Sărbătoarea Unirii Principatelor – un emoționant omagiu adus culturii românești pe scena Operei Naționale București

Fiecare dintre noi este o expansiune a Personalității Supreme a lui Dumnezeu. Acest lucru dovedește unitatea în diversitate. Am înțeles cu toții, de-a lungul istoriei, că  reprezentăm o forță atunci când suntem uniți, dar deopotrivă am cunoscut momente în care am fost neputincioși, tocmai ca efect al divizării noastre.

Unirea din 1859 a reprezentat un pas important către împlinirea unui ideal național. Dacă Unirea a făcut neamul nostru mai mare, coeziunea umană a făcut România mai puternică.

Cu ocazia aniversării a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, Opera Națională București sărbătorește Unitatea prin Diversitate, printr-un concert dedicat acestui eveniment.

Programul dedicat Unirii Principatelor Române

”Șapte cântece” pe versuri de Clement Marot, pe muzica lui George Enescu.

• Soprana Cristina Fieraru
• La pian – Cătălin Răducanu

Muzica celor Șapte cântece a păstrat peste timpuri spiritul renascentist al epistolelor versificate de la Curtea franceză a lui Francisc I si a Marguerittei de Navarra (secolul al XVI-lea).

“Revedere” de Mihai Eminescu

• Recită – Teodora

Elegia Revedere redă dialogul omului frământat de întrebări existențiale cu natura veșnică, pentru care trecerea anilor reprezintă o ciclicitate a vieții. Universul se menține etern, în timp ce  “Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor”.

“Ce te legeni ?…” de Mihai Eminescu

• Recită- Radu Ștefan Bănică

Sentimentele de profundă admirație pe care  Eminescu le-a nutrit pentru folclorul românesc abundă în majoritatea poeziilor sale. ”Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”, spunea Mihai Eminescu, iar poezia Ce te legeni ?…  reprezintă încă o dovadă în plus a faptului că ”poezia populară este expresia cea mai scurtă a simțământului și a gândirii”.

“Sonata a III-a op. 25 pentru pian și vioară” de George Enescu

• Gabriel Gîțan – pian și Mircea Dumitrescu – vioară

“Poveste sentimentală” de Nichita Stănescu

• Recită Radu Ștefan Bănică

În ”Poveste sentimentală” Nichita Stănescu dă viață, în stil grandios, unor mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele subtile și versul alb sunt doar câteva dintre elementele esteticii neomoderniste cu care ne-a obișnuit poetul.

“Cântec singur” de Nichita Stănescu

• Recită – Teodora

“Cântec singur” e o revelație a senzațiilor și o expansiune a ființei ca prezență în Univers. Fericirea de a iubi capătă putere asupra minții și asupra ființei.

Aria lui Zoe din “O scrisoare pierdută” de Dan Dediu

• Soprana Marta Sandu Ofrim
• La pian Mihaela Vîlcea

Discursul lui Cațavencu din “O scrisoare pierdută” de Dan Dediu

• Tenorul Andrei Lazăr
• La pian Mihaela Vîlcea

Cațavencu este actorul magistral, dar și simbolul unui politician mereu pregătit să-și asume orice rol, cu orice preț. În lupta electorală conceptele de: țară, popor, progres devin niște forme fără fond, niște lozinci patriotarde și niște pretexte de a ajunge la sufletul auditoriului.

“Sărmane lăutar” din “Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino

• Tenorul Liviu Indricău
• La pian Monica Gemene

“Lăsați-mă să cânt” a fost mereu pentru publicul meloman un prilej de a primi cu profundă emoție și căldură sentimentul de patriotism, de bucurie față de apartenența la niște valori și idealuri comune, dar și de o infinită mândrie în rememorarea istoriei.

“Am crescut?” de Ana Blandiana

• Recită – Radu Ștefan Bănică

“Cândva arborii aveau ochi” de Ana Blandiana

• Recită – Teodora

Lied-ul “Bâlci în Aldebaran” de Felicia Donceanu

• Soprana Marta Sandu Ofrim
• La pian Mihaela Vîlcea

Aldebaran e un sistem binar, o stea dublă cu două componente ușor de observat prin instrumente astronomice mici și medii. Este cea mai luminoasă stea din constelația Taurus. Situată la circa 65 de ani lumină de Soare, ea este cea de-a 14-a cea mai strălucitoare stea de pe Cerul Nocturn.

Un bâlci în Aldebaran poate fi pentru noi toți un prilej de a experimenta credințe și eresuri, așteptări și dorințe, căci stelele au fost mereu pentru noi surse de noroc.