Cel mai mare atac aerian al Rusiei lui Vladimir Putin, de la începutul războiului, a avut loc în data de 26 august 2024. 236 de rachete și drone rusești au lovit 15 regiuni ale Ucrainei, au afectat infrastructura critică și au declanșat pene de curent în întreaga țară. Raidul ordonat de la Kremlin a provocat șapte morți și 47 de răniți, iar amenințarea rachetelor continuă să planeze asupra orașelor ucrainene din întreaga țară.
Serviciile de informații ucrainene au transmis, în repetate rânduri, că stocurile de rachete cu rază lungă de acțiune ale Rusiei se epuizează, dar loviturile masive au rămas o tactică-cheie a armatei ruse încă de la începutul așa-zisei „operațiuni militare speciale”, în data de 24 februarie 2022.
De la începutul conflictului și până la data de 20 august 2024, potrivit bilanțului prezentat de comandantului-șef ucrainean, Oleksandr Syrsky, Rusia a lansat nu mai puțin de 9.627 de rachete asupra Ucrainei.
Dintre acestea, a mai precizat Oleksandr Syrsky, doar 2.429 au fost interceptate.
În data de 10 octombrie 2022, Rusia a lansat ceea ce la acea vreme era cel mai mare atac cu rachete asupra Ucrainei. Statul Major ucrainean a raportat, la momentul respectiv, 84 de rachete și 24 de drone, inclusiv 13 Shahed-uri proiectate de iranieni. Forțele ucrainene au interceptat 43 de rachete și 13 drone.
Loviturile au afectat infrastructura critică din 12 regiuni ale Ucrainei și au inclus lovituri chiar în centrul Kievului, ucigând 19 oameni și rănind alți 105 în toată țara. Multe zone au rămas fără curent din cauza loviturilor asupra centralelor electrice.
Aceste atacuri și cele ulterioare au fost legate de numirea generalului Serghei Surovikin în funcția de comandant al Grupului de forțe mixt al Rusiei în zona „operațiunii militare speciale”.
Surovikin a folosit tactici similare în Siria, notează The Insider, forțele aerospațiale ale Rusiei vizând, cu asiduitate, infrastructura – inclusiv școli, spitale, centre de ajutor umanitar, brutării, piețe și sediul Apărării Civile Siriene („Căștile Albe”). Distrugerea a făcut viața în aceste zone insuportabilă, ducând la o creștere a fluxurilor de refugiați și la slăbirea bazei sociale a forțelor anti-Assad.
Această strategie s-a dovedit eficientă, iar până în 2020 singurele zone aflate încă în afara controlului Damascului erau cele aflate sub protecția altor actori externi, și anume Turcia și Statele Unite. O astfel de strategie pare a fi fost adoptată și pentru Ucraina.
Pentru a menține și a restabili sistemul energetic al Ucrainei, partenerii occidentali ai Kievului au creat un „Energy Ramstein” – un grup consultativ similar cu cel adunat anterior pentru a coordona aprovizionarea cu arme.
În plus, au început discuțiile cu privire la furnizarea Ucrainei cu sisteme moderne de apărare aeriană, cu un accent deosebit pe MIM-104 Patriot, fabricat în SUA.
Cu toate acestea, aceste sisteme au ajuns prea târziu pentru a ajuta la contracararea primului val de atacuri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei — ultima lovitură cu rachete la scară largă a campaniei de iarnă a avut loc pe 9 martie 2023, când Rusia a lansat 81 de rachete asupra Ucrainei, dintre care doar 34 au fost interceptate
Până în primăvara anului 2023, totuși, era clar că această campani e a rachetelor Rusești a eșuat.
Serviciile secrete ucrainene au raportat că stocurile de rachete ale Rusiei de dinainte de război fuseseră, în cele din urmă, epuizate. Cu toate acestea, estimările sugerau că, în ciuda sancțiunilor occidentale, Rusia producea 25 de rachete Kalibr, 35 de rachete Kh-101, cinci rachete balistice 9M723 pentru sistemele Iskander-M și două rachete Kinzhal în fiecare lună – o creștere față de perioada antebelică.
Potrivit datelor furnizate de comandantul-șef al Ucrainei, Oleskandr Syrskyi, rata de interceptare pentru rachetele balistice Iskander-M/KN-23 este de 4,3% (56 din 1.300 lansate), în timp ce pentru rachetele aerobalistice Kinzhal este de 25% ( 28 din 111). Pentru rachetele de croazieră Kalibr lansate de pe mare, rata de interceptare este de 49,5% (443 din 894), iar pentru rachetele de croazieră lansate aerian Kh-555/Kh-101 ajunge la 78% (1.440 din 1.846).
Forțele ucrainene au ripostat, folosind rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune recent primite pentru a viza pozițiile rusești de apărare aeriană în teritoriile ocupate, în special în Crimeea.
Cu toate acestea, o interdicție continuă a utilizării acestor rachete împotriva teritoriului rus recunoscut internațional limitează în mod semnificativ capacitățile Ucrainei în situația în creștere a rachetelor, oferind efectiv forțelor ruse un avantaj.
Rusia lui Vladimir Putin apasă pedala de accelerație și continuă să-și intensifice producția de rachete cu rază lungă de acțiune.
Aceste niveluri de producție sunt posibile prin importul în curs de desfășurare a componentelor sancționate. New York Times a dezvăluit descoperirea unor componente de fabricație americană în racheta care a lovit spitalul de copii Okhmatdyt din Kiev pe 8 iulie 2024. Un raport al grupului de lucru pentru politica de sancțiuni Yermak-McFaul a identificat, de asemenea, 46 de componente străine ale rachetei Kinzhal.
John Hardie, director adjunct al programului rus la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), a declarat pentru The Insider că, în timp ce SUA și aliații săi occidentali ar putea monitoriza mai eficient aplicarea sancțiunilor, oprirea completă a fluxului de componente de rachetă este imposibilă:
„Rusia a reușit în mare măsură să eludeze controalele exporturilor occidentale privind microelectronica și alte componente militare, deși probabil a trebuit să plătească mai mult pentru componente sau să accepte componente de calitate inferioară în unele cazuri. Multe dintre aceste transporturi trec prin China și alte țări prietene. Guvernul SUA și alte țări occidentale ar putea fi, probabil, mai eficiente în aplicarea sancțiunilor și a controalelor la export, dar, la sfârșitul zilei, mă îndoiesc că vom putea opri complet aceste componente să ajungă în Rusia”, a declarat John Hardie.
Volodimir Zelenski a spus că Ucrainei îi sunt necesare 25 de sisteme Patriot sau echivalentele acestora pentru a proteja pe deplin cerul țării de rachetele și aeronavele rusești. Conform specialiștilor militari, minimul necesar pentru a „acoperi” orașele-cheie ale Ucrainei este de șapte sisteme.
Analistul independent norvegian de apărare Thord Are Iversen a subliniat că protejarea pe deplin a spațiului aerian al Ucrainei este o sarcină imposibilă:
„Provocarea rămâne faptul că Ucraina este o țară mare și, deoarece rachetele pentru S-300 au început să se epuizeze, pur și simplu nu există suficiente sisteme occidentale disponibile pentru a le înlocui unul câte unul. De asemenea, Occidentul se luptă să crească producția. Acesta este motivul pentru care loviturile în afara Kievului provoacă adesea mai multe daune decât cele îndreptate spre capitală și vor exista întotdeauna lacune pe care rușii le pot exploata”, a avertizat Thord Are Iversen, potrivit The Insider.
Iversen a mai avertizat, în același timp, că va dura mult până în faza în care avioanele F-16 să poată juca un rol semnificativ în apărarea aeriană a Ucrainei.
Bineînțeles, rachetele fabricate din Ucraina nu vor fi supuse restricțiilor impuse de partenerii occidentali ai Kievului.
Dar, cu toate acestea, se pune întrebarea dacă complexul militar-industrial al Ucrainei – forțat să facă față atacurilor regulate și întreruperilor de curent – are suficiente resurse pentru a rezista unei „ploi” de rachete rusești, la scară largă.
Foto main – Profimedia Images
Citește și:
Cât a cheltuit Putin în 5 zile pentru a ataca Ucraina. Suma este FABULOASĂ