Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Ce să faci ca să ai NOROC în noul an

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus, dar este şi sărbătoarea care aduce an de an în familie obiceiuri precum colindatul şi împodobirea bradului, sub care copiii aşteaptă darurile Moşului.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Moș Crăciun și elfii lui

În tradiţiile contemporane de pe glob îl regăsim pe Moşul „darnic şi bun”, care aduce cadouri copiilor.

Pe de altă parte, există și ideea de spiriduşi de Crăciun, care provine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun, conform Mediafax.

Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii – de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea „A Visit From St. Nicholas” (cunoscută şi ca „The Night Before Christmas”), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale.

În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Moșul vine cu placa de surf în Australia

În Australia, fiindcă este foarte cald, de Crăciun se petrece la temperaturi de peste 30 de grade Celsius, așa că Moșul nu are o sanie trasă de reni, ci o placă de surf.

Una dintre superstițiile de la Antipozi este legată de obiceiul de a pune într-o prăjitură o mică bijuterie din aur. Se spune că cel care o va găsi va avea mult noroc în anul următor.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Coroana Advent din Germania

Pentru austrieci, începutul Crăciunului este …de Sfântul Nicolae. Aici, există credinţa că Sfântul Nicolae merge din casă în casă însoţit de un diavol și le cere copiilor lista cu lucrurile bune şi lucrurile rele pe care le-au făcut în ultimul an. Cei cuminți primesc nuci, jucării şi dulciuri. Ca o superstiție austriacă, toate cadourile primite de Crăciun trebuie deschise numai după cina din seara de Ajun. Doar astfel va fi un an plin de belșug!

Nemții au și ei tradiții, iar una dintre ele cere ca, de Advent, coroana confecţionată în familie să conţină rămurele verzi, ca simbol al naturii. Patru lumânări vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică a lunii decembrie. Cea mai importantă zi pentru germani este Ajunul Crăciunului, prilej cu care familia se reuneşte la cină. Tot atunci copii primesc cadouri, dar nu de la Moș Crăciun, ci de la Christ-Kind (copilul Iisus). Weihnachten („Noapte solemnă”) sau Crăciunul nemților este mai degrabă un moment de profundă reflexie şi analiză decât un prilej de distracție și voie bună.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. În Bulgaria și pregătește „Krava”

Pentru bulgari, Crăciunul („Koleda”) debutează la miezul nopţii de Ajun.

Tradiția cere ca fetele tinere să pregătească „Krava”, o pâine specială coaptă și dăruită colindătorului favorit. „Koledarii” sunt, de fapt, tineri necăsătoriţi, costumaţi în port popular și care, cu un baston mare din lemn de stejar sculptat cu diferite motive („Koledarka”), fac înconjurul satului şi se opresc pe la case urând și primind cadouri.

Tineri necăsătoriţi, costumaţi în port popular și care, cu un baston mare din lemn de stejar sculptat cu diferite motive („Koledarka”)

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Plăcinta de carne din Canada

În Canada, Crăciunul înseamnă o salbă de obiceiuri provenite din mai multe culturi, engleză, franceză, germană şi indiană.

Tradițional, canadienii vorbitori de limbă franceză servesc o plăcintă cu carne – „La tourtiere” -, însoţită de o supă tradiţională, brânzeturi și gogoşi. Totuși, principalul desert rămâne „Yule Log”, care este o prăjitură de ciocolată în formă de buştean. Yule Log este simbolul trunchiului de mesteacăn ars în focul imens ce a durat toată noaptea dinaintea plecării francezilor în Canada.

În schimb, canadienii vorbitori de limbă engleză așteaptă Crăciunul cu gâscă friptă (sau friptură de vită) şi budincă de prune.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Copiii din Chile confecționează figurine

Copiii din Chile, ca și adulții, de altfel, confecţionează de Crăciun mici figurine din lut pe care le aşează sub brad. Moș Crăciun, în periplul său prin casele vizitate, își alege câte o „pasebre” din fiecare în care intră.

