Un procent uriaș din salariu „dispare” lunar în conturile statului. Cât plătim, ce plătim și mai ales ce drepturi avem pentru ceea ce plătim la stat

Pentru salariați este mai important să știe câți bani iau „în mână”, și anume suma echivalentă salariului net decât câți bani plătește angajatorul lunar pentru postul său cu tot cu contribuții la stat, mai precis „salariul brut”. Puțini români citesc cu mare atenție fluturașul de salariu ca să afle câți bani câștigă în total și cât dintre aceștia se duc pe taxe și impozite, respectiv pensie, asigurări de sănătate, șomaj și așa mai departe. E important să știm ce anume și cât plătim, dar mai ales ce drepturi avem pentru banii pe care îi virăm în conturile statului. 

Într-o primă etapă, trebuie să menționăm că, deși în România este, alături de Bulgaria, la coada clasamentului european cu cel mai mic salariu minim, costul fiscal muncii este printre cele mai mari din UE.

România are cel mai ridicat cost fiscal pentru angajat din  26 de țări UE analizate de KPMG

Mai precis, un studiu publicat în 2019 de KPMG relevă faptul că România are cel mai ridicat cost fiscal pentru angajat (40,85%*) din cele 26 de țări analizate, semnificativ mai mare decât cota efectivă de impozitare din alte țări din Europa Centrală și de Est: 17,86% (Slovacia), 22,40% (Bulgaria), 29,29% (Polonia) și 33,5% (Ungaria).

„În mod surprinzător sau nu, țările cu un nivel al salariului minim scăzut au costuri fiscale mai mari pentru angajați. În timp ce Irlanda, țara cu cel mai înalt nivel al salariului minim net din UE/SEE/Elveția, are o cotă efectivă de impozitare de 24,07% pentru angajat, România, țara cu cel de-al doilea cel mai mic salariu minim net din UE/SEE/Elveția, are o cotă efectivă de impozitare de 40,85”, explică Mădălina Racovițan, Partener Consultanță Fiscală și Head of People Services, KPMG în România.

Legea spune că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, în ziua stabilită prin contractul individual de muncă

Acestea fiind spuse, trebuie să menționăm în primul rând că salariul pe care îl obținem de la un angajator este suma prin care suntem remunerați pentru munca pe care o prestăm la locul de muncă. Venitul salarial reprezintă partea fixă a câștigului în funcție de care se calculează și alte sporuri, indemnizații sau bonusuri. Indiferent de compania de care ai fost recrutat, angajatorul are obligația să-ți ofere lună de lună un salariu. Legea spune că acesta se plătește cel puțin o dată pe lună, în ziua stabilită prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern. Există posibilitatea ca salariul să fie oferit în mai multe rate, ultima tranșă fiind denumită lichidare.

Care este diferența dintre salariul brut si salariul net

Un salariu net este suma cu care pleacă angajatul acasă, adică ce rămâne după ce sunt plătite toate contribuțiile sociale și taxele la stat. Mai exact, suma de bani pe care o primești „în mână”. Iar dacă ai fost să semnezi contractul individual de muncă ai văzut că în acesta este trecută o valoare mai mare decât cea pe care o vei primi pe card sau în numerar, adică salariul brut. Din acesta sunt scăzute toate contribuțiile sociale și taxele pe care trebuie să le achite atât angajatul, cât și angajatorul la stat.

Ce contribuții și taxe achităm lunar la stat din salariu

Sistemul contribuțiilor sociale obligatorii este format dintre alte trei contribuții: contribuția la pensii (CAS), contribuția la sănătate (CASS), acestea sunt datorate de către angajat, dar și contribuția asiguratorie pentru muncă, adică CAM, aceasta fiind datorată de angajator.

Pe lângă acestea, angajații datorează și impozitul pe venit în cotă de 10%.

Cât despre CAM, potrivit Codului Fiscal, veniturile merg spre:

• 15% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale
• 20% la Bugetul asigurărilor pentru șomaj
• 5% la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale
• 40% la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale
• 20% la bugetul de stat într-un cont distinct

Cum se calculează salariul net din salariul brut

Ca să fie mai clar unde merg banii din salariul brut și cum ajungi la un salariu net, puteți apela la un calculator de salariu (pe care îl puteți accesa AICI). 

Să presupunem că un angajat dintr-o companie din România câștigă pentru cele 8 ore de muncă un salariu net de 2.500 de lei. În contractul individual de muncă al angajatului însă e precizat salariul brut, adică 4.273 de lei. Să vedem cum a ajuns angajatul să câștige un salariu net de 2.500 de lei pe lună.

Din salariul brut de 4.273 de lei angajatul achită CAS (25% din suma totală), adică 1.068 de lei. Apoi, acesta mai achită CASS (10% din suma totală), în cazul angajatului nostru avem 427 de lei. La care se mai adaugă și impozitul pe venit de 10%, adică 278 de lei.

Pe lângă acestea, angajatorul este obligat să mai achite și CAM-ul (Contribuția Asiguratorie pentru Muncă) în valoare de 2,25% din valoarea totală. În cazul nostru 96 de lei. Cheltuiala cu CAM-ul însă e de partea angajatorului.

Astfel, pentru a plăti angajatul cu un salariu net de 2.500 de lei pe lună, angajatorul cheltuie 4.369 de lei.

Reținerile din salariu cumulate nu pot să depășească în fiecare lună jumătate din salariul net. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului pot fi efectuate doar dacă datoria salariatului este scadentă, exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Care este salariu minim în 2021

Începând cu anul acesta, salariu de bază minim brut, a fost majorat de la 2.230 de lei la 2.300 de lei pe lună, potrivit datelor de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Ceea ce reprezintă o creștere de 3% față de luna decembrie 2020.

„La stabilirea salariului de bază minim brut pe țară pentru anul 2021 s-a avut în vedere o formulă de calcul care ia în considerare atât rata inflației de 2,2 %, cât și creșterea reală a productivității muncii pe persoană, de 0,8 % pentru anul 2020”, se arată într-un comunicat de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Mai mult, acesta prevede că, pentru personalul cu studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul de pregătire, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se menține la suma de 2.350 lei lunar, care nu include sporuri şi alte adaosuri.

De majorare vor beneficia aproximativ 1.400.000 de angajați, respectiv în jur de 26,4 % din cei 5.300.000 de salariați activi.

În luna decembrie 2020, câştigul salarial mediu nominal brut a fost 5.906 lei, cu 341 lei mai mare decât în luna noiembrie 2020, potrivit INS. În ceea ce privește salariu mediu nominal net, acesta a fost de 3.620 lei, în creştere faţă de luna precedentă cu 209 lei. Cele mai mari salarii medii nominale nete s-au înregistrat în fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (8350 lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1685 lei).

Atât salariul brut, cât și cel net obținut de un angajat este confidențial în România, angajatorul având obligația de a lua măsuri necesare pentru a asigura confidențialitatea, arată datele din Codul Muncii.

Păstrarea confidențialității în ce privește salariile este dorită de către companii pentru a păstra un climat satisfăcător în organizație, pentru a evita tensiuni sau invidii între angajați, dar și efecte precum frustrarea sau demotivarea.

Obligația se adresează doar angajatorului, însă de multe ori aceasta este transferată și în cazul angajaților.

Ce spune Codul Muncii cu privire la salariu

• Compania angajatoare nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară
• Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe economie.
• Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă
• Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
• Codul Muncii interzice, la stabilirea venitului salarial, orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.

Pe lângă grilele de salarizare, unii angajatori pot oferi și altfel de recompense, printre care se numără sporurile sau adaosurile. Sporurile se pot oferi în mai multe condiții. Spre exemplu, în cazul în care lucrezi în condiții periculoase sau nocive pentru sănătatea ta sau dacă ai ture de noapte.

Tipuri de sporuri prevăzute de Codul Muncii:

• Sporul pentru munca suplimentară (doar dacă nu există posibilitatea să-i acorde orele libere plătite în intervalul de 30 de zile de la efectuarea muncii suplimentare).
• Sporul pentru vechime în muncă (acesta este stabilit prin contractul colectiv sau individual de muncă al angajatului).
• Sporul pentru munca de noapte (munca prestată între orele 22.00 și 6.00 este considerată muncă de noapte și în cazul acesta angajatorul este obligat să ofere un spor).
• Spor pentru folosirea unei limbi străine la locul de muncă (dacă aceasta nu este cuprinsă în obligațiile postului).
• Sporul pentru munca prestată în zilele libere legale. Acest tip de remunerare, de asemenea, se acordă doar în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zilele libere.