasat în Republica Moldova pentru a vota pentru Sandu și integrarea în UE.
- Pe de altă parte, în raionul Ungheni al Republicii Moldova, care se află la granița cu România (și, prin urmare, cu UE), până la 56,75% au votat NU la referendum (doar 43,25% au spus DA).
- Rezultate similare s-au înregistrat în alte raioane moldovenești limitrofe UE, inclusiv raioanele Cahul și Leova.
În Moldova, partidele pro-ruse pot prezenta candidați pro-UE, politicienii pro-UE pot câștiga sprijinul alegătorilor pro-ruși, iar locuitorii din Transnistria își pot declara țara ca fiind Moldova.
Toate acestea arată că Moldova este departe de a fi unidimensională, în alb-negru sau simplă.
În consecință, rezultatele alegerilor recente nu ar trebui să fie un șoc. Diversitatea Republicii Moldova trebuie să fie recunoscută, atât de politicienii locali, cât și de partenerii internaționali ai țării”, încheie jurnalistul Vladimir Solovyov.
Foto colaj – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI:
Maia SANDU: „Atac fără precedent asupra libertăţii şi democraţiei”