Suma infimă cu care statul român ajută copiii cu autism. Ce înseamnă, de fapt, să ai un astfel de copil în familie, ce costuri are doar terapia
În România, unul din 54 de copii suferă de autism. Cifrele extrem de îngrijorătoare sunt în creștere, iar costurile terapiei pe o lună pentru cu copil cu o astfel de problemă se poate ridica și la peste 2000 de euro.
Din nefericire, mulți dintre părinții celor diagnosticați cu autism, se chinuie lună de lună să acopere costurile ridicate pentru terapie, mai ales că suportul financiar pe care îl oferă statul este de 200-250 de euro, adică ceva mai mult de o zecime din sumă.
Comparativ cu anii trecuți, rata cazurilor de tulburări din spectrul autist a crescut alarmant. S-a ajuns ca în fiecare clasă de elevi, trei dintre copii să aibă această boală.
”Atunci când am pornit pe acest drum era înainte de anul 2000, când mi s-a spus să-mi abandonez copilul pentru că nu am ce să fac cu el. De aceea, povestea noastră este o poveste care a început greu și care s-a derulat greu. Din păcate, în România lucrurile se mișcă foarte greu.
Încă sunt foarte multe lucruri de făcut, încă sunt situații în care părinții nu pot asigura terapia de care copiii au nevoie, fiindcă nu sunt fonduri suficiente, fiind o terapie care costă foarte mult. Fiul meu are astăzi 27 de ani și noi, părinții care avem copii deveniți adulți, ne gândim ce se va întâmpla cu copiii noștri după ce noi nu vom mai fi”, declară Carmen Ghercă, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România, Filiala Iași.
Din nefericire, atunci când ajung la maturitate, viața persoanelor cu autism este plină de probleme. Mulți se confruntă cu dificultăți în a găsi locuri de muncă și în a se integra în societatea mai largă.
”Părinții care deja au adulți cu autism în familie sunt supuși altor provocări. Problema este că în momentul în care ei termină studiile rămân izolați în familii. Pentru că, în România, pentru adulții cu autism cu există niciun serviciu. Singurii care s-au gândit să ofere servicii în această direcție sunt părinții care aveau ONG-uri și care au pornit la drum atunci când copiii lor erau mici.
Noi asta facem, lucrăm cu 12 tineri cu autism. Practic, suntem la limită cu numărul de locuri pe care le avem în centrul nostru. Îi învățăm, cât putem, să se descurce singuri. Dacă centrul nostru s-ar închide, acest tineri ar trebui să rămână acasă, cu părinții care, la rândul lor, ar trebui și ei să se izoleze”, a mai spus Carmen Ghercă, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România, Filiala Iași, potrivit Adevărul.