Se destramă „UNIUNILE EURASIATICE” inventate de Rusia? „Subminarea proiectului eurasiatic ar trebui să fie cea mai importantă sarcină a lumii libere”
Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, și-a câștigat, în timp, o „celebritate” indiscutabilă, doar că în sensul negativ al termenului. Medvedev este renumit pentru declarațiile sale acide la adresa Occidentului, asezonat, constant, cu amenințări teribiliste, nu teribile. Dacă Medvedev ia o pauză, locul său în „arenă” de Președintele Belarusului, controversatul Alexandr Lukașenko, aliatul și prietenul necondiționat al lui Vladimir Putin.
În data de 19 august 2024, Alexandr Lukașenko și-a făcut publice părerile despre politica Armeniei, spre exemplu, trimițând și „săgeți” către președintele Franței, Emmanuel Macron.
„Ei bine, ce fel de politică este asta? Cine are nevoie de armeni în afară de noi? Nimeni nu are nevoie de ei… Ce Franța? Ce Macron? Mâine, Macron va fi plecat și toată lumea va uita de această Armenie, așa cum a fost cu Statele Unite ale Americii. Vorbim despre cum și-au abandonat partenerii la părăsirea teritoriului Afganistanului”, a declarat președintele Belarusului.
În 2010, Moscova construia „uniuni eurasiatice”. Azi, situația s-a schimbat radical
Ca răspuns la declarațiile lui Lukașenko, protestatarii au aruncat cu cartofi și ouă în Ambasada Belarusului din Erevan, în timp ce Ministerul de Externe al Kazahstanului – Lukașenko i-a „țintit” și pe kazahi, amintind că au fost ajutați de Rusia și Belarus în luna ianuarie 2022, atunci când situația din țară era extrem de tensionată – l-a convocat pe ambasadorul Belarusului.
Aceste evenimente aparent nesemnificative, notează Vladislav Inozemtsev – consilier special al Proiectului de Studii Media Ruse la MEMRI, think tank din Washington DC – într-o analiză publicată de The Moscow Times, „ascund o creștere bruscă a tensiunilor dintre Rusia și aliații săi din fostul spațiu sovietic”.
„Armenia și -a exprimat, de asemenea, o nemulțumire extremă față de comentariile recente ale ministrului rus de externe Serghei Lavrov cu privire la situația din Caucaz. Iar nemulțumirea lor este de înțeles. Când Moscova construia uniuni eurasiatice, în prima jumătate a anilor 2010, mituind potențiali membri cu împrumuturi și perspective de participare într-un spațiu economic mare și unificat, situația arăta foarte diferită de cea de astăzi.
Pe atunci, Rusia, care era considerată europeană, și-a adunat aliați în jurul ei care nu aveau acces la mări, poziționându-se nu doar ca o economie puternică, ci chiar și ca un „punte către Europa” – ca să nu mai vorbim de calitățile unui protector militar. Zece ani mai târziu, orice trăsătură atractivă pe care Rusia le avea la acea vreme s-a pierdut.
În primul rând, Moscova este implicată într-un război european major, care s-a revărsat recent pe teritoriul său.
Deși nu este numit oficial război, Carta CSTO (n.red. – Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) se referă la posibilitatea „apărării colective în… cazuri de amenințare la adresa securității, stabilității și integrității teritoriale” a țărilor membre. Rusia, cu siguranță, nu se va adresa Kârgâzstanului sau Tadjikistanului pentru protecție, dar noua situație pare a fi cel puțin o sursă de tensiune.
Nu spun că, dacă NATO are îndoieli cu privire la acceptarea Ucrainei în rândurile sale, deoarece granițele ei sunt nerezolvate, atunci prezența Rusiei, care și-ar putea pierde o parte din „subiecții federali”, în asociații integrative politico-militar devine un risc pentru restul membrilor lor.
Și îndoielile se profilează la orizont cu privire la faptul dacă Moscova, care cumpără drone și rachete din Iran și obuze din Coreea de Nord, este un partener adecvat în cooperarea militaro-tehnică”, notează Vladislav Inozemtsev în analiza sa.
