Tradiții și superstiții de Sf. Andrei: Cele mai cunoscute obiceiuri din această noapte

Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, este sărbătorit pe 30 noiembrie, iar potrivit tradiției populare, în noaptea dinaintea Sf. Andrei, lupii se adună, iar sfântul împarte pradă pentru iarnă fiecărui lup.

Sărbătoarea Sfântului Andrei este asociată mai multor obiceiuri și tradiții, informează Libertatea.

Ziua Sf. Andrei este asociată cu lupii. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au crezut că în această zi, lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul și nimic nu scapă din calea lui. De aici există și credința că de Sf. Andrei „își vede lupul coada”.

Ziua se serbează prin nelucru în casă, „ca să nu strice lupii vitele”. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

ACTUALITATE Valentin Stan: Dacă în instanță se invalidează dosarul lui Georgescu, nu rămâi cu nimic în țara asta.

06:30

EXCLUSIV Detalii uluitoare din dosarul furtului de sute de mii de lei din conturile asociațiilor de proprietari din București. Cum funcționează caracatița firmelor care administrează blocurile, dar fug cu fondurile. „Vin la pachet cu contabil și cu cenzor”

06:00

Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia.

Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

De Sf. Andrei ies strigoii

În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.

După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.

Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă.