Marele actor Sebastian Papaiani a încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în 27 septembrie 2016. Pe data de 25 august ar fi împlinit 85 de ani, iar dispariția sa a lăsat în urmă o cinematografie românească nu neapărat mai săracă, dar mult mai tristă.
Sebastian Papaiani avusese, înainte de a trece în neființă, probleme de sănătate, fiind și internat de mai multe ori. Dar rolurile sale memorabile – printre care ”Astă-seară dansăm în familie”, alături de Dem Rădulescu, ”Nea Mărin miliardar”, în compania selectă a lui Amza Pellea, seria ”Brigada Diverse” sau ”Secretul lui Bachus” – nu vor putea fi uitate niciodată de cinefili, actorul fiind considerat, pe drept cuvânt, unul dintre cei mai mari artiști ai României.
Chiar el mărturisea, la un moment dat, că a trăit prin rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul timpului.
”Asta este dorinţa mai înaltă a actorului, să joace, să dea viaţă personajelor lui. Mi-am iubit profesia, am stimat-o. În fiecare film şi spectacol laşi câte ceva din tine. Cred că fiecare om se termină aşa, dându-şi sufletul pentru fiecare lucru pe care l-a făcut”, spunea Sebastian Papaiani, mărturisindu-și crezul artistic, pe care nu l-a abandonat niciodată.
”Mi-ar fi plăcut să fiu bogat, poate… ca să dau şi altora. Sunt altruist. Sunt iubitor de oameni. Când ştii că fără ei nu poţi trăi, ăsta este cel mai frumos lucru. Să iubeşti!, spunea marele actor Sebastian Papaiani.
Sebastian Papaiani și soția sa, Marcela, au fost căsătoriți 37 de ani. Deși au trecut aproape cinci ani de când marele actor s-a stins, Marcela Papaiani mărturisește că îl visează aproape în fiecare seară, iar legătura dintre ei este foarte puternică, cu accente paranormale.
“Îl visez pe Sebastian aproape în fiecare seară, îmi vorbeşte, îi vorbesc, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. A doua zi dimineaţă, îmi notez cu grijă anumite lucruri în agendă, fiindcă vreau să le păstrez proaspete mereu în amintirea mea”, spune Marcela Papaiani.
Unul dintre aceste vise, însă, a avut conotații cu totul speciale, văduva actorului dezvăluind că acesta, într-o noapte, i-a cerut un anumit pulover, care fusese dat de pomană, după moartea artistului.
“Se făcea că eram la noi, în casă, alături de alţi buni amici, şi vorbeam despre câte în lună şi în stele. Dintr-una într-alta, la un moment dat, mă trezesc că Sebastian sau Biţucă, cum îl alinta nepoata sa, Medeea, îmi spune că vrea un anume pulover, nu mai ştiu pentru ce anume. Eu am înlemnit. Realizasem că dădusem de pomană puloverul respectiv şi, ca atare, mă tot întrebam de unde o să scot acel obiect vestimentar. Apoi, îi ştiam foarte bine gusturile, iar purtatul puloverelor nu se număra printre obiceiurile sale favorite.
Total şovăind, mi-am îndreptat paşii, totuşi, spre dulapul în care îi ţineam lucrurile şi o vreme am căutat ceva ce nu mai exista în casă. În fine, când am considerat că e momentul să-mi asum eventuala greşeală, am revenit la Sebastian şi la prietenii noştri. Şi apoi, aproape dintr-odată, totul s-a schimbat. Fiindcă am discutat despre cu totul altceva, ceva plin de căldură sufletească, care mi-a dat o stare de bine până şi în vis, iar dilema aia ciudată cu puloverul a dispărut. Ca într-un vis”, a mărturisit Marcela Sebastian pentru impact.ro.
Sebastian Papaiani nu a fost doar un mare actor, ci și un om cu o filosofie de viață extraordinară. Spunea că viața are puterea de a se ”echilibra” singură, iar despre soția sa vorbea în termeni laudativi, mulțumindu-i că viața de actor – cu turneele care afectează, de multe ori, o relație conjugală – nu a determinat-o să îi facă reproșuri.
”În urma reparaţiilor complicate pe care le făceam, prietenii îmi spuneau «mâini de aur». Dar eu tot nu m-am gândit să îmi aleg altă meserie. Poate din comoditate… sau poate din lene…”, spunea Sebastian Papaiani când era întrebat de ce a ales acest drum, pe care l-a urmat fără șovăială, vreme de peste 50 de ani.
Marele actor a fost decorat, pe 13 decembrie 2002, cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”. Aproape zece ani mai târziu, în 2011, actorul a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală.
”Împart bucuria și emoția cu dumneavoastră. Fără public, nu se face nici teatru, nici film”, spunea atunci Papaiani (mai multe detalii AICI).