Jack Carne, un tânăr britanic pasionat de alpinism, în vârstă de 23 de ani, a murit – la sfârșitul săptămânii trecute – după ce a căzut în gol aproape 200 de metri, de pe un munte.
Alpinistul amator a plecat în drumeție, alături de doi prieteni, de 24 și de 23 de ani. Cei trei tineri, toți din Barnsley, au mers în Snowdonia, o regiune muntoasă din nord-vestul Țării Galilor.
Acolo, Jack și-a pierdut viața după ce a alunecat de pe o stâncă și a căzut în gol aproape 200 de metri, când mai avea aproape 10 m până la destinație, vârful Gribin Ridge.
„Trei tineri urcau pe creasta Gribin când un punct de sprijin s-a rupt și unul dintre ei a căzut de la o distanță mare. Din păcate, însă, acesta nu a supraviețuit din cauza rănilor grave. Gândurile tuturor membrilor echipei sunt alături de familia și prietenii victimei”, a declarat un purtător de cuvânt al echipei de Salvamont din Ogwen Valley.
„Nu pare real. Eram atât de aproape de vârf. Nu voi uita niciodată cât de tăcut era când a căzut. Când Jack a căzut, nu s-a auzit niciun zgomot. Nu a strigat, nu a țipat sau altceva. Pur și simplu a căzut. Într-o secundă era acolo, iar în următoarea nu mai era. Am strigat la el și am încercat să coborâm, dar nu răspundea și era prea periculos să mergem după el”, a declarat prietenul lui Jack, pentru DailyMail.
„Din fericire, aveam semnal la telefon și am putut suna la Poliție și Salvare în 20 de secunde de la impact. Când am vorbit cu paramedicii, aceștia au spus că, dacă ne consolează cu ceva, Jack ar fi murit pe loc. Noi trei mergeam în drumeții și cu cortul în majoritatea weekend-urilor. Săptămâna aceasta plănuisem să rezervăm o excursie în Alpi și urma să escaladăm împreună Kilimanjaro în cursul acestui an. Îl cunosc de aproape toată viața mea, este ca un frate pentru mine. Era cel mai drăguț tip pe care puteai spera să-l întâlnești. Nu-mi vine să cred că a plecat”, a mai spus prietenul tânărului decedat.
Celălalt prieten al tânărului a mărturisit că nu i-a venit să creadă că Jack nu mai este în viață: „A fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. E ca și cum ar fi fost din familie. Avea întotdeauna un zâmbet obraznic pe față, era prietenul tuturor. La fiecare două săptămâni mergeam să ne cățărăm pe munți. Încă nu mi se pare real. Când l-am văzut căzând, am încremenit. Cred că în adâncul sufletului meu știam că s-a dus, dar am încercat să păstrez speranța până când i-au găsit trupul”.