Va fi Trump 2.0 un avantaj pentru Belarus? Cum încearcă Aleksandr Lukașenko să obțină PROFIT din ecuația „Washington – Moscova – Kiev”
Belarusul lui Lukașenko se bazează pe acțiunile noii administrații americane față de Rusia și Ucraina pentru a se rupe din izolarea diplomatică, fără a face, totuși, concesii semnificative. Președintele din Belarus pune, astfel, un pariu ambițios, însă dacă va avea sau nu succesul pe care și-l dorește, rămâne de văzut în viitorul apropiat.
Încă înainte de rezultatele oficiale, Aleksandr Lukașenko l-a proclamat pe Donald Trump – mai repede decât multe rețele de știri americane – drept câștigătorul alegerilor prezidențiale din SUA.
Lukașenko l-a „bombardat” pe Trump cu complimente și s-a angajat să-l nominalizeze pe președintele ales al SUA pentru Premiul Nobel pentru Pace, dacă își va ține promisiunea de a opri „războaiele” de peste mări.
- Este tentant – notează analistul Artyom Shraibman – să afirmi că toate aceste lingușiri ale lui Lukașenko vin doar din partea unui lider care dorește să înceapă cu dreptul relațiile cu viitoarea administrație de la Washington.
- De fapt, este mult mai mult: „La Minsk se speră, cu adevărat, că Trump își va ține cuvântul și va «îngheța» războiul din Ucraina, dezamorsând tensiunile dintre SUA și Rusia și ajutând la triumful mercantilismului anti-liberal într-un Occident cândva unit”.
Relațiile bilaterale cu Statele Unite au puține perspective pentru Minsk în sine, mai scrie analistul, într-un articol publicat de Carnegie Endowment for International Peace.
Lukașenko pur și simplu nu este chiar atât de interesant pentru Washington, iar administrația Trump nu s-a deranjat niciodată cu detaliile mai fine ale politicii est-europene”, menționează analistul Artyom Shraibman.
„Căderea Ucrainei și instituirea unui regim-marionetă ar crea câteva probleme serioase pentru Lukașenko”
Mai degrabă, continuă Artyom Shraibman, Belarusul se bazează pe Donald Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina, „lucru pe care și-l dorește în secret”.
Spre deosebire de Rusia, Lukașenko nu a susținut niciodată public obiectivele „operațiunii militare speciale” și este puțin probabil să fi fost vreodată interesat de acele obiective, mai scrie analistul.
„Este ușor de înțeles de ce: căderea Ucrainei și instituirea unui regim marionetă sau a ocupației ruse ar crea imediat câteva probleme serioase pentru Lukașenko. Belarus ar trebui să concureze cu Ucraina pentru subvențiile rusești. Ar fi vulnerabil la apetitul Kremlinului pentru noi cuceriri.
În plus, capitularea Ucrainei în fața Rusiei ar declanșa flancul estic al NATO să se militarizeze suplimentar, sporind riscurile pentru Minsk și determinând Moscova să-și extindă propria prezență în Belarus.
- Implicarea Belarusului în războiul de agresiune al Rusiei, precum și reprimarea brutală de către Lukașenko a protestatarilor în urma alegerilor prezidențiale simulate din 2020 au creat o breșă între Belarus și Occident.
- În mod clar, totuși, Lukașenko s-a săturat să joace rol de „cântăreț în strună” în fața Rusiei.
- El ar prefera o revenire la starea de lucruri înainte de 2020. Ar putea acționa independent, potențial soldat de menținere a păcii, fără a-și deteriora alianța cu Rusia.
Belarusul și-a făcut evidentă nerăbdarea de schimbare prin semnale timide către Occident, inclusiv cinci valuri recente de grațiere pentru prizonierii politici și retorica sa despre pacea în Ucraina. Prescripțiile lui Lukașenko pentru pace nu s-au îndepărtat niciodată departe de ceea ce au propus puterile influente ale Sudului Global (cum ar fi China, Brazilia și Turcia) și „disidenții” europeni (Ungaria și Slovacia).
Acestea includ de obicei încetarea ajutorului militar occidental pentru Ucraina, încetarea imediată a focului și retragerea trupelor de pe front, desfășurarea unor trupe de menținerea păcii (Lukașenko a sugerat chiar bieloruși pentru acest rol), neutralitatea Ucrainei și amânarea disputelor teritoriale.
Deși o astfel de retorică este în contradicție cu poziția Moscovei și cu statutul Minskului de scenă deschisă pentru forțele armate ruse, Lukașenko a repetat-o constant în ultimii ani.
Trump este cel mai bun pariu al lui Lukașenko pentru ca Ucraina să fie împinsă către o încetare a focului, folosind formula sa ori ceva asemănător”, notează Artyom Shraibman.
„Momentul va fi prea critic pentru a sublinia că Lukașenko este ilegitim și nu merită un loc la masa adulților”
Probabilitatea unei astfel de încetări a focului rămâne necunoscută. Ambele părți au obiecții serioase. Dar dacă s-ar concretiza, Lukașenko ar încerca să profite la maximum de situație. Nu există nicio îndoială că Minsk s-ar grăbi să caute încă de la început un loc în procesul de pace, în speranța că ar putea fi doar cheia pentru a fi luat din nou în serios.
„În acest moment, este greu de imaginat că negocierile dintre Rusia și Ucraina se vor întoarce în Belarus, având în vedere eșecul acordurilor anterioare de la Minsk, menite să pună capăt luptei din Donbas, ca să nu mai vorbim de partizanatul evident al lui Lukașenko.
Cu toate acestea, Belarus ar putea participa în continuare la negocieri ca parte interesată. Lukașenko a insistat de multe ori că nu trebuie doar să fie parte la dialog, ci și să obțină garanții de securitate separate pentru Belarus (desigur, nu a precizat niciodată cine ar trebui să devină garant sau de la cine cere Belarus protecție).
Pariul aparent prea ambițios al lui Lukașenko ar putea fi câștigător dacă discuțiile de pace depășesc o simplă încetare a focului. La discuțiile de la Istanbul în martie 2022, delegația rusă a inclus Belarus în proiectul său de tratat ca unul dintre garanții de securitate ai Ucrainei. S-ar putea întâmpla din nou.
Occidentului și Ucrainei nu le pasă și nu le va păsa de nicio garanție sau angajament pe care Lukașenko o semnează: puțini cred că este cu adevărat independent, mai ales în probleme de război și pace.
Dar este puțin probabil ca cineva să torpileze întregul proces pentru o problemă atât de banală. Momentul va fi prea critic pentru a sublinia că Lukașenko este ilegitim și nu merită un loc la masa adulților”, mai scrie Artyom Shraibman.
„Noua administrație americană îi dă lui Lukașenko speranța că ștacheta Occidentului ar putea fi coborâtă”
„Acesta este, deci, scopul intermediar al lui Likașenko: să folosească zgomotul pentru o resetare regională, pentru a-și pierde statutul de neatins”, precizează Shraibman.
„Chiar dacă negocierile nu reușesc să ajungă la pacea durabilă în Ucraina, împărțirea unei mese cu marii jucători va schimba în sine statutul lui Lukașenko de la un paria european la ceva mai puțin toxic.
- Dacă reducerea parțială a sancțiunilor pentru Rusia, urmarea încetării focului, aceasta îi va oferi lui Lukașenko motive să ceară concesii similare pentru el.
- Argumentul lui aici ar fi destul de solid: dacă sancțiunile aduse unui stat agresor sunt ridicate, nu are sens să menținem sancțiunile impuse pentru ajutorarea acelui agresor.
- Într-adevăr, dintre toate restricțiile impuse Belarusului de către Occident, cele mai dureroase sancțiuni sectoriale și financiare au venit în special din cauza sprijinului de la Minsk pentru războiul Rusiei.
Astăzi, prețul cerut de Occident pentru reducerea sancțiunilor este incompatibil cu supraviețuirea regimului lui Lukașenko: democratizare radicală și încetarea sprijinirii războiului Rusiei.
Noua administrație americană îi dă lui Lukașenko speranța că ștacheta Occidentului ar putea fi coborâtă, făcând o cale de urmat cel puțin oarecum fezabilă. Pe scurt, Minsk se bazează pe acțiunile lui Trump față de Rusia și Ucraina pentru a o scoate parțial din izolarea din Occident, fără concesii semnificative din partea sa”, continuă analistul.
„Minsk visează să aibă de-a face cu un Occident condus de mai mulți Trump”
Artyom Shraibman avertizează, însă, că nimic nu este garantat, cel puțin deocamdată, deși al doilea mandat la Casa Albă al lui Donald Trump ar putea fi o „fereastră de oportunitate” pentru Lukașenko.
„Desigur, nimic nu este garantat: a doua președinție a lui Trump prezintă doar o fereastră de oportunitate pentru Minsk. Mai mult, acea fereastră se va deschide doar dacă sunt îndeplinite mai multe condiții simultan: războiul este oprit, iar Moscova își păstrează o poziție de negociere suficient de puternică la negocierile de pace.
Lukașenko se confruntă cu rezultate rele în ceea ce privește izolarea. Un război prelungit sau căderea Ucrainei ar însemna menținerea sancțiunilor asupra Minskului pe termen nelimitat, în timp ce înfrângerea Moscovei ar crea riscuri existențiale pentru regimul belarus.
Așteptările lui Lukașenko de la Trump au o altă dimensiune, globală: una care îl pune pe un teren comun cu lideri care au aceleași păreri, de la Budapesta la Beijing.
Minsk visează să aibă de-a face cu un Occident condus de mai mulți Trump, un loc în care politica mercantilă triumfă și Lukașenko este acceptat așa cum este, fără a fi nevoie de prelegeri.
Acesta este programul maximalist. Chiar dacă exemplul lui Trump nu se dovedește contagios în Europa, Minsk se așteaptă ca Trump cel puțin să distrugă solidaritatea transatlantică în jurul democrației liberale. Pentru Lukașenko, autodistrugerea Occidentului liberal colectiv și relațiile fără valori cu statele individuale nu sună doar ca o sintagmă ponosită”, încheie analistul Artyom Shraibman.
Foto – Profimedia Images
Citește și: