Țara, la care nu se așteptă multă lume, care este marea câștigătoare în urma războiului dintre Rusia și Ucraina

„Războiul fulger” plănuit de Vladimir Putin înainte de 24 februarie 2022 a dat greș încă de la început, iar acum invazia în Ucraina a ajuns în ziua 658 cu pierderi uriașe atât în rândul personalului, cât și în rândul arsenalului de luptă. Totuși, „marele câștigător” din acest război nu este nici Rusia, nici Ucraina, ci o țară la care nu se așteaptă nimeni.

Invazia Rusiei în Ucraina nu s-a desfășurat așa cum a sperat Vladimir Putin, dar se dovedește a fi un avantaj de neimaginat pentru „prietenul sau” liderul autoritar din Azerbaidjanul vecin.

Președintele Ilham Aliyev nu a fost niciodată atât de sigur din punct de vedere politic cum este astăzi, iar acest lucru nu face decât să dovedească încă odată că atunci când dictatorii se simt puternici, au tendința de a-și folosi încrederea sporită pentru represiune mai degrabă decât pentru reforme politice și economice.

Aliyev a câștigat mult de pe urma invaziei Rusiei pe mai multe fronturi. Exporturile de petrol și gaze ale Azerbaidjanului au crescut vertiginos după invazia Rusiei în Ucraina din 2022, în februarie 2022. În luna iulie a anului trecut, el a semnat un acord cu Uniunea Europeană pentru a dubla exporturile de gaze naturale către blocul comunitar, care se străduia să găsească noi surse de energie pentru a umple golul lăsat de livrările rusești pierdute din cauza sancțiunilor.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie construită o nouă infrastructură, dar creșterea vânzărilor și a prețurilor a crescut împreună veniturile din sectoarele de petrol și gaze ale fostei națiuni sovietice de la 19,5 miliarde de dolari în 2021, la 35 de miliarde de dolari în 2022. Acești combustibili fosili au reprezentat peste 92% din exporturile Azerbaidjanului și mai mult de jumătate din bugetul de stat.

Când Rusia „nu-i acasă” Azerbaidjanul „își face de cap”

Cu o Rusie distrasă de războiul său din Ucriana, considerată furnizorul tradițional de securitate pentru Armenia, marea rivală a Azerbaidjanului, i-a oferit, de asemenea, lui Aliyev spațiul necesar pentru a invada enclava controlată de etnici armeni din Nagorno-Karabah, punând capăt la 30 de ani de război și umilință exact cu tipul de victorie militară scurtă și glorioasă pe care Putin a urmărit să o obțină în Ucraina.

Fuga în masă a populației armene a rezolvat definitiv problema Karabahului și a satisfăcut o dorință publică de răzbunare – oricât de inacceptabilă ar fi aceasta – în urma unor episoade anterioare similare de epurare etnică împotriva azerilor din enclavă și din provinciile învecinate. Aliyev, triumfător, a convocat alegeri anticipate pentru anul viitor pentru a profita de euforia patriotică, pregătind terenul pentru cel de-al treilea deceniu la putere.

Toată lumea, se pare, are acum nevoie de Aliyev. UE nu numai că vrea energia sa, dar este conștientă de faptul că Azerbaidjanul controlează singura rută viabilă pentru ca blocul să aibă acces la resursele și piețele energetice din Asia Centrală fără a trece prin Rusia sau Iran, ambele ostile în prezent și aflate sub sancțiuni.

SUA, în mod similar, consideră că valoarea geopolitică a Azerbaidjanului crește cu cât relațiile Washingtonului cu Moscova și Teheranul se înrăutățesc, în ciuda îndoielilor legate de epurarea etnică din Karabah.

De ce are nevoie Rusia de Azerbaidjan?

Moscova a fost cândva un susținător partizan al arhicunoscutului rival al Azerbaidjanului, Armenia, însă această relație a fost anulată. Putin are nevoie de cooperarea Azerbaidjanului, deoarece sancțiunile europene îl forțează să mute rutele comerciale și energetice spre est.

În octombrie, Teheranul a propus găzduirea unui coridor de tranzit care ar conecta Azerbaidjanul cu Nakhchivan, o provincie separată de restul țării de o parte din Armenia.

Îmbunătățirea cooperării a devenit mai importantă pentru Iran de când acesta a convenit cu Moscova, la începutul lunii mai, să construiască o conexiune feroviară de mai multe miliarde de dolari prin Azerbaidjan, parte a așa-numitului coridor de transport Nord-Sud din Rusia, în timp ce Kremlinul caută noi piețe non-europene.

Azerbaidjanul, următorul organizator al summit-ului global privind schimbările climatice

Azerbaidjanul tocmai a obținut dreptul de a organiza următorul summit global privind schimbările climatice, COP-29.

Obstacolele în calea candidaturii sale au dispărut rapid în ultimele săptămâni, chiar dacă istoricul slab al Azerbaidjanului în materie de drepturi ale omului și statutul său de gazdă a unei alte țări producătoare de combustibili fosili ar putea părea a fi un dezavantaj.

Protocolul a impus ca summitul privind clima să se desfășoare într-o țară din Europa de Est, iar această posibilitate s-a redus dramatic de îndată ce Putin a precizat că se va opune cu veto oricărei candidaturi a unui guvern care sprijină efortul de război al Ucrainei. Doar Armenia, Azerbaidjan și Bulgaria au rămas în cursă, iar Armenia s-a retras la 7 decembrie, ca parte a unui acord prin care cele două părți au convenit să facă schimb de prizonieri. O zi mai târziu, Bulgaria, un potențial beneficiar al noilor fluxuri de tranzit de gaze între Azerbaidjan și Europa, a renunțat și ea.

Toate aceste succese și încredere ar trebui să creeze o oportunitate pentru Aliyev de a slăbi controlul asupra unei societăți care a fost supusă unei represiuni crescânde de când tatăl său, Heydar Aliyev, un șef al KGB din perioada comunistă și lider al partidului din Azerbaidjan, a fost ales la președinție în 1993. Cel mai recent raport Freedom House clasifică această națiune caucaziană de 10 milioane de locuitori ca fiind o „autocrație consolidată” și o cleptocrație care a obținut un scor de 1 din 7 la capitolul democrație, potrivit Bloomberg.com.