Telefonul mobil împlinește 38 de ani. Cât a costat primul aparat și cine este ”tatăl telefoniei mobile de mână”

Transformat într-un accesoriu indispensabil al vieții de zi cu zi, telefonul mobil, o prelungire a mâinilor și urechilor noastre, în ultimă instanță, este – în multe cazuri – chiar și o bijuterie reprezentativă pentru personalitatea posesorului său. Astăzi, nimeni nu își mai poate imagina câteva ore în care telefonul mobil să lipsească din buzunar sau din geantă, facilitând comunicarea la distanță și fiind device-ul prin care transmitem cunoscuților nu numai bucuriile sau realizările profesionale, dar și momentele mai dificile din viața personală.

Filozoful antic Platon spunea că ”necesitatea este mama invenției”, iar atunci când vorbim despre telefonul mobil, realizăm că această definiție atât de veche are o valabilitate atemporală.

În orice domeniu al vieții contemporane există vizionari, așa-zișii ”pionieri” care deschid uși rămase încuiate până la cel moment și completează, prin ideile lor geniale, un scenariu al evoluției permanente. Iar inginerul american Martin Cooper a fost, indiscutabil, unul dintre aceștia.

Prima convorbire telefonică efectuată de pe un celular

Povestea primului telefon mobil a început în anul 1973, urmând să treacă încă un deceniu până la oficializarea aceste invenții extraordinare. Martin Cooper a revoluționat istoria telecomunicațiilor, în acel an, realizând prima convorbire telefonică de pe un device mobil Motorola DynaTAC.

Inventatorul, aflat pe o stradă din New York l-a sunat chiar pe rivalul său de la AT&T Bell Labs (șeful departamentului de inventică al firmei concurente) de pe telefonul mobil, în timp ce era urmărit de jurnaliștii pregătiți pentru un eveniment tehnologic senzațional.

“Joel, Marty la telefon. Te sun de pe un celular, un celular adevărat, portabil”, i-a spus Cooper competitorului său, Joel S. Engel de la AT&T.

Trebuie precizat că acest telefon fusese destinat, inițial, polițiștilor, tocmai pentru ca aceștia să nu mai fie nevoiți să se deplaseze la mașini pentru a comunica. Telefonul avea o singură linie și, atenție, putea fi folosit doar pentru a iniția apeluri.

O investiție de 100 de milioane de dolari

Inginerul Martin Cooper a contribuit însă și la apariția radioului mobil, a cristalelor de cuarț, oscilatoarelor, ecranelor cu cristale lichide sau tehnologiei Stereo Motorola A.M.

A lucrat nu mai puțin de 29 de ani la compania Motorola, după 10 ani de la acea primă convorbire telefonică visul său a devenit realitate, iar telefonul mobil a putut fi vândut și către publicul larg, după crearea unei rețele de telefonie mobilă și după obținerea tuturor avizelor necesare.

Pe data de 21 septembrie 1983 – o zi cu adevărat istorică -, Motorola dă lovitura, la nivel tehnologic, devenind firma care a lansat primul celular portabil, Motorola DynaTAC 8000 X.

Totuși, aparatul nu era la îndemâna oricărui doritor, costând 3.995 de dolari. Era un preț prohibitiv, firește, dar investiția în  cercetarea și dezvoltarea acestui prim telefon mobil a fost una uriașă – peste 100 de milioane de dolari.

Motorola DynaTAC 8000 X avea nevoie de 10 ore pentru a fi încărcat ”full”, iar timpul alocat convorbirilor era limitat la 30 de minute. Telefonul era prevăzut cu un mic ecran pe care numerele erau afișate, iar memoria sa nu putea reține decât 30 de numere în agendă.

Telefoanele mobile din generațiile `80 și `90

Bell Labs – concurența Motorola – a realizat, în 1984, primul telefon mobil care putea să treacă de la o arie celulară la alta. Aparatele încep să acopere o arie din ce în ce mai mare, se încearcă o micșorare a dimensiunilor lor, dar totul se afla, încă, în fază incipientă.

Pe de altă parte, calitatea convorbirilor efectuate nu era una ”perfectă”, însă trebuie ținut cont de faptul că, în acea perioadă, transmisia se făcea în sistem analog, nefiind posibilă tehnologia digitală de acum.

Tehnologia digitală a putut fi implementată în anii `90, fiind eliminate interferențele din timpul convorbirilor, iar conxiunea cu rețeaua era mult mai ușoară.

O scurtă istorie a telefoniei mobile. Conceptul de ”telefonie celulară”

Martin Cooper, chiar dacă este considerat ”tatăl telefoniei mobile de mână”, a continuat un ”drum” deschis de precursorii săi. Doar că, inițial, ”strămoșii” telefoanelor mobile erau instalați pe mașini.

• În anul 1910, inventatorul și omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson a pus în practică conceptul primar de telefonie mobilă instalându-si un astfel de dispozitiv în mașina sa. Prin intermediul unei antene bifilare, reușește să se conecteze cu rețeaua de telefonie națională în timp ce se deplasa prin țară.
• În anul 1946, și inginerii sovietici G. Saphiro și I. Zaharcenko au testat cu succes un telefon montat într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la rețeaua locală.

Potrivit informațiilor furnizate de Wikipedia, conceptul de bază de telefonie celulară ia naștere în 1947, atunci când cercetătorii realizează că – prin introducerea unor zone celulare – poate fi îmbunătățită eficacitatea convorbirilor. În luna decembrie a anului 1947, Douglas H. și W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, au propus construcția unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile.

Primul telefon mobil complet automat

Philip T. Porter – angajat al Bell Labs – propune ca turnurile celulare să fie plasate în vârfurile unor hexagoane imaginare, astfel ca emisia-recepția să se desfășoare în trei direcții, numai că tehnologia aferentă nu se dezvoltase încă și nici frecvențele specifice nu erau alocate. 

Totuși, telefoane mobile prin care se puteau forma numere existau deja înainte de 1950. Astfel, în 1948, serviciul de telefonie mobilă fără fir este disponibil în aproape 100 de orașe americane și majoritatea autostrăzilor.

Primul telefon mobil complet automat, numit MTA (Mobile Telephone System A) a fost dezvoltat de Ericsson și lansat pe piață, în Suedia, în 1956. Era primul sistem care nu necesita control manual, dar avea dezavantajul greutății, deoarece cântărea 40 kg.

MTB a produs o versiune evoluată care cântărea ”doar” 9 kg și a fost introdusă în 1965, ajungând să cântărească 600 de grame atunci când producția a fost stopată.

Boom-ul pe piața telefoniei mobile a avut loc în anii `90

Dar adevăratul ”boom” pe piața telefoniei mobile a avut loc în anii `90 – atunci când este implementată tehnologia 2G, bazată pe sistemele GSM (Global System for Mobile Communication). Sistemul de telefonie 2G este pus în practică pentru prima dată în Finlanda, în 1991, prin rețeaua de tip GSM Radiolinja (astăzi Elisa), fondată la 19 septembrie 1988.

Telefoanele devin tot mai mici și portabile – greutatea cuprinsă între 100 și 200 grame este considerată standard -, sunt mai eficiente din punct de vedere energetic, iar prețul lor este mult mai ieftin. Amploarea pe care o înregistrează industria telefoanelor mobile se datorează inovațiilor tehnologice, atât în domeniul electronicii (miniaturizarea și creșterea eficienței componentelor), cât și al acumulatorilor.

De asemenea, creșterea numărului de antene ale rețelei celulare conduce la scăderea puterii și energiei necesare unui telefon mobil.

Citește și: 

• Secretele Cazinoului din Sinaia. Tunelul prin care erau trecuți banii și amantele, sinuciderile ascunse și arginții din fântâna arteziană
• Subteranele Bucureștiului. ”Porțile Timpului”, pasajele energetice și tunelurile de fugă ale lui Nicolae Ceaușescu
• Istoria vilei ”Carola” din Sinaia, locul întâlnirilor amoroase dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu. Ce legătură a avut Yehudi Menuhin cu vila ridicată de fostul valet al prințului Dimitrie Ghica
• Rusia, între jocul de-a războiul cu NATO și alegerile pentru Duma de Stat
• Shamima Begum, supranumită ”mireasa ISIS”, dorește a doua șansă: ”Vreau ca britanicii să mă perceapă drept un bun ce poate fi valorificat”