Tradiții și superstiții la români de IGNAT. Când se taie porcul de fapt? Obiceiul își are originea din vremea dacilor

Ignatul, sau tradiția românească a tăierii porcului este o sărbătoare cu rădăcini străvechi în România. Această zi vine și cu o serie de obiceiuri și superstiții menite să aducă belșug și protecție în anul care urmează.

Ziua de 20 decembrie marchează începutul ciclului sărbătorilor de iarnă, iar în Calendarul Ortodox este dedicat Sfântului Ignatie Teofanul.

În lumea satului tradițional românesc, Ignatul este asociat cu tăierea porcului, un obicei care se păstrează în toate regiunile țării. Această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de „Ignatul porcilor” sau mai simplu „Iganat”.

Conform etnologilor, tăierea porcului simbolizează o jertfă ritualică, similară sacrificiilor efectuate de vechile civilizații precum egiptenii, grecii sau romanii, în perioadele de tranziție dintre anotimpuri. La daci, porcul era considerat o întruchipare a divinității întunericului, iar sacrificiul său simboliza lupta între lumină și întuneric în apropierea solstițiului de iarnă.

În mod tradițional, tăierea porcului are loc în gospodăriile rurale, fiind un prilej de reuniune a familiei. Pregătirile încep din ajun, când se ascut cuțite, se pregătesc paie pentru pârlit și vase pentru tranșarea și depozitarea cărnii. Sacrificarea porcului se face între răsărit și apus, deoarece se crede că lumina zilei alungă spiritele rele care ar putea anula virtuțile ritualului.

După sacrificare, porcul este pârlit folosind paie secerate din vară, iar focul este întreținut cu crengi de iasomie și lemn câinesc pentru a da un miros plăcut șoriciului.

Ulterior, animalul este tranșat, iar membrii familiei se implică în prepararea cârnaților, tobei, lebărului și piftiei.

Rolul femeilor de Ignat

După tăierea porcului, femeile din gospodărie încep pregătirea preparatelor. Carnea este împărțită pe categorii: pentru friptura de la „pomana porcului”, pentru cârnați, caltaboși, lebăr și piftie. Nicio parte a porcului nu este irosită: întrebuințările variază de la șoric până la grăsime pentru untura folosită în gătit.

Unul dintre cele mai așteptate momente este „pomana porcului”, o masă festivă la care participă toți membrii familiei și vecinii care au ajutat la sacrificare. Această masă este un prilej de socializare și, totodată, o expresie a recunoștinței pentru belșugul primit.

Tradițional, la „pomana porcului” se servesc bucăți proaspăt prăjite de carne, alături de mămăligă și murături, potrivit Antena 3.

Superstiții și obiceiuri legate de Ignat

Ignatul este o zi învăluită în superstiții și credințe. Se spune că, în noaptea de Ignat, spiritele rele umblă pentru a fura belșugul casei, motiv pentru care gospodarii presară sare și mei împrejurul casei și hambarelor.

O altă superstiție este legată de munca femeilor — acestea nu au voie să coasă, să măture sau să spele rufe, pentru a nu atrage ghinionul.

În ajunul Ignatului, se fierbe grâu, iar capul familiei împarte acest grâu fiert între membrii familiei, iar resturile sunt date păsărilor din gospodărie. Se crede că această tradiție aduce belșug și prosperitate în anul care vine.