Pentru cubanezi, cea mai importantă zi a anului este Ajunul Crăciunului. I se spune „Nochebuena” („Noaptea cea bună”) și tradiția spune că o masă mare, cu friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi piure din plante, îi așteaptă pe cei dragi. A doua zi, cele mai mari neamuri se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ, frig un porc întreg pe un jar puternic. Familiile respective (în Cuba, neamul include rudele de toate gradele!) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

„Nochebuena”. tradiție de Crăciun din Cuba

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. În Elveția, Samichlaus aduce bradul de Crăciun

Finlandezii încep sărbătoarea Crăciunului în Ajun cu slujbe la biserică și aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi. În mod tradițional, masa de Crăciun este pregătită cu produse de bază (peşte), asezonate cu şuncă şi cârnaţi. În Ajun, Moș Crăciun își face intrarea în casele finlandezilor punând  mereu aceeaşi întrebare – „Sunt, cumva, copii cuminţi pe aici?”. De fiecare dată, răspunsul primit este afirmativ, iar astfel Moşul are bucuria să desfacă desaga plină cu cadouri. În timp ce împarte cadourile, Moș Crăciun le  povesteşte copiilor despre călătoria obositoare pe care a întreprins-o din Laponia.

În Elveția, Samichlaus (Moş Crăciun) este cel care aduce bradul de Crăciun, un obicei care se păstrează încă din anul 1775. Tot de Crăciun este și tradiția paradei ridichilor luminate – ajutați de părinți, copiii scobesc o ridiche mare în formă, pe care o împodobesc cu diferite crestături şi forme, mai ales cu steluţe şi brăduţi. Cu această ridiche frumos împodobită și în care luminează o mică lumân are prichindeii din cătunele Elveției pornesc către şcoala unde învaţă, nerăbdători să cânte în cor colinde tradiționale.

La francezi, masa de Crăciun are în centru tradiţionala „Bûche de Noel”, o prăjitură de ciocolată în formă de buturugă. Și grecii dau o însemnătate aparte nașterii Domnului. Printre dulciurile tradiţionale, regăsim „Melomakaronas”, o plăcintă însiropată cu miere, şi „Kourabiedes”, prăjitură acoperită cu fulgi de zăhar. Dar elenii nu împodobesc bradul, astfel că darurile aduse de Sfântul Vasile (Moș Crăciun în variantă greacă), filantropul Asiei Mici, sunt lăsate pe masă.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. În Cehia, este bine ca fetele nemăritate se așeze în fața casei

Pentru italieni, Crăciunul debutează cu opt zile înainte de 25 decembrie și sărbătoarea mai este cunoscută și ca „Novena”.

Copiii colindă din casă în casă, recită poezii și cânte, dar toate cadourile de Crăciun se dau abia pe 6 ianuarie. Este interzis a se oferi daruri mai înainte de această dată. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare slută, dar bună la suflet, numită Befana. Călare pe mătură, ea ajunge la fiecare casă și verifică dacă băiețelul sau fetița de acolo au fost ori ba cuminți.

Și, dacă tot vorbim de tradiții insolite, trebuie să enumerăm și obiceiul din Cehia, potrivit căruia este bine ca, în seara de Ajun, femeile nemăritate să se așeze în faţa casei, cu spatele la uşă, şi să arunce un pantof peste umăr. Superstiția cehilor spune că, dacă pantoful cade în faţa uşii, cu vârful spre uşă, înseamnă că urmează veşti bune, iar tânăra se va căsători în anul următor.

Încheiem periplul cu festivalul lanternelor gigantice, din Filipine.

„Ligligan Parul Sampernandu” se ţine în sâmbăta dinaintea Crăciunului, la San Fernando, „Capitala Crăciunului”, cum zic filipinezii. La această sărbătoare sunt invitați să ia parte oameni din întreaga lume. 11 sate participă la o competiţie care presupune construirea celui mai mare felinar, de regulă în formă de stea. Unele felinare ajung să măsoare şi cinci metri în diametru, cu becuri alimentate de baterii şi cu decoruri ample şi foarte frumoase.

„Ligligan Parul Sampernandu” / Sursa foto: Facebook

Vedem, așadar, că, indiferent de spaţiul geografic şi diversitatea tradiţiilor întâlnite pe tot globul, Nașterea Domnului Iisus Hristos este prilej de bucurie, de preţuire a existenţei noastre pe Pământ, de apreciere și mulțumire adusă lui Dumnezeu, ale cărui taine, deşi nu le cunoaştem, le intuim şi preţuim nespus.

Autor

Carla Adamescu

Carla Adamescu este un jurnalist cu experiență în domeniul social. A lucrat în presa locală și, ulterior, la publicații din Capitală. S-a alăturat echipei Gândul în anul 2022 și scrie ... vezi toate articolele