Cum a fost anulat principalul avantaj economic al Rusiei
În al doilea rând, continuă specialistul, există și mai multe probleme din punct de vedere economic. Rusia a contribuit în mare măsură la creșterea economică a țărilor CSI cu ieșirea în masă a propriilor cetățeni în timpul războiului, ceea ce a dublat rata de creștere a PIB-ului în mai multe țări post-sovietice în anul 2023.
Dar, în același timp, „apartenența la asociațiile Eurasia a devenit foarte suspectă”.
„Partenerii occidentali cred în mod rezonabil că orice aprovizionare de bunuri către aceste țări este un export ascuns către Rusia. Prin urmare, simpla îndeplinire a condițiilor Uniunii Economice Eurasiatice cu spațiul său vamal comun va fi un motiv suficient pentru presiunea de sancțiuni din partea Occidentului, dacă nu acum, atunci în viitor.
Merită adăugat că principalul avantaj al Rusiei – statutul său de cea mai importantă țară de tranzit – este anulat, deoarece China construiește rute care ocolesc teritoriul său, Moscova blochează livrările de conducte sub pretexte false, iar Occidentul refuză să oficializeze tranzitul prin Rusia.
În al treilea rând, cooperarea Rusiei cu aliații săi în materie de migrație s-a schimbat semnificativ în ultima perioadă. În anii lansării integrării eurasiatice, Rusia a fost cea mai importantă destinație a migrației forței de muncă din Asia Centrală (remitențele muncitorilor oaspeți în Tadjikistan au reprezentat peste 40% din PIB-ul său).
- Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, Moscova și-a pus ochii pe migranți ca o posibilă resursă de mobilizare, încercând să-i recruteze în armată.
- În plus, amenințarea tot mai mare a terorismului islamic provoacă o creștere a persecuției persoanelor din republicile sudice ale fostei URSS În urma atacului terorist de la Primăria Crocus, cel puțin 100.000 de tadjici și cetățeni ai altor țări din regiune au părăsit Rusia.
- Migrația forței de muncă din Asia Centrală, cândva un pilon major al integrării post-sovietice, se îndreaptă acum spre Turcia și Orientul Mijlociu, o tendință pe care Moscova nu are absolut nimic de contracarat.
Toate aceste circumstanțe (să nu mai vorbim de creșterea dramatică a rolului Chinei în Asia Centrală și a rolului Turciei în Caucaz) provoacă isterie în Moscova și în jurul acesteia, așa cum am văzut săptămâna trecută.
În ultimii ani, Rusia a devenit cea mai sancționată țară din lume și un paria global – iar astfel de puteri nu pot fi centrele asociațiilor de integrare.
Prin urmare, structurile pe care Moscova le-a creat în spațiul post-sovietic de la începutul anilor 2000 vor începe pur și simplu să se prăbușească în viitorul foarte apropiat.
Armenia s-a retras deja de facto din CSTO și își intensifică cooperarea cu UE, condiție pentru care mai devreme sau mai târziu va fi retragerea din Uniunea Economică Eurasiatică”, continuă Vladislav Inozemtsev.
„Prăbușirea acestui proiect ar fi la fel de important ca și înfrângerea Rusiei în Ucraina”
Kazahstanul, deși își repetă adesea mantra că nu va urma „orbește” sancțiunile, lucrează cu Rusia din ce în ce mai precaut și tratează acțiunile Moscovei cu suspiciune crescândă.
Kârgâzstanul, de asemenea, își înăsprește cerințele de import-export pe zi ce trece – și nu este un secret că a fost principalul intermediar în exportul semi-legal de mărfuri chinezești către Rusia de ani de zile.
„Occidentul ar trebui să fie cât mai atent posibil la toate aceste procese. Kremlinul a investit mult efort în integrarea post-sovietică – iar prăbușirea acestui proiect ar fi la fel de important ca și înfrângerea Rusiei în Ucraina.
Războiul care a început în anul 2022 a fost în mare măsură posibil deoarece Putin credea că spatele lui este în siguranță și că are nevoie doar de Kiev pentru a-și reconstrui imperiul.
Având în vedere toate acestea, subminarea proiectului eurasiatic ar trebui să fie cea mai importantă sarcină a lumii libere – o sarcină care poate aduce beneficii maxime la un cost minim”, încheie Vladislav Inozemtsev.
Foto – Profimedia Images
Citește și: