Tatăl Alinei Apostol, închisă într-un penitenciar din China, declarații SFÂȘIETOARE: ”Copilul meu moare acolo câte puțin, în fiecare zi”
De șase ani și jumătate, părinții Alinei Apostol, românca închisă într-un penitenciar din China, trăiesc un coșmar care pare să nu se mai termine. Viața lor se împarte între drumurile la biserică și la sediile autorităților. Au bătut la uși care, spun ei, nu li s-au deschis deloc, ca cea de la Ministerul de Externe. Altele li s-au deschis, dar numai din când în când și pentru promisiuni momentan fără acoperire.
Tatăl Alinei a povestit, pentru Gândul, cum a ajuns fiica sa în această situație disperată, dar și prin ce chin trece împreună cu soția lui, de peste șase ani, de când Alina a fost închisă. Bărbatul le-a transmis autorităților din România un mesaj prin care imploră ca fiica lui să fie transferată în țară.
- În timp ce autoritățile au făcut câteva încercări timide pentru a regla situația, dar, în schimb, au găsit multe scuze, Alina Apostol suportă din ce în ce mai greu condițiile terifiante din închisoare.
- Ultima dată când a vorbit cu părinții săi la telefon, tânăra de 34 de ani a izbucnit în plâns. Le-a spus că mâncarea este proastă și prea puțină, că se simte epuizată și cade din picioare. Muncește 12 ore pe zi la fabrica închisorii, unde face mănuși, iar din cauza alimentației deficitare, a început să-și piardă dinții și are dureri îngrozitoare.
- În încercarea de a sensibiliza autoritățile în ceea ce privește situația Alinei, românul Marius Balo, care și el la rândul său a trecut printr-o situație similară, fiind închis într-un penitenciar din China timp de 8 ani, a făcut greva foamei în luna noiembrie a anului trecut (detalii AICI).
Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, vorbitoare de patru limbi, Alina Apostol nu împlinise 28 de ani când a fost închisă într-un penitenciar din provincia Fujian, din estul Chinei, pentru o fraudă cu cardul de credit.
Alina era traducătoare într-o firmă condusă de trei persoane: un chinez, un român și un sirian. Românul, pe care tânăra îl cunoștea din țară, i-a propus o afacere care părea să îi asigure Alinei un viitor prosper: să fie managerul unei agenții de turism pe care acesta urma să o deschidă la Beijing.
Cu doar două luni înainte de a decide să plece în China, Alina primise viză pentru Statele Unite ale Americii. După ce a cântărit oportunitățile pe care i le-ar putea aduce profesional fiecare din cele două destinații, tânăra a considerat mai convenabilă propunerea de a lucra în China. Românca nu a cunoscut însă succesul mult visat alături de ”patronul” ei, ci a ajuns după gratii pentru o fraudă cu cardul de credit.
”Ea a fost manipulată, cu facultatea ei de limbi străine, nu avea nicio treabă cu infractorii ăștia, care se dădeau oameni de afaceri. Au ademenit-o că vor face o agenție de voiaj, iar ea va fi managerul acelei agenții. A crezut că realizează și ea ceva”, ne-a spus tatăl tinerei, Laurențiu Apostol.
Tânăra nu și-a recunoscut niciodată vina, dar asta nu a contat în fața justiției din China, ea fiind condamnată la 13 ani și 6 luni de închisoare, la o amendă de 56.000 de euro și la plata a 217.000 de dolari în solidar cu ceilalți inculpați.
”Cerem în genunchi, dacă este nevoie, autorităților din România să negocieze”
În cei șase ani și jumătate de când a fost încarcerată, părinții tinerei, care va împlini 34 de ani chiar luna viitoare, au făcut eforturi supraomenești pentru ca fiica lor să fie adusă în țară și să ispășească aici restul pedepsei. Curtea de Apel București a dispus transferarea ei din China într-un penitenciar din România și a echivalat pedeapsa, conform legislației românești, printr-o sentință de 9 ani și 4 luni de închisoare, asta deoarece pentru fapta comisă de Alina Apostol, în România, pedeapsa maximă nu poate fi mai mare de 9 ani si 4 luni.
Pe de altă parte, plata amenzii impuse de instanță persoanei condamnate este o condiție obligatorie pentru realizarea transferului unei persoane condamnate în China.
Ca să poată achita amenda de 56.000 de euro, părinții ei au vândut apartamentul pe care aceasta îl avea în București și, în plus, au mai luat bani și de la bancă. Acum, oamenii așteaptă doar un semn de la autoritățile din România, care au făcut niște pași timizi în această direcție.
”Cerem în genunchi, dacă este nevoie, autorităților din România să negocieze cu autoritățile din China și să facă tot posibilul să o aducă acasă. Autoritățile române și cele chineze trebuie să găsească căile de punere în aplicare a hotărârii instanței. Noi plătim acea amendă, dar autoritățile să obțină garanții că va fi transferată. Cei de la ambasadă și de la Ministerul de Externe nu răspund, am fost și personal la ușa lor. Ne-au trimis la Direcția Consulară, care ne-a spus «da, da», dar nu am primit niciun răspuns concret de la ei. Eu am cerut și Ministerului de Justiție, și Ministerului de Externe să plătesc acești bani prin ei. Credem și sperăm că dacă vom plăti amenda, autoritățile chineze vor fi de acord cu transferul”, a spus Laurențiu Apostol, pentru Gândul.
Potrivit Ministerului Justiției, achitarea sancțiunilor pecuniare nu reprezintă o garanție că autoritățile chineze vor accepta transferul tinerei în România.
”Mai bine era vânzătoare la supermarket și era liberă”
De șase ani și jumătate, de când fiica lor se află în închisoarea comunistă, soții Apostol trăiesc un coșmar inimaginabil. În ciuda tuturor piedicilor întâmpinate, nu și-au pierdut însă speranța că într-o zi își vor revedea unicul copil.
Viața lor se împarte între drumurile la biserică și cele care duc la sediile autorităților, pe care aproape le-au bătătorit în atâția ani, dar fără rezultate.
La Ministerul de Externe s-au lovit de un zid peste care nu au putut trece, nici la Ministerul de Justiție nu au găsit înțelegere, iar Ambasada României de la Beijing s-a dovedit total inaccesibilă, după ce au încercat în repetate rânduri să contacteze aici o persoană abilitată să-i ajute. În timp ce aducerea Alinei în țară pare să depășească până și competențele celor care au pârghiile necesare pentru a acționa, tânăra de 34 de ani se topește pe picioare de la o zi la alta.
Din cauza faptului că mâncarea pe care o primește este prea puțină, Alina a slăbit îngrozitor și are probleme cu dantura.
”Vorbim cu ea o dată pe lună, timp de zece minute. Nu are voie să vorbească decât în limba engleză, iar noi nu știm engleză, avem mereu nevoie de un traducător. Cu greu mai scapă câte un cuvânt în română, dar fără să lege vreo propoziție.
Ultima dată când am vorbit cu ea, a izbucnit în plâns. Mi-a spus: «Nu am de mâncare, cad din picioare, pentru că sunt nemâncată». I se rup și dinții din cauza hranei proaste. Muncește 12 ore pe zi, face mănuși la fabrica de acolo. Din cauza epuizării și a lipsei de hrană, mai avea stări de leșin, care s-au accentuat.
Nu o lasă nici să cheltuie banii pe care îi trimitem lunar. Are dreptul la 86 de euro pe lună, dar îi dau voie să ia doar produse de igienă, așa că ne-a spus să îi trimitem bani doar o dată la trei luni. Mereu când vorbim cu ea, își cere iertare și spune că îi pare rău că a ajuns în situația asta. Întotdeauna am ocrotit-o și i-am spus să învețe. Mai bine era vânzătoare la supermarket și era liberă, la locul ei”, a mărturisit, pentru Gândul, tatăl Alinei.
Le-a spus părinților să îi doneze lucrurile copiilor nevoiași
Din cauza supărării și a grijilor pe care și le fac zi de zi de când fiica lor a fost închisă, soții Apostol au început să aibă probleme de sănătate și se tem ca nu cumva, într-o bună zi, din cauza aceasta să nu-și mai poată ajuta fiica.
”Avem și noi o vârstă, de 6 ani și jumătate ne rugăm la Dumnezeu și de autorități să o aducă acasă. De când s-a întâmplat, am căpătat tot felul de boli, pe care nu le aveam, nu știm cât putem să le mai ducem, dar ea, acolo, vă dați seama prin ce chinuri trece?
Rugăm autoritățile române să facă ceva. Copilul meu moare acolo câte puțin, în fiecare zi. Nu a omorât pe nimeni” a adăugat Laurențiu Apostol.
Chiar dacă au fost și perioade în care Alina și-a manifestat optimismul, în urmă cu doi ani, când părinții săi au fost nevoiți să îi vândă apartamentul, tânăra le-a sugerat să-i doneze hainele unor copii fără posibilități financiare. Ea le-a cerut părinților să îi păstreze foarte puține lucruri, printre care câteva inele, un ceas și o geacă.
CITEȘTE ȘI: