În ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr., generalul roman Iulis Cezar a traversat râul Rubicon, care reprezenta granița dintre Galia Cisalpină și Italia. Decizia a însemnat declanșarea războiului civil împotriva lui Pompei și, conform cronicii scrise de Sutoniu, Iulius Cezar ar fi rostit, atunci, celebra replică „Alea iacta es” („Zarurile au fost aruncate”). Sintagma „Trecerea Rubiconului” a rămas, în istorie, ca exemplu elocvent al depășirii unui punct fără întoarcere, cu toate consecințele.
După mai bine de 2050 de ani, Moscova și Phenianul joacă all in în Ucraina, după ce Coreea de Nord s-a arătat decisă să trimite trupe în sprijinul armatei lui Vladimir Putin.
Victor Cha, președintele Departamentului de Geopolitică și Politică Externă la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), pornește de la informația conform cărea SUA au confirmat demersul belicos al dictatorului nord-coreean și analizează efectele unei astfel de mutări, atât din punct de vedere militar, cât și economic.
„Vorbind în Italia, după o călătorie în Ucraina, Lloyd Austin, secretarul american al Apărării, a numit această escaladare «o problemă foarte, foarte gravă» și a avertizat asupra impactului nu numai în Europa, ci și în Indo-Pacific.
În timp ce Guvernul SUA este încă nesigur cu privire la rolul pe care trupele nord-coreene îl vor juca (n.red. – în teatrul de operațiuni din Ucraina), Austin a sugerat că acesta este un indiciu că Vladimir Putin ar putea avea chiar mai multe probleme decât își dau seama majoritatea oamenilor.
Casa Albă a confirmat că Phenianul a mutat cel puțin 3.000 de soldați în estul Rusiei și a promis că va face publice informații, inclusiv imagini din satelit, în zilele următoare, care vor arăta nave nord-coreene ce transportă trupe către Vladivostok și spre alte zone de instruire, înainte de potențiala desfășurare în primele linii” (n.red. – ale frontului din Ucraina), scrie Victor Cha.
Potrivit specialistului american în științe politice, trimiterea unor trupe nord-coreene în Rusia, pentru a se implica în războiul din Ucraina – „arată efectiv că Kim Jong-un este cu totul pregătit în a-l ajuta pe Putin să-și câștige războiul nedrept”.
„Pe lângă expedierea a 8 milioane de cartușe de 122 mm și 152 mm, plus zeci de rachete balistice, Coreea de Nord oferă acum semnul suprem al unui angajament de alianță în spiritul tratatului reînnoit de apărare reciprocă semnat de cei doi lideri – Putin și Kim Jong-un – în luna iunie.
Nu este clar dacă militarii trimiși sunt tehnicieni sau trupe de luptă. Oricum ar fi, însă, acest lucru face ca Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) să fie cel mai vizibil și mai hotărât susținător al agresiunii Rusiei în Europa.
Războiul din Ucraina nu este doar existențial pentru Putin, este foarte important și din perspectiva lui Kim. Sprijinul Coreei de Nord față de Rusia a devenit evident la începutul războiului, când a fost una dintre cele cinci țări care s-au opus Rezoluției Adunării Generale a ONU ES-11/1 – Agresiunea împotriva Ucrainei.
Pentru Kim, războiul lui Putin a venit într-un moment oportun, deoarece liderul nord-coreean tocmai ieșea dintr-un blocaj de trei ani și jumătate din cauza COVID-19 și, înainte de acesta, înregistrase un eșec spectaculos în cel mai mare gambit diplomatic al țării în 76 de ani – întâlnirile la summit cu Statele Unite.
Războiul i-a oferit lui Kim proviziile atât de necesare de alimente, combustibil și alte materiale stocate în timpul blocajului. Într-adevăr, Phenianul și-a pus cele mai multe jetoane în coșul rusesc, deocamdată, mai degrabă decât China.
Studii recente arată că schimburile comerciale RPDC-China, în 2024, încă nu au revenit la nivelurile de dinainte de pandemie. În timp ce RPDC și Rusia au încetat să mai raporteze cifrele comerciale la începutul războiului, studiile cu imagini ale CSIS arată un trafic fără precedent de-a lungul conexiunilor feroviare dintre cele două țări”, avertizează Victor Cha.
În al doilea rând, mai scrie Victor Cha în analiza sa, sprijinul RPDC pentru războiul Rusiei permite armatei să câștige „o experiență valoroasă în ceea ce privește eficacitatea rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, precum și în ceea ce privește munițiile sale, deși acestea din urmă sunt destul de vechi și, în unele cazuri, inoperante”.
„Plasarea trupelor nord-coreene în teren va oferi armatei RPDC – de 1,2 milioane de oameni – o experiență de luptă pe care nu o mai are de la războiul din Coreea. În multe cazuri, armata RPDC nu are combustibil și material pentru antrenament. Această lipsă a fost fără îndoială compensată de sprijinul Rusiei, dar experiența de luptă este neprețuită.
Kim va limita numărul de trupe pe care le oferă – unele rapoarte publice sugerează că ar fi vorba despre aproximativ 10.000 de militari -, având în vedere echilibrul militar din peninsulă.
Natura tactică a relației RPDC-Rusia înseamnă că Kim va încerca să obțină un preț mare de la Putin pentru trimiterea de trupe, semnul suprem al sprijinului în alianța dintre cele două țări. Cel mai probabil, el va face presiuni nu doar pentru mai multe alimente și combustibil, ci și pentru tehnologie militară de ultimă generație, pe care Rusia a fost reticentă să o ofere.
Kim nu a ascuns obiectivul de a construi o forță intercontinentală de rachete balistice capabilă să evite și să copleșească apărarea antirachetă națională a SUA și să construiască o forță submarină nucleară.
Directorul National Intelligence, Avril Haines, în «Evaluarea anuală a amenințărilor din 2024», a stabilit un reper atunci când și-a exprimat îngrijorarea guvernului american că Rusia ar putea renunța la normele de neproliferare de lungă durată. Trimiterea trupelor nord-coreene poate imboldul care poate face ca Moscova să încalce aceste norme”, continuă Victor Cha.
Numărul militarilor trimiș de RPDC în Ucraina va fi limitat, dar – punctează specialistul CSIS, „Coreea de Nord a trecut efectiv Rubiconul”.
„Europa a fost – în mod tradițional – poarta de intrare a Coreei de Nord către Occident și a fost văzută de Phenian ca fiind neutră, spre deosebire de Statele Unite. Diplomații nord-coreeni sunt poziționați în majoritatea capitalelor europene, iar nivelul de interacțiune în general (pre-pandemie) a fost fluid, spre deosebire de situația din Statele Unite, Coreea de Sud sau Japonia.
Dar decizia Coreei de Nord de a trimite trupe pentru a ucide europeni nu va fi ușor uitată în capitalele europene. Astfel, această mișcare tactică a lui Kim va avea consecințe pe termen lung pentru relațiile UE-RPDC.
Nu ar trebui să ne așteptăm la nicio acțiune a Consiliului de Securitate al ONU, având în vedere opoziția Rusiei și Chinei. În ultimii patru ani, Rusia a pus veto pentru cel puțin 13 rezoluții ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (nu doar cu privire la RPDC), iar China a susținut cel puțin cinci dintre acestea.
Este mai probabil ca acțiunile și declarațiile să vină din țările G7, precum și din Coreea de Sud, Australia și alți parteneri cu opinii similare.
Această evoluție va da un impuls noii grupări numite «Echipa de monitorizare a sancțiunilor multilaterale», înființată de Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud săptămâna trecută, pentru a coordona aplicarea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord.
Deși China a susținut războiul Rusiei în Ucraina, piesa nord-coreeană a puzzle-ului nu poate fi deloc reconfortantă. Pe de o parte, Chinei nu-i place ca Rusia să aibă atât de multă influență asupra Nordului.
În plus, dacă ramificațiile pe termen mai lung ale acestei cooperări conduc la capacități mai mari ale RPDC, care invită și mai multă prezență militară a SUA și capabilități aliate în regiunea Chinei, acest lucru nu aduce beneficii Chinei.
Până acum, reacția Chinei la susținerea Rusiei de către Coreea de Nord a fost «prinsă» undeva între paralizie și incompetență, lipsind fie voința politică, fie ingeniozitatea politică de a crea descurajare pentru oricare dintre părți”, încheie Victor Cha.
Foto main – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: