Proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii 156/2000 privind protecţia lucrătorilor sezonieri români care muncesc în străinătate figurează pe ordinea de zi, miercuri, de la ora 13.00.
„Pentru lucrătorii sezonieri, la negocierea acordurilor, înţelegerilor, tratatelor sau convenţiilor, partea română negociază inclusiv condiţiile de cazare oferite de angajatori, care trebuie să respecte normele naţionale din statul de primire, acordarea unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice, decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din România, pe perioada în care lucrătorii sezonieri îşi desfăşoară efectiv activitatea”, arată documentul.
Agenţii de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă care desfăşoară activităţi de mediere a cetăţenilor români, cu domiciliul în România, au obligația să organizeze transportul prin persoane juridice autorizate să efectueze transport internaţional de persoane”
„În cazul în care deplasarea lucrătorilor către acelaşi loc de muncă din statul de destinaţie se efectuează în grupuri mai mari de 10 persoane, agentul de plasare a forţei de muncă şi furnizorul de servicii de plasare a forţei de muncă are obligaţia organizării transportului prin persoane juridice autorizate să efectueze transport internaţional de persoane”, mai prevede proiectul de OUG.
Potrivit proiectului de act normativ, agenţii de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a se asigura că lucrătorii plasaţi la muncă în străinătate deţin toate informaţiile referitoare la condiţiile speciale de intrare în statul de destinaţie, respectiv, la regulile speciale care trebuie respectate, conform legislaţiei statului de destinaţie, în condiţiile existenţei unui risc epidemiologic.
Documentul include şi majorarea unor sancţiuni pentru anumite acţiuni ale agenţilor de plasare a forţei de muncă.
În condițiile actualei legislații, obligațiile prevăzute în sarcina agentului de plasare nu sunt prevăzute și în sarcina furnizorului de servicii, ceea ce îi plasează pe lucrători într-o situație de risc.
Obligația organizării transportului prin persoane juridice autorizate să efectueze transport internațional de persoane nu este prevăzută, ceea ce a condus la situații în care lucrătorii s-au confruntat cu dificultăți și chiar la imposibilitatea de a ajunge la angajatorul străin și chiar de a intra pe teritoriul statului de stabilire a acestuia.
Agențiile de plasare a forței de muncă nu au în acest moment obligativitatea de a prezența o situație a lucrătorilor care pleacă la muncă în străînătate prin intermediul lor, înainte că aceștia să părăsească teritoriul României, ceea ce duce la situația în care instituțiile statului nu pot interveni în vederea asigurării unei protecții sociale .
Obligația existentă în acest moment este doar aceea de a comunica trimestrial situația numerică a persoanelor care au fost mediate și plasate la muncă în străinătate, ceea ce poate duce la apariția unor cazuri sau situații de vulnerabilitate asupra persoanelor aflate la muncă, neavând o evidență a lor în timp real.