TRAGEDIA din Bucegi, explicată de un specialist în comportamentul animalelor: ”Un urs obișnuit cu împrejurimile nu ar fi cărat prada în prăpastie”

Modul în care a atacat ursul care a ucis-o pe fata de 19 ani în timp ce era în drumeție pe traseul Jepii Mici din Bucegi, împreună cu prietenul ei, este greu de explicat, pentru că aceste animale sunt solitare și nu atacă oameni decât dacă se simt amenințate sau dacă au pui, a spus, pentru Gândul, Carmen Strungaru, specialistul în comportamentul animalelor sălbatice.

Situația stârnește deja controverse aprinse, redeschizând „Cutia Pandorei” în ceea ce privește eterna întrebare „de când viața unui urs valorează mai mult decât viața unui om”, dar și cine este de vină în astfel de cazuri și ce măsuri drastice ar trebui luate pentru a nu mai trece prin asemenea experiențe dramatice?

Carmen Strungaru, conferențiar în etologie animală și etologie umană, crede că subiectul este unul foarte sensibil, iar tragedia nu ar trebui să ducă doar la etichetarea ursului ca ucigaș, ci la o analiză la finalul căreia să nu existe doar concluzia că trebuie luate măsuri de eradicare.

După tragedia din Bucegi, ministrul Mediului, Mircea Fechet, a spus că populaţia de urs brun în România este scăpată de sub control și a ajuns, potrivit specialiștilor, la aproximativ 8.000 de exemplare. În acest context, ministrul a propus ca urşii care se apropie de localități să fie eutanasiați sau împușcați.

„Era mai simplu să atace cea de-a doua persoană, aflată pe drum”

Ursul nu atacă omul decât dacă este luat prin surprindere și consideră că este amenințat, provocat, a explicat specialista în comportamentul animalelor sălbatice.

„Urșii de la noi sunt omnivori, se hrănesc cu precădere cu fructe, cu tot felul de plante, dar din când în când atacă și capturează mamifere de talie mică, atacă stâne de oi. Și, așa cum s-a întâmplat în caz, a atacat-o pe tânăra respectivă.

Atacul de pe Valea Jepilor este într-adevăr foarte greu de explicat, mai ales că nu avem dovezi sau relatări mai precise despre ce anume s-a întâmplat. De regulă, așa cum spuneam, ursul nu atacă omul decât dacă este luat prin surprindere și consideră că este amenințat, provocat. Atacă atunci când are pui mici sau atacă atunci când vrea să captureze o pradă – de obicei oi – și este alungat.

Ideea că ursul și-a târât victima în prăpastie pare să fie doar o supoziție. Mai probabil ca fata, speriată, să fi încercat să fugă, să fi căzut în prăpastie și ursul odată cu ea.

Cred că un urs obișnuit cu împrejurimile nu ar fi ales să-și care prada tocmai acolo. Era mai simplu să atace cea de-a doua persoană, aflată pe drum.

Nu este deloc limpede cât timp s-a scurs de la căderea, respectiv târârea în prăpastie, și până la sosirea ajutoarelor, pentru a ne da seama care a fost motivația. Oricum, și ceea ce spun eu sunt tot supoziții, bazate pe ceva reflecții asupra modului în care gândește și acționează un asemenea animal”, a explicat etologul Carmen Strungaru.

„Să se ducă să atace un om pentru a-l mânca, asta este o chestie extrem de rară și puțin probabilă”

Specialista în comportamentul animalelor consideră că, după această tragedie, nu trebuie ca deciziile să fie luate sub imperiul furiei și a emoțiilor.

„Varianta ca animalul să fi avut rabie este cel mai ușor de confirmat sau infirmat. Acest accident, de un tragism deosebit, ar trebui să ne împiedice să reacționăm exclusiv visceral. Soluția este la noi și nu constă în eradicare, ci în repoziționare conștientă și responsabilă față de restul naturii.

A numi un urs ucigaș este exagerat, foarte departe de realitate. Ursul respectiv, posibil să fi atacat pentru că tânăra în cauză a apărut dintr-o dată în zona în care se afla, iar ei nu au o vedere foarte bună, deci este posibil să fi fost surprins și să fi considerat că este atacat.

Poate să fi atacat pentru că îi era foame, dar din câte am înțeles, n-ar exista urme de mușcături, de consum de carne din corpul fetei. Deci, nu există ideea de a ucide, ci ideea de a-ți procura hrană. Noi, oamenii, facem altfel?

Asta se întâmplă extrem de rar la urși. Că iau o oaie și o mănâncă, că pun stăpânire pe câte-un hoit de animal găsit prin pădure și-l mănâncă, este una, dar să se ducă să atace un om pentru a-l mânca este o chestie extrem de rară și puțin probabilă.

Subiectul este unul foarte sensibil. Adică, nu suntem în stare să gândim exact ce se întâmplă, de ce se întâmplă lucrul ăsta, pentru că imediat sărim la ceea ce ne doare pe noi. După care, te întrebi, așa, foarte dramatic: «de când viața unui urs valorează mai mult decât viața unui om?» Este aberant.

Asta la ce ar duce? La ideea că omorâm toți urșii ca să nu mai moară niciun om? Cam la asta s-ar reduce. Oricine altcineva este de vină, dar nu ne putem uita puțin la noi, pentru a înțelege de ce se întâmplă aceste lucruri”, a mai spus etologul Carmen Strungaru.

„Să realizăm că suntem doar o specie, alături de altele, care nu este nicidecum tratată preferențial de natură”

Carmen Strungaru a adăugat că trebuie văzut ce mai înțelege omul anului 2024 din ideea de natură, cu tot ceea ce înseamnă și ce oferă ea.

„Ultimul eveniment tragic, petrecut pe Jepii Mici, este de natură să sperie, să revolte, să ne facă să cerem atitudini ferme și decisive din partea «forurilor răspunzătoare.». S-a ajuns dintr-un singur salt de la ursul din pădure la parlamentari, partide, statul român, Uniunea Europeană care «ne-ar vrea grădina ei zoologică» etc.

Nu ne întrebăm niciun moment dacă ideea noastră despre natură mai corespunde realității și afirmăm sus și tare că noi, «iubitorii de natură» ne expunem la niște riscuri nebănuite din prima clipă în care alegem să petrecem câteva ore pe drumuri de munte. Se limitează oare natura la ferigi, brazi, veverițe și ciripit de păsărele?

Se pedalează intens pe ideea că «ar trebui făcută o lege care să ducă la reducerea animalelor care fac stricăciuni». Ce înseamnă stricăciuni, cui le sunt aduse aceste stricăciuni? Nouă? Cine suntem noi în cadrul naturii? Poate că ar trebui să realizăm că suntem doar o specie alături de nenumărate altele, care nu este nicidecum tratată preferențial de natură. Dar ni s-a înfipt în minte faimoasa tablă împărțită în două în clasele primare, pe care trebuia să înșirăm «animalele dăunătoare» și «animalele folositoare». Astfel, ne-am autoinstituit acest tratament preferențial în dauna naturii și, în cele din urmă, în dauna noastră.

Suntem permanent furioși – pe gândacii de bucătărie, pe șobolanii din subsoluri, pe pisicile și câinii vagabonzi, pe cormoranii care ne mănâncă peștele, pe porumbeii care ne murdăresc pervazurile, pe buruienile care ne năpădesc zarzavaturile – și nu realizăm că sunt ființe care au exact același drept să existe. «Da, dar nu la mine acasă, nu în curtea mea, nu în orașul meu…» De ce oare ne invadează? Pentru că sunt dăunători sau pentru că le favorizăm supraviețuirea și reproducerea prin resturile pe care le lăsăm peste tot?”, a mai spus specialista în comportamentul animalelor.

„Nu pricepem că, în fapt, suntem în plin proces de domesticire a urșilor, așa cum am domesticit cândva lupii”

Carmen Strungaru, conferențiar în etologie animală și etologie umană, este de părere că încercarea omului de a domestici urșii are un preț și consecințe tragice, care se văd din ce în ce mai mult.

„Avem de multă vreme probleme cu urșii din fostele păduri, care vin peste noi, «la noi acasă.» Mai corect ar fi să spunem peste care am năvălit noi, la ei acasă. Ce facem? Selfie-uri, probe de curaj, apropiindu-ne de ei cu câte un sandwich în mână, conversații cu Moș Martin… Ne deranjează atunci când sar gardul și caută prin gunoaiele pe care le aruncăm peste tot, dar în loc să le depozităm în locuri inaccesibile, dăm năvală cu telefoanele și aparatele de fotografiat, că doar trebuie să postăm câte ceva inedit pe Facebook.

