Statele baltice – Lituania, Letonia și Estonia – au avut în SUA un aliat ferm de la sfârșitul Războiului Rece, dar acum ar putea fi nevoite să dezvolte apărări regionale, pe măsură ce Washingtonul a schimbat abordarea. Dacă este întrebat un oficial sau un expert din statele baltice în legătură cu evoluțiile de pe cealaltă parte a Atlanticului, de obicei vor fi auzite variațiuni pe tema „foarte rău”.
Ulterior apare și solicitarea de a exista o concentrare maximă asupra a ceea ce se poate face, în termen practici, în legătură cu subiectul „Ucraina”, plus NATO.
Lucrurile pot degenera rapid, iar acum este timpul pentru mai puține vorbe și mai multe acțiuni, consideră Eitvydas Bajarūnas, într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
Opinia publică din țările baltice, scrie Eitvydas Bajarūnas – ambasador în Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Lituania – este previzibilă și mai deprimată.
„De obicei, ceea ce auziți pe străzi este: «Când vin rușii, ne putem baza pe americani?»”, precizează acesta.
„Și frica lor este reală. Pentru o lungă perioadă de timp, regiunea Mării Baltice a fost un punct focal al escaladării tensiunilor dintre Rusia și NATO. Cele mai recente evaluări ale serviciilor de informații ale Lituaniei au evidențiat riscurile pe termen mediu și lung asociate cu capacitățile militare ruse din apropierea flancului estic al NATO.
Nu există nicio îndoială că revenirea președintelui Donald Trump la Casa Albă a alarmat regiunea baltică. Estonia, Letonia și Lituania – bazate istoric pe legături transatlantice puternice – se confruntă acum cu un peisaj geopolitic în schimbare, în care angajamentele SUA față de NATO și securitatea europeană sunt din ce în ce mai incerte.
Un aspect definitoriu al abordării administrației Trump a fost viziunea sa tranzacțională asupra alianțelor, contestând ipotezele de lungă durată cu privire la angajamentul SUA în Europa, punând sub semnul întrebării democrațiile aliaților, amenințând Groenlanda și introducând tarife”, punctează Eitvydas Bajarūnas.
O complicație suplimentară a peisajului geopolitic este angajamentul lui Trump cu președintele rus Vladimir Putin, continuă Eitvydas Bajarūnas.
Acest lucru a fost marcat de suspendarea ajutorului militar și a partajării informațiilor dintre SUA și Ucraina, de votul alături de Rusia la Organizația Națiunilor Unite și de ambuscada în care a fost prins președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în Biroul Oval, pe 28 februarie.
„Totul a condus la speculații potrivit cărora Washingtonul se orientează către o abordare care acordă prioritate negocierilor dintre marile puteri în detrimentul alianțelor bazate pe valori.
Răspunzând la întrebări, în Biroul Oval, Trump a explicat că este dedicat Poloniei, apoi a ezitat un moment înainte de a adăuga: «Țările baltice… au primit o mulțime de… este și o zonă dură, dar suntem hotărâți».
Lituania găzduiește, din 2019, un batalion american de tancuri grele, care este programat să rămână până în 2026, și a încurajat prezența continuă a trupelor americane.
Vilnius salută, de asemenea, prezența militară a SUA în Polonia, în special în apropierea graniței dintre cele două țări, la Suwałki Gap, unde se spune că Rusia își întărește trupele”, avertizează ambasadorul lituanian.
De mult timp, de altfel, țările baltice – și în special Lituania – au fost susținători loiali și fermi ai angajamentelor militare ale SUA și ale NATO în întreaga lume, de exemplu în Bosnia, Irak și Afganistan.
Cooperarea militară între SUA și Marea Baltică a fost, de asemenea, remarcabilă, precizează Eitvydas Bajarūnas.
„Pentagonul continuă să ofere statelor baltice un sprijin solid de apărare (inclusiv unele programe recent reînnoite), care vizează îmbunătățirea capacităților de apărare ale regiunii, interoperabilitatea cu NATO, achiziționarea de echipamente militare avansate, îmbunătățirea descurajării și rezistenței împotriva potențialelor amenințări, în special din partea Rusiei.
În același timp, statele baltice au consolidat cooperarea în domeniul apărării cu Polonia și țările nordice și s-au angajat față de Forța expediționară comună (JEF) condusă de Regatul Unit pentru a asigura stabilitatea pe fondul impredictibilității SUA”, mai scrie Eitvydas Bajarūnas.
Cu siguranță, menționează ambasadorul Eitvydas Bajarūnas, Lituania nu poate fi acuzată de Casa Albă că fuge de responsabilitatea de a plăti pentru NATO.
„A promis 6% din PIB pentru apărare, a pledat pentru un obiectiv minim de 3% pentru membrii UE și sprijină propunerea ReArm a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de 800 de miliarde de euro (873 de miliarde de dolari).
De asemenea, aceiași lideri baltici se implică permanent pentru găsirea unei soluții diplomatice care nu va marginaliza Ucraina. Ministrul lituanian al Apărării, Dovilė Šakalienė, a mers mai departe, subliniind că o diplomație eficientă necesită forță, citând presupusa declarație a lui Al Capone potrivit căreia «singura negociere bună este atunci când ai o armă pe masă»”.
Lituania a propus un plan de acțiune în șase puncte, care vizează sprijinirea Ucrainei și a securității europene, inclusiv contribuții financiare directe la industria de apărare a Ucrainei, sancțiuni economice mai puternice împotriva Rusiei și aderarea accelerată la UE pentru Kiev”, mai scrie Eitvydas Bajarūnas în analiza publicată de CEPA.
„În loc să intre în panică”, punctează ambasadorul lituanian, țările baltice „navighează cu vântul schimbării în pânze”.
„Țările baltice continuă să se angajeze în mod constructiv cu administrația americană pentru a pleda pentru Ucraina și pentru a susține că Rusia folosește tactici hibride și de «zone gri» pentru a slăbi Occidentul și pentru a crea o «pană» în relațiile transatlantice.
Consolidarea cadrelor de securitate și apărare ale UE, menținerea angajamentului diplomatic cu Washingtonul și consolidarea capacităților militare rămân esențiale pentru protejarea securității regiunii baltice.
Statele baltice, considerate de multă vreme apărătorii din prima linie ai NATO, sunt acum în centrul arhitecturii de securitate în evoluție a Europei.
Prin investiții susținute în apărare, coordonare sporită cu partenerii europeni și promovarea continuă pentru legături transatlantice puternice, națiunile baltice își pot asigura suveranitatea și securitatea într-o lume din ce în ce mai nesigură”, încheie Eitvydas Bajarūnas.
Citește și: