Lucian Onujec (38 de ani) este instructor de fitness și culturism, domeniu în care a obținut rezultate rezonabile, în ultimii ani, însă o altă pasiune l-a făcut celebru în toată țara. De circa 20 de ani crește iepuri din rasa Uriaș german.
Uriașii crescuți de Lucian sunt cu adevărat gigantici. Deși greutatea optimă pentru această rasă este în jur de opt kilograme, iepurii lui Lucian depășesc 10 kilograme. Valoarea lor nu este dată doar de greutate, ci și de alte criterii care punctează foarte bine în concursurile naționale și europene. De altfel, iepurii lui Lucian au obținut de patru ori titlul național și au mai multe calificări la campionatele europene, unde au obținut cel mai mult 97 puncte, din 100 posibile. Ca să ajungă la acest nivel, nu a fost necesară doar pasiunea, ci a fost nevoie de multă documentare și multă experiență acumulată.
„Iepuri am din copilărie, doar că nu erau de rasă, ci doar metiși. Am avut în copilărie un prieten foarte bun, care avea iepuri și porumbei. Eu, zilnic eram la el și aveam grijă de ei împreună. Le dădeam de mâncare, le făceam curat, îi puneam să pască într-un țarc. La un moment dat, el a plecat la facultate, la Timișoara, și nu a mai putut să aibă grijă de ei și s-a decis să-i taie. Am vorbit cu el să-mi dea și mie unul și mi-a ales cel mai mare iepure pe care îl avea. L-am dus acasă și l-am pus în cușca câinelui. Așa am pornit! Primul iepure l-am ținut în cușca câinelui, pe care am pus o plasă de rapiță, să nu iasă, pentru că nu aveam cuști pentru el. La mine în familie nu a avut niciodată nimeni iepuri”, povestește Lucian.
“Nu mi-a spus nimeni că ăsta e un criteriu important pentru concursuri, să aibă cât mai multe kilograme, dar tot voiam eu să fac iepurele ăsta să fie cât mai mare. Din ce auzisem, la vremea aceea, șase kilograme ar fi fost foarte mult pentru un iepure. Iepuroaica, pe care o avem eu, nu trecea nicicum de cinci kilograme. Și am început să mă interesez. Am întrebat un crescător de la o asociație din Lugoj, cine are cei mai buni iepuri din România. Așa am aflat de o persoană, Hertzog Iacob, din Recaș, care ar fi fost părintele cuniculiculturii din Romania și cred că și astăzi, dacă ar mai fi trăit, i-ar fi bătut pe mulți în acest domeniu. Avea o mână de aur la iepuri, avea multe rase. El m-a învățat foarte multe, pentru că până la urmă am ajuns la el”, afirmă Lucian.
Înainte să-l întâlnească pe cel mai bun crescător din România, Lucian a primit primul său iepure de rasă, de la tatăl său.
“În 2002, am fost cu tatăl meu în Piața Iosefin, în Timișoara, pentru că eu căutam mereu iepuri mari. Și acolo am găsit pe cineva care avea o iepuriță mare și una mai micuță. Prețul nu-l mai știu exact, dar știu că a fost exagerat pentru vremurile alea. Ăla a fost primul iepure uriaș gri pe care l-am avut, cumpărat de tatăl meu, în martie 2002. A fost primul iepure de rasă pură, cu acte și tatuaj, pe care eu l-am avut. Ulterior l-am căutat pe Iacob Hertzog, pentru că aveam nevoie și de mascul la iepuroaica pe care am cumpărat-o și trebuia să fie, la fel, de rasă. Când am ajuns la el, câteva nopți nu am dormit de bucurie. Nu îți poți imagina ce avea omul ăla. Peste 100 de iepuri, de toate rasele! M-am împrietenit cu el și, în fiecare sâmbătă, făceam naveta cu trenul de la Lugoj, unde stăteam eu, până la Recaș. Mă uitam, stăteam, învățam! De la el am învățat tot despre iepurii de rasă. Și el m-a văzut că avem ochi pentru iepuri și le spunea mereu celor de la asociație că o să fiu un mare crescător”, își amintește Lucian.
“M-am înscris în Asociația Fauna din Lugoj, aveam 18 ani, și am început să particip la expoziții. Mi-am mai cumpărat iepuri, de la domnul Hertzog. Apoi l-am întrebat unde găsesc iepuri mai buni decât avea el, decât se găseau în România. Și mi-a spus că în Germania se află elita crescătorilor de iepuri uriași. Nu aveam posibilități la vremea respectivă să merg în Germania, pentru că eu veneam dintr-o familie simplă și nu aveam bani atât de mulți să-mi permit să merg în Germania, să investesc în iepuri, dar am rămas cu gândul ăsta. La un moment dat, am găsit un crescător acolo. Am avut un unchi în Germania și cu ajutorul lui am început să import primii iepuri”, spune Lucian.
Acum e nelipsit de la expozițiile din Germania. S-a împrietenit cu cei mai importanți crescători de acolo și aceștia îl cazează la ei când merge la expoziții.
Lucian a făcut școala de arbitrii tocmai ca să învețe exact ce reguli trebuie respectate și cum trebuie să arate iepurii de competiție. Așa a ajuns să aibă în palmares participări la patru campionate europene.
“Întotdeauna am avut iepuri foarte bine punctați. Din 100 de puncte, eu am avut și 97. 100 de puncte nu a făcut nimeni. Cel mai bine punctat iepure vreodată a obținut 98,5, al unui crescător german. Titluri naționale am vreo patru. Cel mai important este cel din 2016, de la Caransebeș, când am câștigat titlul național pentru colecție. Și mai am câteva expoziții în țară, pe care le-am câștigat. Rezultatele bune au venit și după ce am început să studiez foarte mult. Despre cuști, despre condiții, despre alimentație, despre boli. Eu sunt veterinarul pentru iepurii mei. Eu le fac toate tratamentele, tot”, dezvăluie crescătorul.
Povestește că, în cei 20 de ani, a și investit foarte mulți bani în pasiunea sa. Doar pentru adăpostul pe care îl are a cheltuit peste 15.000 de euro.
“Mi-am făcut un adăpost deosebit, în care, până acum, cred că am investit între 15 și 20 de mii de euro. Cu climă, cu toate condițiile, exact cum trebuie pentru iepuri. Spații mari, pentru că iepurii au nevoie de mult oxigen. Așa sunt feriți de boli și se dezvoltă corect. Am pus climă ca să aibă temperatură constantă, vara trebuie să fie răcoare, pentru că sunt foarte sensibili la căldură”, afirmă tânărul.
Lucian crește Uriaș gri german și Uriaș alb german. Despre nivelul la care a ajuns spune că e mai multă știință decât pasiune.
„Orice animal cu care mergi la competiție se crește după anumite reguli. Rasa, masa, casa! Toate astea trebuie să fie perfecte, dacă vrei să ai rezultate. La rasă, dacă nu are gena potrivită, nu va ajunge niciodată campion. Dacă nu e hrănit corespunzător, iarăși, șansele sunt mici să ajungă campion. Trebuie hrănit în funcție de sezon. De exemplu, dacă este în reproducere, în perioada de lactație, trebuie o anumită alimentație, care diferă și la iepurii în creștere, tineret. Adăpostul e și el important și trebuie să asigure cele mai bune condiții. Cel mai important este vara, când iepuri nu rezistă la căldurile pe care le avem noi. Iarna sunt foarte rezistenți, dar când fată și e foarte frig mor puii. Ca să eliminăm toate aceste chestii, trebuie construit un adăpost unde temperatura să fie constantă”, recomandă crescătorul.
„Cel mai scump iepure pe care eu l-am vândut a fost unul de 500 de euro. Am vândut iepuri în Polonia, Bulgaria, Spania, în Olanda și am vândut chiar și în America. Primul vândut în America a fost unui pilot de aviație, Jim Dan Garish, din Chicago. A venit personal și a cumpărat doi pui, pentru că sunt mai ușor de transportat. Apoi, în urmă cu câteva săptămâni, am fost contactat de o doamnă, mare iubitoare de iepuri, Elizabeth Stricland, din Missouri, care a venit la mine, în România, și a cumpărat doi iepuri. A stat două zile, mi-a văzut crescătoria, a rămas impresionată. A făcut peste 8800 de kilometri, cu niște costuri infernale, pentru a duce doi iepuri în America. Am vorbit cu ea și a ajuns cu bine, iepurii s-au adaptat deja și eu sunt fericit că iepurii mei, cu codul RO4 au ajuns pentru a doua oară în America”, spune Lucian.
Crescătorul din Banat mai are, în momentul de față, circa 25 de exemplare adulte, dar anul acesta a avut și peste 120 de pui și tineret. Mai crește și porumbei voiajori, cu care merge la competiții, dar și pisici. În cei peste 20 de ani, de când crește iepuri, a avut și pierderi, chiar și un iepure campion, care înainte de expoziție cu o zi i-a murit subit. Toate acestea lucruri nu-l descurajează, ci îl fac să studieze și mai mult și să continue cu pasiune munca sa.