Fasolea bătută este incontestabil una din mâncărurile care pot transforma Postul Paștelui într-un bairam, alături de ciuperci sau bălării, ștevie, leurdă, urzici, măcriș, lobodă etc alături de cartofi, în toate felurile, sau turtă de mălai, sau mămăligă cu ce e.
În primul rând, regina balului, fasolea. În nici un caz cu bob mare, aia e de iahnie. Bob mic, în București i se spune și fideluță. Perfect ar fi neagră, pestriță, ideal maidaneză, adică corcită!
Gospodinele știu, se pune la muiat, vreo 12 ore și etc.
După spălările succesive, nu prea multe, să nu eliminăm total vitaminele vedetă B și N, se fierb împreună cu MORCOV, și pastârnac, chiar și țelină! Chestie de gust, dar adaugă dulceața care nu mai necesită adaosul nefericit de zahăr și adaugă fibră. Se făcăluiește fasolea împreună cu rădăcinile, în proporții care țin de gust!
Ceapa galbenă se taie julien, adică fideluță, nu foarte subțire și se călește până la rumenire în ulei, să rămână seacă, pârlită, cum ar veni. Spre final se adaugă usturoi verde! (În afara postului, este ideal să călești ceapa în untură cu slăninuță, până se fac jumări…)
Ar mai fi o variantă, cu roșii, călite cu cele mai de sus, dar sunt scumpe în sezonul de post, sau bulion…dar…
La montarea parascoveniei în blide, care ce are, aglomeratul de mai sus se freacă cu usturoi zdrobit și se căpăcește cu ceapa pârlită și uleiul rezidual, ca la Cernobîl. Se vor face câteva fante cu lingura de lemn, așa încât să tragă finuț savoarea cepei călite și usturoiului verde.
Nu vă apropiați de frigider cel puțin 12 ore!