Nu pricepem că, în fapt, suntem în plin proces de domesticire a urșilor, așa cum am domesticit cândva lupii. Doar că, cel mai probabil, am domesticit puii de lup, nu adulți, iar lupii deveniți câini sunt animale sociale, pentru că haita originară a putut fi asimilată în timp grupului, haitei umane.

În orice haită de lupi, de câini există o ierarhie pe care trebuie să o înveți și să o respecți. Ursul este însă un animal solidar, profită de pe urma noastră, a resturilor care-i servesc drept hrană. Cine nu ar profita? Dar, până la proba contrarie, el stabilește regulile. Poți îmblânzi un pui de urs, dar un adult, doar în condiții cu totul speciale”, a explicat etologul Carmen Strungaru.

România are 8.000 de urși, relocarea nu mai dă rezultate

După estimările specialiștilor, în România sunt acum 8.000 de exemplare de urși. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, spune că, dincolo de această cifră, „care este extraordinar de mare, vedem în fiecare zi câte o știre cu un urs, fie că a ajuns într-un sat, fie că a ajuns într-un oraș, fie că e pe Transfăgărășan sau a generat o tragedie precum precum cea de la Bușteni.”

„Este cert că avem o problemă cu populația de urși din România. Este și motivul pentru care am pus pe masa Comisiei Europene, anul acesta, la Consiliul de Mediu, un document prin care am solicitat serviciilor Comisiei să constate că populațiile de urs din România trebuie gestionate într-un fel sau în altul.

Am să propun colegilor din minister și am să vin foarte repede cu un proiect de lege pe care l-am mai în enunțat, care nu spune altceva decât că un urs care se apropie la o distanță – pe care o s-o stabilim, că-i un kilometru, că sunt doi sau trei – de orice așezare umană, e un urs care trebuie gestionat, pentru că pune în pericol viața oamenilor. Dacă ucide, înseamnă să fie împușcat sau eutanasiat, pentru că am constatat că metoda relocării, pe care o tot aplicăm, nu dă niciun fel de rezultate.

Și spun asta pentru că am discutat cu gestionarul fondului de vânătoare pe raza căruia s-a petrecut această tragedie, care mi-a spus că în ultimii ani de zile a relocat în alte județe, în alte fonduri cinegetice, în alte zone peste 100 de urși doar din fondul respectiv de vânătoare. Asta înseamnă că relocarea nu dă rezultate. Relocarea nu înseamnă decât că muți problema dintr-un județ în alt județ”, a spus ministrul Mediului, la Antena 3.

„Nu ne-am mai confruntat în ultimii 10-15 ani cu o situație așa gravă”

Tragedia de pe traseul Jepii Mici din Bucegi s-a derulat în direct, cu dispecerii 112 în telefon, pentru că atât fata atacată și ucisă de urs, cât și prietenul ei sunaseră, în paralel, să ceară ajutor.

Intervenția i-a marcat profund și pe salvatorii montani, aceștia povestind că ursul ar fi avut și cu ei același comportament violent.

Nu ne-am mai confruntat în ultimii 10-15 ani cu o situație așa gravă. Noi credem că ursul era turbat pentru că, de obicei, el nu atacă așa, fără motiv. Nu era ursoaică cu pui, era un urs mai tânăr, presupun că era turbat, altfel nu ne explicăm violența atacului”, spune Dan Banu, șeful Salvamont Prahova.

Recuperarea trupului fetei a fost extrem de dificilă din cauza prezenţei în zonă a animalului, care ulterior a fost împuşcat.

Ursul care a fost împuşcat va fi testat pentru rabie.

CITEȘTE ȘI:

Ce s-ar putea schimba după ce un urs a ucis o fată în Bucegi. Un proiect care dă LIBER LA VÂNARE pentru aproape 500 de urși este în Parlament din 2023

Mărturia CUTREMURĂTOARE a iubitului Mariei, tânăra de 19 ani ucisă de urs: „Am încercat să fac tot ce mi-a stat în putere s-o salvez”

Trupul neînsuflețit al tinerei care a fost ucisă de urs a fost RECUPERAT / Avea 19 ani și era din Iași / Fiara a fost împușcată